16,454 matches
-
general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție când a citat pe
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție când a citat pe Eugène Sue și Misterele Parisului pentru a-i caracteriza pe cei care-i invadaseră biroul, totul a fost grotesc și teribil... Răzvan Th. este personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
o sensibilitate particulară, grație căreia scriitorul își apropriază realul: "Copii nenumărați intră la Antipa. În cărucioare, pe brațe sau pe jos au cu toții aceeași fizionomie de bătrîni înțelepți, observatori plini de gînduri ai vieții, dar și oarecum zaharisiți într-un zîmbet fără motiv suficient". Piesajele sînt innumerabile, toate strălucitoare de substanță plastică: "Frumoasa și insistenta ploaie s-a terminat, căci, vai, toate lucrurile se termină fiind totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
10-21 mai) cu un preambul în care e reamintită "fractura" dintre vîrfurile palmaresului de anul trecut (Rosetta și L'Humanité), pe de o parte, și "sponsorii, top modelele, fotbaliștii, pe de altă parte"...Așadar, dosarul de presă trece cu un zîmbet ironic peste eroarea de judecată (sau de gust) a juriului de anul trecut; pentru că, din păcate, nu numai "sponsorii, top modelele și fotbaliștii" s-au declarat împotriva opțiunii juriului, dar și o parte covîrșitoare a presei cinematografice, și, în ultimă
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
însuși ambasadorul iliesciano-constantinescian, Geoană, nu pare a ști decât socoteala game-urilor de la meciurile de tenis pe care urmează să le piardă spre binele țării. Până atunci, în Dupont Circle flutură, deasupra elegantului Centru cultural Petöffi, ca un fel de zâmbet ironic adresat și patrioților valahi de mucava ce se întâmplă să treacă pe acolo, doar steagul maghiar.
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
sfârșitul anilor șaptezeci locuiam într-un cămin studențesc din Timișoara. Eram, cred, în anul al treilea și împărțeam camera cu câțiva juni filologi. într-o seară, unul dintre ei a sosit însoțit de-un tânăr brunet, cu barbă subțire și zâmbet serafic: "E palestinian și caută pe cineva de la engleză să-i facă temele!" Nu mai știu dacă eu sau un coleg de grupă l-am ajutat în seara aceea pe palestinian să facă traducerea din română în engleză și invers
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
un rol instrumental în cazul Ristea Priboi. Dl. Năstase mai crede că poți duce lumea de nas pozând în protector al copilașilor orfani, dar băgând tare peste populație aceiași vechi și odioși securiști. Gâdiliturile prim-ministeriale or fi adus ele zâmbetul pe buzele d-nei Nicholson, însă tare mi-e teamă că ele n-au virusat și calculatoarele de la Bruxelles, unde numele marilor securiști români sunt bine arhivate în computere sigure. Ca și cum abia ar fi așteptat un semnal, Ion Iliescu s-a
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
București, 2000, 177 pag. Fericirea? Cea mai mare corvoadă! Dacă Eco se salva prin umor de capcanele alienării contemporane (micuțe, ele, dar multe), lui Pascal Bruckner îi vine mai greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
Femeia (cu un binemeritat, desigur, F mare) face mîncare și spală evident, iar în plus își face foarte bine meseria de medic, se ocupă exemplar de copii și mai are timp să-și croiască și cîte un palton între două zîmbete binevoitoare. Iar Fiica (același F mare) se fardează strident și pune o fustă de două palme numai pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
șirul celor 365 de zile care urmau. Om cu observație și pătrunzătoare și fină, Cosașu știa și știe ca puțini că anul nu se începe oricum. Oricît ai fi de paraponisit, se cuvine să pornești la drum dacă nu cu zîmbetul pe buze, cel puțin cu fața înseninată. Chiar dacă nu cred că ne așteaptă un an grozav, sper că vom găsi energie să ne întreținem speranțele și motive să ne inventăm altele noi. Poate că în acest an ne vom ocupa
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
autori valoroși și alții necunoscuți, ambele foloseau de multe ori un limbaj absolut inacceptabil. Erau povești de corupție, erau altele de cumetrii încîlcite, dar tonul dominant era un fel de jubilare scabroasă care-i întina pe toți la fel. Singurul zîmbet îl aduceau savuroasele selecții din revistă, decupate de Al. Călinescu. Am mai urmărit niște polemici și mai joase în altfel excelenta Vatra. Bineînțeles, oricine trebuie să aibă dreptul la un punct de vedere, dar degenerarea limbajului, transformarea lui într-un
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de literatură română. în loc de asta, poetul, niciodată numit, apare altfel, dar poate la fel de memorabil: "Oamenii de pe bulevardul Carol se obișnuiseră să-l vadă trecând în paltonul său cel larg, cu galoșii enormi, cu o față senină de care spânzura un zîmbet edulcorat. Cum boala înaintase în ultima vreme, el părea din ce în ce mai bătrân, iar vârfurile mustăților enorme îi atârnau blazate în jos, poate în semn prematur de dispreț față de lumea pe care mulți credeau că o va părăsi la fel de prematur." Prins într-
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
la istorie nu e ceva nou. împărtășim, din acest punct de vedere, năravurile mai tuturor popoarelor tinere. Poți să-i spui românului absolut orice despre cât e de prost și de ticălos și nu vei obține din partea lui decât un zâmbet condescendent. Dar cum începi să-i vorbești de istorie - inclusiv istoria recentă - e gata să te sfâșie. (Din acest motiv, și nu din excesivă dragoste filială, cea mai grea înjurătură la români e înjurătura de mamă: pentru că anulezi, prin blestem
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
cea germană, prezentă prin nume de primă mărime: poeta müncheneză Dagmar Nick, a cărei sursă statornică de inspirație o constituie mitologia greacă, poetul Günter Kunert, originar din Berlinul de Est, ale cărui evocări despre avatarurile intelectualilor în timpul regimului comunist stârneau zâmbetele auditorilor mai tineri, dar căpătau accente dramatice în sufletul celor care au trăit experiențe similare, prozatorul Norbert Niemann, unul dintre cele mai viguroase talente afirmate în ultimul deceniu în Germania. Avanpremieră a manifestărilor care s-au derulat în cadrul Târgului Internațional
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
este ferit de zgomotul și trepidațiile diurnului. Tinerii își cumpără bilet pentru spectacol iar eu mă plimb prin cele cîteva săli: sobe frumoase și calde, camere înalte, boierești, cai verzi pe pereți, o pictură murală a tinerei Anca Benera. Și zîmbetul modest, dar fericit, al Nonei Ciobanu. Tinerii voluntari sînt plini de solicitudine, doamna Tavitian își așteaptă cîțiva invitați. Este o intimitate plăcută și discretă. Spectacolul Orgasm este practic un monolog stratificat în care dramaturgul Vlad Zografi suprapune cupluri: femeie - bărbat
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta Calendarului: bărbie de gînditor, sprijinită pe îndoitura degetelor, privire plecată, smerită, contrazisă de gura care schițează un zîmbet de o indescriptibilă finețe, mai degrabă îngăduitor decît ironic, evident interior, reflex al unei revelații doar de el știute, metafizice și enigmatice. Pentru Mihail Avramescu e timpul recuperării și recunoașterii.
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Poiana lui Iocan, oamenii, uniți în spirit și-n simțire cu cetățeanul nostru, vin, își plîng amarul și oftează după Ceaușescu. După vremurile de atunci. Muzeul nu e gol. E animat mereu, iar discuțiile și suspinele se poartă chiar sub zîmbetul cinic al dictatorului. Eu sînt liniștită. Spiritul unor orori date uitării este pe mîini bune. Țineți-l tovarăși în garaj, la Malovăț, și nu-i mai dați drumul în veci să bîntuie! Țineți-l acolo. Vă trimit și coșmarele mele
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
partidul său și național-xenofobismul "României Mari" constituie armătura indestructibilă a politicii românești ajunsă la putere. Iliescu fără Vadim n-ar fi decât ultimul supraviețuitor al bolșevismului, într-o țară incapabilă să se proiecteze în modernitate. Reflectat în odioșeniile lui Vadim, zâmbetul circular al lui Ion Ilici pare aproape uman. Folosit pe post de machiaj, alifia Vadim a început să aibă, însă, efectul sulemenelii intens chimizate: a erodat pielea, iar acum atacă osul! "Pedeapsirea" fostului adulator al Elenei Ceaușescu seamănă cu debila
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
-ul erau simple ateliere de confecționat dosare negre pe numele unor îngeri imaculați! Dacă mâine se va dovedi (e o ipoteză, desigur!) că Ion Iliescu însuși a fost nu doar un colaborator oarecare, ci șeful suprem al KGB-ului, cu zâmbetul său de ferăstrău circular ne va liniști: "Fiți pe pace! Dosarul e contrafăcut!" Există, firește, și un revers. Ce se va întâmpla, mă întreb, cu spionii adevărați și cu cei care complotează realmente împotriva României? Ce se întâmplă cu extremiștii
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
Livada de vișini, ea este un fac totum fără să spere că va fi altfel. Și cînd speranța se ivește, Astrov, aripile i se retează brusc. Fiecare gest o consumă pe Andreea Bibiri și lasă urme în jocul ei, în zîmbet, pe figură. Sensibilitatea și vulnerabilitatea îi sînt buni companioni. Deși încearcă, în același rol, Anca Sigartău nu reușește nici măcar să o concureze, fie doar plecînd de la vitalitatea "sănătoasă" pe care o aduce cu ea. Deloc fragilitate. Un personaj care suportă
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
un fel de rezervație șmecheresc-primitivă. Printre altele, făceam și retuș de fotografie, mai ales asta făceam. Statuii fotografiate, una chiar de alură sobră, clasică (atîtea în Iași!), trebuia să-i dau un aer optimist, îi întindeam comisurile pînă se ivea zîmbetul. Țărăncilor în costum național, fotografiate la căminul cultural, trebuia să le schimb opincuțele cu pantofiori. Veneau cei de la secția agrară "din teren" cu cîte o poză de muncă: nenorociților care scormoneau pămîntul cu săpăligi le dădeam jos căciula și trebuia
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
repede să-i lingă mîinile și naratoarea-poet știe, acesta nu e un cîine obișnuit ci un arhanghel al cîinilor care aduce cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate, de după ziduri simți zîmbetul lui Caragiale, cel mai mare scriitor berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți "comic", romane care se hrănesc cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie, ca un sine qua non. Nici nu ne putem imagina un David Lodge lipsit de ironie. Dar poate el fi înțeles dacă lectorul refuză lirismul? Când ne așteptăm mai puțin
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
despre literatură și fiindcă la mare modă este ciclul romanelor despre Harry Potter, de ce să nu ne amintim că adversarul micului ucenic vrăjitor este un german... Această opțiune a autoarei britanice vorbește de la sine. (Autorul își exprimă asentimentul printr-un zîmbet). Dar acesta este un alt capitol. Să revenim la România și la romanul în paginile căruia tratați cu o privire "necruțătoare" atît echipa Ambasadei Germane de la București cît și pe foștii colaboratori ai vechii securități îmbarcați la bordul așa-ziselor
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
puteam distinge și ridurile dimprejurul ochilor mijiți de lumina tomnatică și pata de pe fulgarin. În scenariul meu ar fi trebuit să-i ies înainte ca din întâmplare, cu dezinvoltura femeii bine coafate, și să-l însoțesc o bucată de drum. Zâmbetul lui de întâmpinare, strângerea de mână și umerii noștri alăturați o clipă în îmbulzeala străzii mi-ar fi încălzit ziua iar cele câteva cuvinte schimbate ar fi căpătat apoi semnificații simbolice." Scenariul, bineînțeles, nu se transformă în realitate, dimpotrivă, este
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]