791 matches
-
altitudinea ei spirituală. Între multele și interesantele documente pe care semnatara volumului și naratorul le- au așezat în partea a doua a cărții, mă opresc în onoare, asupra Monumentului Crucilor Înfrățite, ridicat la Aiud în memoria martirilor anticomuniști: HRISOV: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu împreună lucrarea Duhului Sfânt, s-a ridicat acest monument, în Cimitirul ortodox al municipiului Aiud, pentru cinstirea memoriei deținuților politici morți în Penitenciarul Aiud, în timpul regimului comunist. Lucrările au început la data de 28 Octombrie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dacă ispitele-n trup nu mai încap picioarele și pe loc plat alunecă. Orice cădere, știu, duce-n necunoscut, acolo unde nu i decât sminteală; intemperiile și ele-s o răscoală și nu întotdeauna avem la noi un scut. Când vrerea e fragilă și-n renunțări adoarme, iar gândul parcă-i dus și el cu sorcova ispitele dau buzna și slăbiciunea va stârni taurii ei ca să ne ia în coarne. Bicisnici, nicicum pașii nu ne mai sunt ai noștri și în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fluturi învârtindu-se-n lumină - dragoste-adolescentină, neajunsă la săruturi. Doarme trei ore pe noapte și mănâncă te miri ce; merele-n Eden nu-s coapte, vârsta nu-ntreabă de ce?.. Plin de vise, plini de visuri și de taine și de vrere, uși deschise, paradisuri, dragostea îmi dă putere să străbat necunoscute spații pline de surprize unde niciodată nu te poți abstrage unor crize foarte-aproape de eroare, abandon de școală chiar deși viața nu-i bazar și nici zar dat la-ntâmplare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de-a dragostei putere, învinsă niciodată au cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va rodi și sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și zi. Astfel ezitarea mea are un limbaj aparte, nu ti-aș spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
doar cine va bea... Alături, pe-un copac uscat, un corb va mai stârni îngrijorarea zilei de mâine; temătorule, vino să-ți dau apă vie și pâine, vino și tu, măi omule, orb... 16. Bacalaureatul era aproape Când gând, simțire, vrere ard cum arde primăvara dorul, colegul nostru, Leonard se pregătea să își ia zborul. La geamul vieții, larg deschis spre dincolo de ce-i departe, zâmbeam și mă gândeam la vis, la carte, dragoste și arte. Cu-aripi la umăr și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud foșnetul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi fac - o bunătate. 4 Oare cine au lăsat Acest nume blăstămat Să fie amoriu în lume, N'ar ave în ceriuri nume. Căci spre a mea pedepsire Au eșit acea numire De-ntîi e dulce ca mierea Până ce-i-mplinește vrerea. S-arată din început Foarte dulce și plăcut, Iar apoi amară-i foarte Ca o îndoită moarte. Aș vroi de zece ori Într-un minunt ca să moriu. Inima mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Inteligenței și Roata Înțelepciunii“. „Da, dacă mașina e cu tracțiune pe față...“ „Cel mai frumos lucru la arborele lui Belboth e că suportă metafizici alternative. Imagine a unui cosmos spiritual cu tracțiune pe față, În care Motorul dinainte comunică nemijlocit vrerile sale Roților Sublime, În timp ce, În versiunea materialistă, e imaginea unui cosmos degradat, În care Mișcarea este imprimată de un Motor Ultim celor două Roți Infime: de la fundul emanației cosmice se eliberează forțele inferioare ale materiei“. „Iar cu motor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Bătrânul de pe Munte, primul dintre toți fiind succesorul său cel iute la mânie, Sin³n. Hasan născocise o tactică de dominație asupra alor săi și asupra adversarilor. Pe dușmani Îi avertiza că, dacă nu vor sta gata să-i Îndeplinească vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat În lectică spre locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era atât de emoționat, încât a roșit. A bolborosit ceva de neînțeles și, în loc să răspundă cum se cuvine acelei afecțiuni, mi s-a adresat: - Spune-i tot ce știi despre Romilde și pune să-i fie împlinită orice dorință și vrere. Oare sufletul lui Romilde să fi fost mai josnic decât cel al Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e de niciun folos?! Murmură el deznădăjduit. ”- Veghează... Veghează și te roagă!” îi șopti vocea din nou
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e de niciun folos?! Murmură el deznădăjduit. ”- Veghează... Veghează și te roagă!” îi șopti vocea din nou. - Nu mai cred, nu mai cred!... strigă el cuprins de îndoieli. A cerut îndurare, milă de la Dumnezeu... dar, în loc de milă a primit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să mă rog. Iubirea mea s-a adunat în Tine!... se rugă el fierbinte și oftă, oftă din tot sufletul. Apoi, ca un geamăt trimise un gând către Vasilica. - Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă! -... Nînțelese sunt vrerile Domnului!... murmură el zguduit ca de frigurile copilăriei. Deodată, se pomeni că țâșnește din el un strigăt de revoltă: - De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile mele, Doamne ?! Ce ți- am făcut, Doamne... Ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tocmai ceea ce nu voia să fie. Iată bilanțul vieții mele!... gândi el cu voce tare. Nu sunt bun de nimic! ”- Tu nu ești nici primult, nici ultimul!” îi șopti rar un gând. Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Nu-i cum vrea omul, ci-i cum vrea Domnul!... Trebuie să te împaci cu soarta. Lucrul cel mai de seamă în viață e să nu obosești de a voi și de a trăi. Restul nu e în puterea omului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de o atare cădere. Dar ce să faci dacă rănile vieții sânt ochi spre Creator și guri deschise spre merinde de absolut! Privegherile înfricoșate ne mântuie - peste vrerea noastră - de superstiția ființării și, obosindu-ne avântul, ne hrănesc din adierile deșertului divin. Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
II Ori de cîte ori se adună indivizii, mijește, iese la iveală o mulțime. Se amestecă, se contopesc, se metamorfozează. Dobîndesc o natură comună ce-o sufocă pe-a lor, li se impune o voință colectivă ce reduce la tăcere vrerea fiecăruia dintre ei. Un astfel de val reprezintă o amenințare reală și mulți oameni au sentimentul că sînt pur și simplu devorați. Văzînd acest animal social materializat, mișcător, grohăitor, unii indivizi schițează o mișcare de recul înainte de a i se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pierdut cu treburile publice, tot mai puține posibilități de-a rezista presiunii colective. Rațiunea fiecăruia cedează în fața pasiunilor tuturor. Ea se dovedește neputincioasă în încercarea ei de a le domina, căci o molimă nu poate fi oprită printr-o simplă vrere. Insist, cu riscul de-a mă repeta. Politica clasică se întemeiază pe rațiune și pe interese. Ea se condamnă singură la neputință pentru că tratează masele din exterior, ca pe o sumă de indivizi. Și nu din cauza lipsei de mijloace intelectuale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în stare normală indivizii n-ar voi și nici n-ar putea face. Evocînd imagini în locul realităților și dînd o serie de ordine, conducătorul ia în stăpînire acest suflet. El aduce mulțimea la bunul lui plac, așa cum pacientul urmează hipnotizat vrerea doctorului. Ideea fundamentală este simplă. Toate catastrofele trecutului, toate dificultățile prezentului au drept cauză apariția maselor. Se explică și slăbiciunea democrației parlamentare: ea vine-n întîmpinarea psihologiei. Clasele dominante au comis erori, nu au cunoscut cauzele, au ignorat legile mulțimilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a-și consolida prestigiul, pentru a crea în jurul lui acea atmosferă de mister care întreține toate iluziile. Astfel, masele îl pot împodobi cu cîte și ce calități doresc. A stîrni apetitul pentru enigmă, a menține curiozitatea mereu trează în privința propriilor vreri, iată două obligați ale conducătorului, mai ales în momentele decisive. Charles de Gaulle le erijează în principii: "Prestigiul nu poate exista fără mister, căci oamenii nu se supun celor pe care îi cunosc prea bine"209. Sau, mai vulgar spus
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
zi, acțiunea ei rămîne neglijabilă. Dacă forța este exclusă și rațiunea, ineficientă, nu-i îi mai rămîne conducătorului decît o a treia cale: seducția. "Oratorul vulgar, politicianul temător, nu știu decît să flateze servili mulțimea și să îi accepte orbește vrerile. Un adevărat manipulator de oameni va începe prin a seduce mai întîi; iar ființa sedusă, fie ea mulțime sau femeie, sfîrșește prin a nu mai avea decît o opinie, cea a seducătorului, și o voință, voința lui"215. Prestigiul seduce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dar dacă și aceste motive dispar, chiar nu mai înțelegem nimic. Și dacă, pe deasupra, o mai vedem și participînd activ sau consimțind pasiv la propria-i anihilare, nu putem înlătura gîndul că o face în mod liber, din propria-i vrere. Din punctul de vedere al psihologiei mulțimilor, enigma nu e aceea că unii comandă iar alții se supun, fie chiar și în cazul unui regim despotic. Ci e aproape contrariul. Dacă toți conducătorii ar comanda și toate mulțimile s-ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autoritate anume nu ar putea făptui o astfel de lucrare. Deliberările pro și contra, obstacolele în calea voinței de a acționa ar distruge ceea ce i-ar putea conferi autoritatea unui Cezar. Dăltuit și cumva ivit din și prin propria sa vrere, generalul de Gaulle își definise dintru începuturi condițiile de acțiune: "Într-o epocă dereglată, în sînul unei societăți răsturnate din cadrele și tradițiile sale, convențiile de supunere devin tot mai pale iar prestigiul personal al conducătorului ajunge resortul conducerii"325
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comportă cu reverență deplină, ca în fața unui senior: „Stăpânul nostru ești, ci fă cum vrei/ Cu ce-i al tău și sfatul nu mi-l cere./ Cum mi-am lăsat veșmintele-n bordei/ Când te urmai, la fel, de bună vrere,/ Lăsai și traiul slobod, când avere/ și trai bogat mi ai dat. Rogu-te mult/ 793 Ibidem. 794 Ibidem, p. 353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]