981 matches
-
magie. De exemplu, să luăm un Învățat vestit din trecut - Aristotel, Leonardo da Vinci sau chiar Isaac Newton. Arată-i un banal televizor color și ai să-l vezi cum o rupe la fugă țipând că a fost victima unei vrăjitorii. N-ar fi În stare să Înțeleagă nimic. Nenorocirea este, continuă Ted, că nici n-ai avea cum să-i explici. În orice caz, nu ți-ar fi ușor. Newton n-ar fi În stare să priceapă ce e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
arii extrem de variate de teme, începând de la istoria BOR și trecând prin teme liturgice și dogmatice, cum ar fi Sfintele Taine, sau cele misionare, cu titlul parafrazat al părintelui David, Invazia sectelor, și ajungând la cele de natură morală: avortul, vrăjitoria. Toate aceste teme vizau deopotrivă credincioșii și clerul. Una dintre ediții, difuzată la sfârșitul lunii august 1998, aborda tema predicii. După o scurtă revistă a presei religioase și semnalarea unor noi apariții editoriale, Titi Dincă făcea o introducere vorbind despre
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui; și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. 11. Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori; și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12. Toți și-au aruncat toiegele, și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în sînge. 21. Peștii din rîu au pierit, rîul s-a împuțit, așa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, și a fost sînge în toată țara Egiptului. 22. Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 23. Faraon s-a întors de la rîu, și s-a dus acasă; dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
peste pîraie și peste iazuri, și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!" 6. Aaron și-a întins mîna peste apele Egiptului, și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7. Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului. 8. Faraon a chemat pe Moise, și pe Aaron, și a zis: "Rugați-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și a lovit țărîna pămîntului, și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărîna pămîntului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului. 18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon; Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a împietrit și nu a ascultat de Moise și de Aaron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
astfel ecoul nopții din Hamlet evocată de Marcellus, noapte a spiridușilor și a zânelor, dar totodată și a spectrelor? Iar acești spiriduși și aceste zâne nu sunt, ca și fantomele, solii amenințători ai unor tulburări, ai haosului, ai farmecelor și vrăjitoriilor? Noaptea din Visul... este și ea o noapte agitată de certurile dintre Oberon și Titania (stăpâni peste lumea duhurilor și a zânelor), certuri ce ar putea avea urmări dezastruoase: pregătirea și prevestirea unei veritabile bulversări cosmice. În Visul..., totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaște râioase, reptile -, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanț. Monstruozitatea aceasta îi dă puterea stranie - de diavol ori de magician - de a acționa asupra forțelor invizibile ale întunericului. Lady Anne îl numește demon (fiend, devil) sau, altădată, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să-i răspundă la întrebări, oricare ar fi taina puterii pe care o dețin. E tulburat și măcinat de incertitudini; ar accepta, ca să le spulbere, chiar și originea satanică a harului lor. Iar ele, după îndeplinirea unui ritual clasic de vrăjitorie, vor invoca pentru el cele trei arătări și-l vor lăsa să asculte cele trei faimoase profeții. Să nu uităm însă că apariția fantomei lui Banquo, la sfârșitul actului al treilea, a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
funcționare a reprezentației pentru spectator. În finalul Visului..., Puck este cel care se adresează spectatorilor; e „spiridușul”, ca metaforă a actorului ce vorbește în numele întregii trupe: „If we shadows...”. La sfârșitul Furtunii, Prospero trage el însuși concluziile acestui teatru al vrăjitoriilor și al puterii asupra spiritelor, asupra umbrelor, putere ce încetează odată cu căderea cortinei. Nu trebuie uitată nici Rosalinda din epilogul piesei Cum vă place, care manipulase ambiguitățile și metamorfozele sexelor, care, deși nu e magiciană, dirijase totul din umbră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
magică de „animare a statuii”, cu care culminează scena, se va sprijini tocmai pe acest delir al imaginației. Minunea „învierii” statuii este rezultatul unei magii despre care Paulina n-ar vrea să se creadă că e vreo „lucrare drăcească”, vreo vrăjitorie dintre cele înfăptuite cu ajutorul unei forțe malefice (wicked powers). Miracolul statuii de piatră care se dovedește a fi, în cele din urmă, trupul unei femei vii, nu e lipsit câtuși de puțin de ambiguitate. În tot acest timp, Hermiona n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sau doar iluzorie -, e opera magică a Paulinei, cu care se încheie Poveste de iarnă - fără îndoială, o poveste cu strigoi. Dar oare n-am putea vedea și în „învierea” Thaisei, soția lui Pericle din piesa cu același nume, o „vrăjitorie” asemănătoare, la fel de ambiguă? Și aici avem de-a face cu un magician, Cerimon, nobilul-medic inițiat în folosirea plantelor, a metalelor și a pietrelor a căror putere naturală are virtuți tămăduitoare. Și aici este trezită la viață o statuie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mele. “Ce se întâmplă în acest spațiu? Toate se rânduiesc și se petrec ca într-un vârtej. Și nu oricum. Abia respiri de două ori după somn, după masă sau după ce ai citit ceva, că și apare ca într-o vrăjitorie tot ce trebuie... “Cine-i adevăratul stăpân aici? Călugărul sau Zâna cea bună?” - mă întrebam, când din prag am auzit întrebarea: --Ei, cum se simte neliniștitul meu prieten? --Mulțumesc, sfințite, de întrebare. Mă simt bine - am răspuns eu nu prea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul. 5. "Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!" 6. Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului, și dedați la vrăjitorie ca Filistenii, și se unesc cu fiii străinilor. 7. Țara lor este plină de argint și de aur, și comorile lor n-au sfîrșit; țara este plină de cai, și carăle lor sunt fără număr. 8. Dar țara lor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!" 9. Și totuși aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece. 10. Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: Nimeni nu mă vede!" Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit de ziceai în inima ta: "Eu și numai eu." 11. De aceea, nenorocirea va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
De aceea, nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poți împăca, și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate. 12. Vino dar cu descîntecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
să diminueze amploarea acestei men- talități, considerată nu numai ca fiind nocivă, dar și concurentă. Acțiunea nu a fost dintre cele mai simple. În spațiul românesc nu ar fi fost nici posibil, nici recomandabil un război fățiș și total împotriva vrăjitoriei, de tipul celui purtat, începând din secolul al XIII-lea, în vestul și centrul continentului, unde, conform unei statistici, numărul celor executați sub învinuirea de-a fi practicat vrăjitoria s-a ridicat la aproape 10 milioane (50, p. 54). S-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost nici posibil, nici recomandabil un război fățiș și total împotriva vrăjitoriei, de tipul celui purtat, începând din secolul al XIII-lea, în vestul și centrul continentului, unde, conform unei statistici, numărul celor executați sub învinuirea de-a fi practicat vrăjitoria s-a ridicat la aproape 10 milioane (50, p. 54). S-ar putea ca acest număr să fi fost chiar mai mare, dacă ținem seama, pe de o parte, de faptul că, la data redactării statisticilor respective (1749), o informare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe de altă parte, datorită toleranței religioase de care a dat dovadă ortodoxia română de-a lungul timpului (103, pp. 91-92). Biserica Ortodoxă Română - spunea Ioan Petru Culianu - nu a fost „îndeajuns de puternică pentru a purcede la persecuții împotriva vrăjitoriei”, ea neavând „puterea de a exercita activități represive” (199, pp. 330- 333). Spun, de asemenea, că un „război” de acest tip nu ar fi fost recomandabil în Țările Române, pentru că rezultatele lui ar fi putut fi contrare celor așteptate, compromițând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în exclusivitate pe „vrăjitorii” din rândul populației maghiare și săsești din Transilvania. Astfel de aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu realitatea. În anul 1753, de exemplu, la Tg. Mureș a fost condamnat la moarte, pentru vagabondaj și vrăjitorie, și ars pe rug pe malul Mureșului un „vrăjitor” român, János Oláh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultima semnalare documentară privind execuția unui presupus vrăjitor din Transilvania (86, p. 160). La câțiva ani după această dată (în 1758), împărăteasa Maria
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
când simbolurile și motivele teologice tipice sunt adaptate la realitățile sociale ale epocii și ale regiunii respective. Astfel, în această epocă, alături de damnați ca „mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, sunt supuși la „chinurile iadului” și vrăjitorii, precum „fermecător[ul]”, „[vrăjitoarea] care ia mana vacilor”, „bosorcoaia” (34, pp. 94-95 ; 171, p. 118). Așa cum apar reprezentați într-un mare număr de biserici : Hurezu (1693), „Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei - Maramureș (1794), Rotărești - Bihor (secolul al XVIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei - Maramureș (1794), Rotărești - Bihor (secolul al XVIII-lea) etc. În alte reprezentări iconografice ale „Judecății de Apoi” se perpelesc în „Râul cel de foc în veci”, alături de diverse păcate etico-sociale, și acelea ale „vrăjitoriei” și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat de texte apocrife și de legende hagiografice : Călătoria Maicii Domnului la Iad (171, p. 117
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea (27, II, p. 202) ș.a.m.d. În ultimul text menționat, de exemplu, sunt descrise cele 24 de „vămi” prin care trece sufletul după moarte, printre care este și „vama fermecă- toriei, vrăjitoriei... și chemării dracilor” (27, II, p. 207). Așa cum voi arăta, lupta Bisericii Ortodoxe împotriva practicilor magice s-a desfășurat și pe cale livrescă, cu rezultate însă relativ modeste în rândul populației (175). Dimpotrivă, reprezentarea vizuală - care putea fi deci „citită” de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
omul de rând, de regulă analfabet - a vrăjitorilor supuși „chinurilor iadului”, unde este „muncă amară și scrâșnire de dinți”, în opoziție cu redarea „celor drepți”, care beneficiază de „sadurile și pometele raiului”, a impresionat puternic atât pe cei care practicau vrăjitoria, cât și pe cei care apelau la serviciile acestora (172). Oricum, este inutil să insist prea mult asupra puternicului impact pe care îl aveau aceste reprezentări vizuale ale „Judecății de Apoi”. „Viziunea muncilor din Iad - nota inspirat Nicolae Cartojan -, descrisă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu ea discuția despre practici magice decât după ce i-a câștigat încrederea, impresionând-o cu cunoașterea câtorva descântece (38, p. 157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]