1,547 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PEISAJ DE IARNĂ CU RODII Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului te potrivești brațelor mele precum un zbor aripii din care a fost zămislit doi lotuși pe un ram de apă singura creangă care nu se rupe sub greutatea rodului în brațele tale sunt rodia din care privighetorile își culeg boabă cu boabă întâia oară cântecul între un sărut și cealaltă secundă extrasistola cerului
PEISAJ DE IARNĂ CU RODII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359367_a_360696]
-
de demnitate umană se vor retrage vinovații, într-un con de umbră bine meritat? Sau vor năvăli cei care au stat în umbra vinovaților și se vor repeta paginile de istorie? Și cine știe ce minți vor fi pe atunci, ce vor zămisli ? Oricum, nu poate fi mai rău ca acum !” „Sunt dușmanul a tot ce se află la dreapta mea!” Răul de care vorbește Vavila Popovici începuse în trecut. Evocarea trecutului, a unor biografii reale face din „Cartea mamei” un veritabil document
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
capabil să oprească a răului înverșunare, astfel ca drepții să acceadă la liniște și mântuire. Scena 2 Adam și Eva, foarte speriați de cele auzite. Adam: (cu năduf) Doar tu, femeie preavicleană, pentru bucluc ești vinovată! Mai bine nu te zămisleai decât s-o pat cu-așa netoată... Cum naiba te-ai lăsat momită să iei din pomul interzis, când ni s-a spus cu strășnicie că rodul lui nu ni-i permis?! Ba și mai și, mi-ai dat și
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
în ”Momentele și schițele” lui, mâncarea și băutura întrețin conștiința civică. Numai că acolo nu mai sunt Lache și Tache, niște inși oarecare, ci reprezentanții legitimi ai urbei natale. S-a privit Caragiale în oglinda vremii pe care însuși a zămislit-o? Și ce va fi văzut el acolo? Ideea înrudirii autorului cu personajele sale e veche. Se zice că înainte de a parodia un stil de viață, trebuie să fi fost rodul acesteia. Este Caragiale un „moftangiu” ca și personajele sale
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]
-
au pus nume. Doar Tu știi, Doamne, cine sunt, Mi-ai dat ca pază, îngeri, Să nu ies din al lor cuvânt, Să nu cunosc înfrângeri. Să fiu mereu bun și cinstit, Smerit și cu răbdare. Așa cum Tu ne-ai zămislit, În lumea asta mare. Îngenunchez, mă uit în sus Și, spun: ,,Doamne mă iartă! Pentru păcat făcut sau spus, Dă-mi, Doamne-o bună soartă!” Amin! Craiova Februarie 2009 Referință Bibliografică: Să-mi spui, Iisuse! Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN
SĂ-MI SPUI, IISUSE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360360_a_361689]
-
prins curaj. -- Cum v-ați caracteriza în câteva cuvinte, pentru cei ce nu va cunosc? Un pălmaș, un cioplitor în lemn, care vrea să facă viața mai frumoasă...Vezi tu, noi suntem mici copii ale Creatorului, care atunci când ne-a zămislit, a pus țărâna, apa și Duh Sfânt, iar noi încercăm la rândul nostru să creăm, să insuflam viața lucrului, punând iubire în locul Duhului Sfânt". -- Ce va inspira, Maestre? Aveți vreo tema preferată? Ce mă inspiră...? Uite, mă plimb prin pădure
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DEȘTEPTAȚI-VĂ...! Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 931 din 19 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Deșteptați-vă, dormirăți Somn de boală fără leac, Vreme-n care zămislirăți Monștri, bestii peste veac. Dar treziți-vă, lipsirăți De la propriul prohod Vreme-n care risipirăți Conștiința de norod. Vredniciți-vă, iubirăți Mai mult nesimțirea lenii Vreme-n care vă hrănirăți Copilașii cu vedenii. Dar treziți-vă, albirăți Și tot rob
DEŞTEPTAŢI-VĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360438_a_361767]
-
lăsate în cer de îngerii căzuți. Dar, invidios din nou pe Dumnezeu, Samael nu-și ține făgăduința și se împreunează cu Eva pentru a pângării toate generațiile viitoare. Rodul acestei crime sunt Cain și sora lui, Calomena. De la Adam, Eva zămislește pe Abel, care este omorât de Cain. Ca să-l pedepsească pe Samael & Satanael, Dumnezeu îi luă particula - el, lipsindu-l astfel de puterea lui creatoare: Satan deveni o ființă diformă și întunecată, pe care Dumnezeu în bunătatea să îl lasă
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
rostească în zorii zilei rugăciuni Nu strig: zdrobește brațul celui păcătos! Mă rog: luminează-l, cum ne-a învățat Cristos! Dar iată: cu troițe la răsruci și gânduri păgâne Te întîmpină azi lumea pe Tine, Stăpâne Răii ne împresoară, au zămislit numai păcat Vindecă-i Doamne! Fă iarăși Pământul curat! Elena Armenescu Referință Bibliografică: Psalm / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
a noastre trupuri ninge cu lumină Cu dantele albe dintr-un cer deschis Noaptea asta este caldă violină Iarna ne coboară-n iad sau paradis. Și în dansu-n care inima se prinde Ca un fulg ce tinde înspre albe zări Zămislim din doruri undele luminii Și-aruncăm arpegiul unei noi visări. De dorm licuricii verilor albastre Când în suflet ducem iarna cea târzie, Drumul ni-i o urmă sinuos de albă, Troică prea nebună dusă-n vijelie. Și troiene grele iute
SINGURI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360656_a_361985]
-
-i sting privirii doruri de nescris, Caci la lumini ce vin din Carul Mare Întreaga-ți ființă pare-a fi un vis. În ochii tăi s-a rătăcit lumina Sclipirilor din stele și din sori. Pe trupul tău s-a zămislit grădina Miresmelor din frunze și din flori. Din buze-ți curg săruturi fermecate, Strivind cu vraja lor închipuiri. Cosițele curg gândurile toate Prin freamătul șuvițelor subțiri. Iar în obraji, bujorii albi se-adună... Din catifeaua lor te-au desenat. În
PORTRET... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360660_a_361989]
-
geruri coace pita în glie Odihna-și găsește... Și-n raze de soare agață Slava noului rod, în triluri de ciocârlie... Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinți Clocotindu-mi în carne forțe noi, armonie Pentru ziua de mîine, zămislesc noi dorinți Și, iert ziua de ieri înfășâd-o-n iubire și bucurie. M-amestec cu zarea -mbălsămată în flori Și mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă Și renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori, Și semăn cu cerul, licărind lună
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
noi, o mișcare, Îmi pare că e plictisita trădare Și caut trecutul în el să m-afund, Îl scriu după chipu-mi și crudă m-ascund. E sigur dorința și visuri și mit, Din lut de Ottelo noi ne-am zămislit; Excludem tot roiul și suntem doar noi, Perechea din rai un intreg ce-l îndoi. Macul scuturat Sub bolti de catedrală Mă simt din nou vestala Ma-ntorc cu drag la vatră La temelii de piatră. E pasul mai adânc
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
Aiud, testamentul ca o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
în om, Însuși Dumnezeu. Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau formulare, ci mărturisire. Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn, evocare și viață. Cuvântul este un ciorchine de lumină, din ale cărui litere-boabe mustește tămâioasa cugetare. Subtilitatea cuvântului zămislește inteligență. Cuvântul zboară din dorul prezent în dorința viitoare. Fiecare cuvânt ales poartă semințele rodirii depline. În fiecare cuvânt ales trebuie să te naști din nou, altfel el seacă sau moare odată cu tine. În cuvântul ales se împlinesc și autorul
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > IUBITEI,POEM DE DRAGOSTE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 226 din 14 august 2011 Toate Articolele Autorului Te-au zămislit din lutul moale zeii, Culoarea pielii ți-a dat-o albul crin, Ți-s ochii două picături furate din senin Iar pașii ți-s ușori precum sunt funigeii. Mai mlădioasă decât firul ierbii, De trupul tău ce-ascunde mari comori
IUBITEI,POEM DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360112_a_361441]
-
în tăcere popoarele de pești. Centrale implicite,trimit în lumea mare Fluidizând prin fire,lumină,ca-n povești! Majestuosul fluviu adună cu răceală Vasale unde calde,ce se supun tihnit Și-apoi mai plin,puternic,în liniște de ceară, El zămislește-o deltă în drumu-i spre sfârșit. Mai poposește unda,mai molcomă acuma, Să mângâie pământul ce frate-n drum i-a fost. Biosistemu-i unic,îmbogățit cu huma Ce a adus din drum,îi oferă adăpost. Sătulă de odihnă,în mare
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se-nșiruie-n haine de
IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360177_a_361506]
-
mi se aprind din polenul lor... Lumina florilor mă filtrează, ca pe o Cămășe de mire, pe care se aruncă sorții lui Christ. Să fie o binecuvântare de crin? MILA FLORILOR Florile, primesc lumina de la îngeri... Mlădiindu-ne bucuria, o zămislesc în noi . Ne cheamă din noi, dorul de Dorul nemărginirii. Cor de albine, plâng idilele lor, zugrăvite pe aripi-curcubee. Fluturașii, pierd din soare ascunzându-se în mila florilor. ------------------------------------------ Gheorghe Constantin NISTOROIU Florii 2011 Referință Bibliografică: PRIVIND FLORIILE / Gheorghe Constantin Nistoroiu
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
ei divin. „Dumnezeu este minte nepătimitoare, mai presus de toată mintea și de toată nepătimirea (potrivit Cuviosului Nichita Stithatul); lumină și izvor al luminiicelei bune; înțelepciune, Cuvânt și cunoștință și dătător de înțelepciune, de cuvânt și de cunoștință. Precum Mintea-Tatăl zămislește Cuvântul care îi crează și recrează pe oameni, tot astfel cuvântul odrăslește mintea sufletului omenesc, rezidind ca alte ceruri sufletele oamenilor de același neam cu sine, și făcându-le tari prin răbdare și prin virtuțiile cu fapta. Mintea omului nu
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
viață”, „mister”, „mirific cântec”, „cântec lin pe strune de vioară”, „pace”, „a inimii văpaie”, „imn divin”, „imn de slavă”, „colind”, „templu sacru”, „teluricul iubesc” în care se scufundă eternitatea, „mirajul fericirii”, „liniște vrăjită”. Prin „cununile de gânduri pure” (Nostalgie) care zămislesc sintagmele izotope din cântecul poetic se configurează un mit al iubirii - „comoară” de mir. „Scoase” - metafizic, heideggerian vorbind - din “ascunderea” sufletului, metaforele iubirii revelează un mit al poeziei care-și asumă o artă poetică: „Sunt umbră și suflet născut din
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
o „părăsire” a patriei-cuib, ci, mai degrabă, de o „plecare” din plaiul însuflețit de dorul românesc purtat peste oceane în inimile românilor. Îndepărtarea de România îmbină dorul de țară cu dorul, sau, mai exact, cu dorința de afirmare a personalității zămislite în spațiul doinei, spațiu ondulat mioritic-în accepția lui Lucian Blaga - între deal și vale, cu voința a ceea ce Mircea Eliade numea „aflarea de sine” nu te poți întrece fără compromitere. A fi compromis înseamnă a fi viu, tânăr, harnic, neliniștit
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
neînțeleasă, chiar neghioabă, care pune pe seama unor vorbe scrise, în rimă sau nu, cauza existenței. Îmi pare rău, oamenii, convivii noștri, gândesc și așa. Nu pot să le explic mai multe, pentru că ei nu simt cu propria ființă ceea ce au zămislit zeii; astfel încât nu o să-ți înșir toate întâlnirile mele cu poeții. Vreau să-ți adaug, însă, ceva: nu uita că există o zonă mai puțin explorată și de cititori, dar și de interpreți-actori, zonă pe care eu am atacat-o
INTERVIU CU ACTRIŢA CRISTINA DELEANU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340358_a_341687]
-
el nisip și praf și pungi și țoale puse la zvântat și cortul chinezesc în întregime! - Ai, să-mi bag! Se aude din Trabant...! Copertina, bueiiii! A rămas chinejii-n curu’ gol! Acum, chiar toți au amuțit! Coreea-șef a zămislit, timid un - Haaa! cu degetul spre urma de cometă a zmeului cel zburător, s-a auzit un pfuuff intens dinspre bulgari (un vameș emotiv a tras un foc spre cer) și... totul s-a sfârșit! Autobuzul s-a volatilizat instantaneu
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
in toate, Samuel va fi cel chemat să moșească. Ura pe care o vede întipărită pe fața femeii chinuite de durerile facerii îl înspăimantă. Ființa aceasta își ura copiii pe care încă nu-i născuse și soțul cu care îi zămislise! După naștere, proaspăta mamă nu dorește să-și țină în brațe cei doi baieți și nu-și suportă langă ea soțul. După câteva zile de refacere, îl anunță pe Adam ca ea va pleca. Pentru că el încearcă să o oprească
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]