1,136 matches
-
de a înfățișa fauna diversă a politicienilor. Curând însă, prim-planul este ocupat de viața erotică a eroului și a anturajului său, viață ce alunecă irezistibil în inenarabil viciu. Un personaj memorabil ar fi putut fi Nea Nae, monumental în vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
în Rumilia. Aici, imaginația se dezlănțuie fără opreliști, excitată de ceremonialuri erotice fără număr. Prezentat în mai toate ipostazele, normale și patologice, erosul are aspectul unui delir permanent. Odată eliberate de complexele culturale, personajele devin „animale sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o trivialitate penibilă. Echilibrate și lipsite de asperități sunt povestirile din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
asupra ei, lipsa aceasta ne esplică împregiurarea că cea mai mare parte a actorilor aparține acestei trepte, acestui stadiu. Ba încă să ne ținem fericiți când simțim că adie o suflare caldă de inspirațiune asupra (cîmpului) miriștei celei uscate de vulgaritate și de sărăcie poetică a masei cei mari de actori; să ne ținem fericiți când esistă o asemenea suflare, care să ne-aducă aminte de-a artei patrie adevărată. Indiviualitatea femeiască stă în genere mai aproape de simțire și-și are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
existenței. Dar există într-adevăr și o prejudecată a fanteziei, cum zice Mazilu; această prejudecată e, în definitiv, ca mai toate prejudecățile, de o perfectă platitudine, deși pretinde a fi tocmai un antidot față de ce se numește obișnuit „platitudinea și vulgaritatea realității”. Fantezia ar fi, chipurile, “înaripată”, în vreme ce realitatea e terre-à-terre. În accepția sa originară, termenul de „fantezie” înseamnă aparență, nălucire, himeră, dar vine de la faneros, care înseamnă: clar, vizibil, luminos. Se vede bine că era vorba întâi de revelație, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce caracterizează spiritele cu adevărat superioare este un anumit „patos al egalității” pe care-l găsim foarte răspicat la Alain. Pofta de inegalitate, care presupune adulație față de cei puternici ca tribut al aroganței față de cei mici, e dovadă sigură de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu pretinde un statut distinct, de castă, înseamnă a proclama ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai tare ideile și acuzele. Din 1973 până în 1975, articolele lui Pasolini pentru Corriere della Sera (dintre care o mare parte își găsesc loc în Scrieri corsare) sunt o sursă constantă de polemică și de denunț aspru și direct: împotriva vulgarității burgheziei italiene („cea mai ignorantă din Europa”), împotriva asaltului consumist (omologare feroce de gust și de obiceiuri care îi face pe toți să fie identici, să fie sclavi), împotriva violenței puterii (exercitată cu instrumentele Școlii și ale Televiziunii), mergând până la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fim evoluați în toate, în afară de chestiunea nebunilor, limitându-ne convenabil să-i înlăturăm. Mai sunt și nebuni care se uită la fețele oamenilor și la comportamentul lor. Dar asta nu pentru că ar fi epigoni ai pozitivismului lombrosian (așa cum insinuează cu vulgaritate Ferrara), ci pentru că au cunoștințe de semiotică. Știu, cultura produce coduri, acestea produc comportamentul, el, la rândul său, este un limbaj, iar într-un moment istoric în care limbajul verbal este în întregime convențional și sterilizat (tehnicizat), limbajul comportamentului (fizic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
c) frustrarea și agresivitatea ce derivă din aceasta ar putea să-l facă să accepte „chiar și” cuvintele de ordine revoluționare ale mișcărilor Lotta Continua și Potere Operario 1, pentru că el a ajuns la acel nivel de rea-voință și de vulgaritate care îi permit să primească mesajul extremist (în cazul în care s-ar mai găsi cineva care să-l lanseze). Fascismul este o relicvă demnă de toată mila. Ancheta lui Bocca și Nozza din cotidianul Giorno este o temă școlărească
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
circa patruzeci de colegi ai săi i s-au alăturat în acest protest). Nimeni dintre reprezentanții puterii parlamentare (de la guvern sau din opoziție, așadar) nu pare câtuși de puțin dispus să „se compromită” cu Pannella și cu tovarășii săi. În vulgaritatea sa, realismul politic pare incapabil să găsească vreun punct de legătură cu candoarea lui Pannella și, prin urmare, vreo posibilitate de a exorciza și de a asimila stupoarea pe care el o produce. În plus, este înconjurat de dispreț teologic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
impusă întotdeauna ca relație între bărbat și femeie... Argumentația este prezentată în apărarea drepturilor minorităților „diferite” și toată lumea vede aici oportunitatea de a acorda oricărei minorități, inclusiv sexuale, dreptul la propriile practici preferate... L.: Pe urmă, iubirea normală (Doamne, ce vulgaritate!) duce la procreare și, dacă procreează, trebuie să-i acceptăm consecințele. Tot după Pasolini, raporturile normale, adică, mă rog, nu „mixte”, ar trebui încurajate... El invocă respect și toleranță pentru „minoritățile sexuale”. Este o cerere legitimă. Subscriem la ea. Eco
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
practici”, măcar pentru sentimentul și calitatea vieții ce rezultă de aici. În al patrulea rând, au înscenat o vânătoare de vrăjitoare - ca întotdeauna, terorizantă pentru bietele vrăjitoare -, recurgând, în loc de pedepsele corporale pe care nu le mai au la dispoziție, la vulgaritatea cea mai frustă. Împreună cu alții, peste care trec din motive de spațiu și de stimă, în apărarea lui De Marsico a intervenit și Giorgio Bocca 1 (L’Espresso, 9 februarie 1975). Deloc surprinzător. Sexul cu ferocele sale intoleranțe este o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Așadar, în domeniul acesta, el nu poate decât să recurgă la locuri comune, întotdeauna dătătoare de siguranță, fapt ce conferă limbii sale un anumit barbarism, din care ies la suprafață - ca acel murdar la Natalia - maîtres à penser și sprint: vulgaritatea lingvistică este produsul direct al unei conștiințe murdare; la rândul ei, aceasta e produsă de recurgerea la locuri comune. De altfel, sunt în mod explicit vulgare inclusiv aluziile la grupuri sau clanuri cărora le-aș aparține. Acestea sunt argumente de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în vremuri îndepărtate în Suedia, nevestică suedeză blondă...”; despre Vittorio Di Russo: „Este «liderul» charismatic al tineretului pletos milanez...”; despre Ombra, alias Giorgio Cavalli: „Se transformă treptat dintr-un studențaș într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în mod organizat, colectiv. Este un fiu bun și-și iubește mult părinții renegați, este supus și leal (într-adevăr, deseori își amintește cu o afecțiune prost mascată de familia sa adevărată). Poate datorită bunătății și simplității sale (înspăimântătoarea sa vulgaritate de limbaj este de natură socială, nu personală) și-a câștigat stima și prietenia lui Marco Pannella, care a scris prefața acestei cărți. Prefața de zece pagini a lui Marco Pannella este, în sfârșit, textul unui manifest politic al radicalismului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
cele obișnuite - anecdota, calamburul, jocul de cuvinte, supralicitarea clișeelor mentalității și exprimării comune, a ticurilor de limbaj, a unor „automatisme conceptuale” (Titus Vâjeu), uneori aducerea la absurd, prin îngroșare iscusit gradată, a unor situații în sine banale -, toate mânuite fără vulgaritate, ci doar cu vervă. Uneori devine prea vizibilă tehnica, „meseria”, textul proliferând mecanic, mereu condus ingenios, dar niciodată prea original: sunt consecințele firești ale unei anumite profesionalizări a umorului. J. a publicat nu numai schițe (dialogate) și povestiri, ci și
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În arhetip (În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de perdea, vulgaritatea adeseori. Dar vremea lui Păcală și a peisajului bucolic care Îi constituia decorul a trecut, șiretenia nu mai e suficientă pentru a face față noilor Încercări. Cu Bulă ne situăm Într-o lume care, sub lozinca Înfrățirii muncitorilor cu țăranii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nouă de „forme fără fond”, ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref.
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul sunt fundamente ale artei. Chiar simbolismul este privit ca o reînviere a romantismului: e operă de imaginație, „de sacru entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară excesului de vulgaritate al naturalismului. Concomitent cu idealul „ieșirii din real”, al libertății prin fantezie, M. propune - și cultivă - respectul pentru ordine, simetrie, armonie, condiții ale frumuseții clasice. Cultul formei, stimulat și de exigențe parnasiene, este în viziunea lui esențial. Tot el a
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Vatra”, greu însă de stabilit, din cauza pseudonimelor și a inițialelor sub care se ascund autorii. Anton Bacalbașa a încercat să facă din H. o revistă deosebită de alte periodice satirice și umoristice apărute în epocă, dând atenție elementului literar, excluzând vulgaritățile și atacurile personale. H. își propune să publice producția umoristică a scriitorilor autohtoni cunoscuți și să popularizeze scriitorii de același gen, străini, prin traduceri și localizări. În cronici umoristice, A. Bacalbașa, cu verva specifică scrisului său, discută aspecte ale vieții
HAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287422_a_288751]
-
tragic al vieții”, trăirea lucidă, introspecția necontenită, înfruntarea continuă a morții și a neantului. Cu o asemenea structură sufletească, la maturitate criticul respinge atât „hermetismul muzicalo-cristalin”, în care include și „poezia pură”, cât și direcția care abuzează de stil și vulgarități a unui N. Crevedia, în favoarea unei poezii „de substanță sufletească”, aptă să ajungă la „totul organic”. Aceasta ar fi reprezentată de Mihail Celarianu, Andrei Tudor, C.I. Șiclovanu, citați ca exemple ad-hoc, dar și de poeții apreciați de el în cronicile
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
pledoarie a lui Eugène van Itterbeek privind transgresarea frontierelor culturale. După cum arată editorialele revistei (scrise de Ion Dur), S. a urmărit să se impună ca o publicație de ținută academică, distanțându-se în egală măsură de cultura „de mase”, de vulgaritatea gazetărească și de exaltările provinciale. M.Ș.
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și asigura existența, sub pretextul criticării unor moravuri, S. produce în serie cărți superficiale, cultivând comicul ieftin, trivial, cum se întâmplă încă din romanul Fete și văduve
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează figura lui Silvestru Trandafir în aureola jertfei supreme. Purtând sub carapacea asprimii și vulgarității, cărora își datorează porecla, un suflet vibrant, Piele-Groasă își trimite familia în teritoriul neocupat, el rămânând să răspundă pentru omorul făptuit. O face spre a nu expune mahalaua, după descoperirea uciderii lui Schwalbe, represaliilor dușmanului, dar și pentru a-și
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]