1,106 matches
-
protecția divină a mănăstirii. Camera lui era lângă grajdul vitelor, se purta în haine mirenești, încât nu atrăgea atenția autorităților. Dar, cei care veneau pentru cele spirituale vedeau în acest om de 80 de ani un chip senin și mereu zâmbitor, care se bucura că-l slujește pe Dumnezeu și că aude toaca și clopotele ce-l chemau la slujbă. În toamna anului 1977, Teoctist Arapașu a venit la Cetățuia ca nou Mitropolit al Moldovei și Sucevei. După ce s-a închinat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o față liniștită și zâmbitoare. Încet-încet, ne apropiem de mănăstirea Barnovschi, așezată - nu se putea altfel - în Târgul lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine și mă întreabă: Știi cumva povestea dughenilor de colo? Odată cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ar fi citit. ― Cât a trecut de când nu ați mai vorbit? ― Patru zile, am murmurat. Adi Își puse o mână pe umărul meu. ― Hei, zise el, văzând că aproape plângeam. O să fie bine. ― Alisia, te-ai Întors! Maria tocmai intrase zâmbitoare În bucătărie. ― Cu cine ai vorbit? Întrebă Adi revoltat. ― O colegă. De ce? Adi dădu să spună ceva, dar privirea mea Îl făcu să tacă. ― O să-i spun eu, am șoptit. De mine nu poate să se despartă. Adi Încercă fără
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și nu cerceta, spun Sfintele Scripturi” - mi-a venit atunci în minte. Ca urmare, m-am liniștit și am început să mănânc cuminte. După ce am terminat - nu se putea altfel - călugărul s-a arătat în pragul ușii privind la mine zâmbitor: Bogdaproste și sărut dreapta, sfințite! Să fie primit, dragule! Uite că ți-am adus și oala cu apă. Eu merg la sfânta vecernie. Să nu mă aștepți. După plecarea călugărului, am ieșit în grădiniță și m-am așezat pe bancă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiindcă am fost la dentist. în mod normal, nu i-aș fi dat nici cea mai mică atenție unei persoane care venea să se prezinte spunând „Neil e numele meu“, dar tipul ăsta avea ceva care-mi plăcea. Era strălucitor, zâmbitor și destul de tânăr. M-am trezit ridicându-mă în picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-le într-un zâmbet extatic. Și-atunci mi-am dat seama că nu era nevoie să spun nimic. Luke a răspuns la zâmbetul meu cu un zâmbet la fel de larg, așa că amândoi arătam ca idioții satului. Și așa am și rămas - zâmbitori și strălucitori - până când a apărut chelnerul francez, care ne-a indicat pe un ton alunecos specialitățile din meniu. Cred c-ar trebui..., a zis Luke arătându-mi din ochi meniul. A, da, am spus eu încercând să mă concentrez. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu uita: păstrează-ți sentimentele. S-a râs din nou copios. După care lumea a început să-i ceară lui Don să țină și el un discurs. Don s-a ridicat în picioare, scund și rotofei cum era, îmbujorat și zâmbitor. Și-a netezit bluza de trening peste burta rotundă. Și, după ce a tras aer în piept, s-a lansat: — Când am venit aici, am crezut că toți sunteți nebuni. N-am vrut să stau la un loc cu o ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-a lui pe care până acum o considerase latura cea mai privată a organelor sale exterioare. Wilt deschise ochii și se trezi holbându-se la o față zâmbitoare, chiar dacă puțin cam umflată. închise ochii din nou, cu o palidă urmă de speranță, apoi îi deschise iar și descoperi că fața aceea era tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-a fost deloc o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și zâmbitor, ca un mare mahăr, holul! Tolea își acoperise privirea cu mâinile și coborâse, epuizat, capul în piept. ...Pe străzi, pustiu. Dura mult, mult de tot, până să ajungă acolo, în câmp. O lungă clipă infinită, nu puteai măsura. La podețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
igiena socială, scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul post de laborantă, pe care îl folosise, cu tăcută tenacitate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strânge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicându-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sunt Încă gata. Vrei să intri câteva minute ? — Sigur, zice Jack zâmbitor. Mi-ar face plăcere. — Și trimite-ți mașina la plimbare, adaug. Nu trebuia să vii cu ea ! — Nici tu nu trebuia să fii afară și să mă vezi cu ea ! răspund Jack surâzând larg. OK, Daniel, asta-i tot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se duce la serviciu cu metroul, seara iese În oraș și se Întoarce acasă cu ultimul autobuz... e doar o fată cât se poate de obișnuită, care nu are absolut nimic special. — Sunt mii de fete ca ea, intervine moderatorul zâmbitor. — Dar brandul Panther a fost dintotdeauna asociat cu bărbații, se bagă În vorbă femeia, cu un aer destul de sceptic. Cu ideea de competiție. Cu valorile masculine. Chiar credeți că veți reuși această reorientare spre piața destinată femeilor ? — Am făcut analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
liberă să hotărăsc dacă o să mă delectez vizitând câteva muzee, plimbându‑mă prin Central Park... sau... intrând într‑unul sau două magazine... Doriți să vă mai pun puțin? aud o voce la urechea mea. Ridic privirea și văd un chelner zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Amnesty International, la Helsinki Watch, la orice asociație de salvare a celor aflați În primejdie! Să vină cineva și, habar n-am cum, să mă scoată de-acolo! Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de oameni cu cea mai înaltă pregătire științifică.” Acum, însă, era vorba de altceva. Cel puțin așa credea Iancu. ― Dar spune-mi, dumneata Nicolache, nu mă mai fierbe! Nicolae își potrivi mai bine pernele. Răsărea dintre ele ca un prunc zâmbitor. ― Ei bine, la noapte abia aștept să mă nasc dimpreună cu frații mei mai mari, doctorul Franklin și Goethe. Ușor dezamăgit, Iancu se așeză pe marginea divanului, luă o gură de vin și, încurajat de savoarea lui, își lăsă unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe marginea divanului, luă o gură de vin și, încurajat de savoarea lui, își lăsă unchiul să vorbească liniștit despre principiul conservării cantității de electricitate, despre sarcina electrică și placa de sticlă folosită de Franklin în cercetările sale. Ascultă la fel de zâmbitor și mica disertație entuziastă despre filozofia naturii, din care se inspirase Goethe pentru teoria metamorfozei. ― Ah! Bine că mi-am amintit! M-am luat cu vorba și uite așa uitam să-ți dau cadourile lui Moș Crăciun. Nicolae se târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de curte. Să mă umilească, dar să mă știe totuși acolo. Ai, ai, ai! Crede că voi veni dinaintea lui cu coada între picioare? Ei bine, o să-i fac neplăcuta surpriză de a sta în fața lui cu fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea refuzând toate celelalte invitații la dans, pe motiv că trebuia să meargă la toaletă. Apoi s-a îndreptat în direcția respectivă, ca să dea un aer de autenticitate pretextului. Ajunsă la ușă, a dat nas în nas cu o femeie zâmbitoare, al cărui păr șaten și buclat îi cădea în ochi. Tipa avea un aspect răvășit, dar sexy, și nu șleampăt. —Bună, Alison, a zâmbit ea larg. Alison a schițat la rândul ei un zâmbet, cu toate că nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost dusă la orfelinat, de unde a menținut o relație sincopată cu mama - niște vizite lipsite de regularitate, pentru care Bev făcea un efort ca să apară în stare de trezie. Cele două interacționau nefiresc, supravegheate de o asistentă socială conștiincioasă și zâmbitoare. Apoi, când Susan avea vreo șase ani, vizitele au încetat cu totul. Când a întrebat unde e maică-sa, i s-a spus că Bev s-a mutat în străinătate, ca să-și găsească de lucru. Abia atunci când fetița a împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a pieții se afla o veche dană de acostare pentru vapoarele de pe canal, iar tarabele erau așezate În jurul ei În formă de potcoavă. Pe aici domnea o puternică atmosferă hippy, datorată cănilor grele și pictate manual cu stele și mutrițe zâmbitoare, a clopoțeilor de vânt, care te aduceau În pragul unei crize de nervi după câteva ore și a tuturor articolelor de Îmbrăcăminte vopsite manual, făcute din diverse bucăți. Erau o mulțime de cercei Încrustați cu turcoaze și pulovere de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmă venea emisiunea pentru armată. Militarii erau foarte prietenoși cu toții și se uitau drept la aparatul care-i filma, încât uniformele lor nu te intimidau nici un pic. Aveam o armată populară cum nu s-a mai văzut, cu multe fețe zâmbitoare și tancuri strălucind de curățenie. „Băieții noștri își fac datoria”, vorbea un locotenent la microfon. Era alt locotenent decât acela care-i trăsese nevestei un pumn în burtă. „Astăzi, cu două săptămâni înainte de ziua națională, armata nu precupețește nici un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
caz capul plecat al umilinței, acest cuvânt pe care-l vedem scris clar pe figura și mâinile violoncelistului, dar care nu ne poate spune cum se numește. S-a nimerit ca a doua zi să fie duminică. Când vremea e zâmbitoare, cum se Întâmplă azi, violoncelistul are obiceiul să-și petreacă dimineața Într-unul dintre parcurile orașului În compania câinelui și cu una sau două cărți. Animalul nu se Îndepărtează niciodată prea mult, chiar atunci când instinctul Îl face să umble din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe altcineva care să ți-o tragă în fiecare noapte, dar eu ies din cameră și mă întind pe canapeaua din salon, lacrimile și sudoarea se combină într-o licoare puturoasă, înțepătoare, iar în clipa aceea ajunge curierul, un tânăr zâmbitor care dispare chiar înainte să apuc să deschid portofelul, nici nu bănuiește de ce anume a fost bănuit, iar Udi urlă din pat, pregătește-mi ceva de mâncare, dacă îți mai amintești cumva ce îmi place. Încerc să îmi revin, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]