805 matches
-
monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această chinuire tristă, fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
s-ar găsi un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare, aș fi întâiul care să mă lecuiesc (...). Aș vrea să sece toate marile ca să mă scap de absolutul acesta imediat și de perfecțiunea melancolica, spre care tind secret în preajma zădărniciei marine"92. Aparent, la nivel declarativ, Cioran nu iubește viața, dar nu se iubește nici pe șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui Cioran când vorbește despre el însuși, despre semenii săi, dar și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eternitatea. Și că, dacă este adevărat că Satana stăpânește lumea, într-un colțișor din cer sau din sufletul nostru încă mai găsim Spiritul Divin care luptă necontenit cu acesta, pentru a ne ridica deasupra noroiului disperării noastre"34. Viața că zădărnicie este leit-motivul lamentațiilor lui Cioran, cu circumstanțialul și iluziile ei, pe care ar vrea să le elimine, pentru a ajunge la spirit, la Absolut; însă viața, oricât de purificata de superfluu ar fi, pălește în fața posibilității de a atinge absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unei slabe proporții, disciplina rămîne surprinzător de puternică în rîndul afiliaților, ca și în rîndul electoratului SPD. În revanșă, comuniștii trag foloase de pe urma armatei de șomeri a cărei progresie urmează destul de bine curba creșterii lor electorale. Putem măsura astfel întreaga zădărnicie a apelurilor comuniste la grevă împotriva lui Hitler, în timp ce KPD-ul dispune în principal de forțe dinafara uzinelor și nu din interiorul lor. Izolat de elita muncitorească, de intelectuali și de clasele mijlocii, KPD-ul a dezvoltat el însuși un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
i-a măcinat încet sufletul artistului. Strigătul, fie că este al naturii, fie că este al unui eu suferind, provoacă un disconfort psihic asupra lectorului. Traumele, obsesiile, fricile sunt redate de pictura lui Munch care devine expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955, p. 25-27 et passim. footnote>, și doar așa îi este valorizată. Ernest Bernea scria că „însușirea de ființă superioară și liberă a omului îl face să sufere cu prisosință, dar nu cu zădărnicie”<footnote ERNEST BERNEA, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996, p. 10. footnote>. Bunul creștin este convins că nu poate pretinde a-L urma pe Hristos doar pe înălțimile bucuriei Taborului, ci trebuie să-L urmeze și pe cele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955, p. 25-27 et passim. footnote>, și doar așa îi este valorizată. Ernest Bernea scria că „însușirea de ființă superioară și liberă a omului îl face să sufere cu prisosință, dar nu cu zădărnicie”<footnote ERNEST BERNEA, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996, p. 10. footnote>. Bunul creștin este convins că nu poate pretinde a-L urma pe Hristos doar pe înălțimile bucuriei Taborului, ci trebuie să-L urmeze și pe cele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a universului însuși, în care există doar "trupuri și fețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un succes de public remarcabil.244 În 1941 a fost numit de către ministrul educației profesor de Literatură italiană la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano, poziție pe care o va deține până în 1968.245 Modulata pe tonuri acute date de conștiință zădărniciei zilei de mâine, de suferință și de singurătate, starea psihică precară a poetului a rămas, în toată această perioadă, neschimbată 246. Unii prieteni au văzut ceva leopardian în tristețea adâncă, în durerea și solitudinea lui. Disperarea să a fost, firește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
păcatul tuturora. Doar învierea Ta în veci de veci e trează, Omul și-așterne viața pe-o clipă și visează. Vrea unul Vrea unul să Te uite și ce-a uitat înjură Prostia-i unge zilnic cu mușița la gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
Nu înseamnă dizolvarea oricărei conștiințe ci, dimpotrivă, instaurarea unei noi conștiințe în care scepticismul și relativismul își vor fi încheiat deja opera distrugătoare și care se știe condamnată pentru totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ordine de idei, vreo 20 de comentatori constanți de teatru și abia vreo trei, patru dramaturgi. Vă rog eu, începeți ancheta asta și puneți apoi pe cântar cât le (și ne) oferă traducerile și cât ne oferă ca așteptare și zădărnicie scriitorimea de acasă. "Chiar când revistele evoluează în registrul minor, cumetrindu-se encomiastic într-o veselie, nu produc un rău esențial. Bursa valorilor rămâne, oricum, nesmintită" Cum comentați tendința revistelor literare de a tranșa literatura în termeni de "topuri"? Cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lipseau ideile și convingerea, naționalismul putea încălzi inimile, putea schimba convingerile și putea aduce voturi, încurajînd indivizi și grupuri din societățile civile în dezvoltare să îmbrățișeze o identitate absorbantă de șoc, care să-i facă să uite de sentimentul de zădărnicie, să încurajeze "solidaritatea celor culpabili" (Šiklová) și să le dea sentimentul de protecție față de dezechilibrele și dezorientarea anomică, produse de primii pași spre democrație. Ce se poate face în legătură cu naționalismul? Relația strînsă dintre identitatea națională, naționalism, societatea civilă și democrațiea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea... Pentru a fi viabilă, o cercetare ce tinde în întregime spre structuri începe prin a se înclina în fața puterii și zădărniciei evenimentului." Dimpotrivă, credem noi, Claude Levi-Strauss prezintă o concepție cu totul diferită asupra istoriei, o evidențiază ordonîndu-i datele numai în funcție de "exprimările conștiente ale vieții sociale". E evident că datele inconștientului țin și ele de teritoriul istoricului, în măsura în care ele sînt decelabile
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de idei, amintirea capătă preț, în mare măsură, datorită faptului că iubirea cu pricina a fost "duioasă și neîmplinită", "ca o mireasmă tainică" or, tocmai "neîmplinirea" oferă memoriei afective prilejul evocărilor convenabile, autocompătimitoare, menite a-i întări criticului-artist credința în "zădărnicia a tot ce e omenesc" și (ca o implicită compensație) în devotamentul față de litera scrisă. Vocația artistică cere (nu-i așa?) sacrificiul, jertfa de sine. După cum am menționat deja, nuvela păstrează aspectul fragmentar al jurnalului de călătorie, cu indicația locului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, ci ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și să-l iei prizonier? Ce prostie! E rănit mortal, nu-ți ucide zadarnic oamenii încercînd să-l ataci, merge și singur spre pieire. E suficient să-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt și mai ales nu sunt, rebeli. În definitiv, un artist este un precursor sau un întârziat, în afara rândurilor. Nu și-a găsit locul, liniștea, împăcarea. Nu s-a înțeles cu meseria, familia, legile, a ales un alt mod al zădărniciei. Sub aparența unei dislocări, a unei dezrădăcinări și inadecvări pornește arta. Hrănită, însă - fac un fel de lecție de estetică -, crescând dintr-o obsesie. O forță, o înrădăcinare. Această slăbiciune, reală, dacă ne gândim, când se neagă pe sine, poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn scurt în aer, salut, spre vecin, fără a-l privi. Se așază, deschide sertarele, se înalță un dosar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n mine. Venivididavinci - adică, zic io, venit, plăcut, băut, fiindcă mi-e cârciuma agoră... 10.06.2009 Florăreasa Cum o zi fără băutură e o zi pierdută și irosită În zădărnicie - vorba lui Sandu, care s-a gândit să treacă Într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până ajunge găleata la lichid fumezi o țigară! -, cei trei cheflii s-au regăsit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămîne-n urmă în noi de cât obscura Și oarba suferință, ce bîntue natura? Și azi când am puterea ce-o are
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]