956 matches
-
colaborare cu I.C. Chițimia). Repere bibliografice: Coman Lupu, D. Cantemir, „Istoria ieroglifică”, LL, 1974, 2; Al. Graur, Texte coresiene, RL, 1976, 25; Dan Simonescu, Tipăriturile lui Coresi în atenția editorilor, MS, 1976, 4; I. Rizescu, Coresi, „Psaltirea...”, SCL, 1976, 6; Zamfira Mihail, Coresi, „Psaltirea...”, RSE, 1977, 1; Florica Dimitrescu, O ediție de mare preț, RL, 2001, 25; Horațiu I. Catrina, O carte eveniment, ARG, 2003, 16. L. Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
reprezentații ale trupei lui Costache Caragiali (1850), precum și la Teatrul cel Mare (1853). După plecarea lui Matei Millo la București, în stagiunea 1852-1853 preia, secondându-l pe Neculai Luchian, conducerea teatrului ieșean. O soră, Anica, era și ea actriță, iar alta, Zamfira, va fi mama savantului Petru Poni. P., care debutează pe scenă în 1839, a fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
G. Pavelescu, „Paralele folclorice”, T, 1945, 1-2; Bârlea, Ist. folc., 497-501; Nicolae Bot, Tache Papahagi, AMET, 1977; Adrian Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
îi părăsiseră ca prin minune. Așa s-a dus vestea că apa acestui izvor este tămăduitoare. Un alt Izvor tămăduitor se găsește la mănăstirea Prislop, de la poalele Muntelui Retezat, din țara Hațegului. Se povestește că fiica domnitorului Moise Basarab, domnița Zamfira, care suferea de o boală grea s-a vindecat cu apa tămăduitoare a izvorului de la mănăstirea Prislop. „Izvorul Tămăduirii” se află chiar în altarul mănăstirii Dervent, comuna Ostrov, jud. Constanța. Legenda spune că acest izvor ar fi apărut din vârful
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
de Clement Agache, funcționar la Primăria Hudești, iar în alte roluri au jucat C. Jacotă, Didina Chirilă și alții. De asemenea au fost jucate mai apoi cu mult succes în satele comunei și la concursurile pe județ Păcală avocat, Capra Zamfirei, Cuiul lui Pepelea de Vasile Alecsandri, Comedie cu olteni. Rolurile erau interpretate cu mult suflet și dăruire de către unele cadre didactice ca Grigoriu Maria, Antochi Mihail, Farcaș Dumitru, Pintilei Sandu și alți tineri amatori din sat. Și colectivul didactic de la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
, Mihail (13.XII.1876, Rucăr, j. Argeș - 21.I.1966, București), prozator și publicist. Este al șaselea dintre cei opt copii ai Zamfirei (n. Cojanu; provine dintr-o familie de preoți de lângă Brașov) și ai lui Ion Lungianu, preot (fiu al preotului Ion Lungu, luptător în oastea lui Avram Iancu). Face două clase primare în satul natal, apoi învață la o școală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
ANTONESCU, George (11.VI.1908, Horecea Mănăstirii- Cernăuți - 1.VI.1993, Câmpulung Moldovenesc), poet și prozator. Părinții săi, Neculai și Zamfira Antonovici, erau țărani. Numele originar al familiei, la care scriitorul revine în 1939, era Antonescu. A urmat școala primară în satul natal (1916-1917) și la Cernăuți (1918-1922), unde va frecventa și Liceul „Aron Pumnul” (1922-1929), și Facultatea de Teologie (1929-1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
soții Carol și Valeria Jurcovschi, Morar Eftimie, Mihalași Alexei, Olaru Ecaterina, familia Prijlovschi formată din: Victor (soț), Elena (soție) și copiii Valentina și Mihai, Teodoroiu Ștefan, soții Vladimir și Melania Savelev împreună cu copiii Elena, Zinaida și Valentina, soții Iacov și Zamfira Scripcaru împreună cu copilul Dragoș, ș.a. Nici pe valea Oltului, în județul Vâlcea, sejurul refugiaților nu a fost prea lung deoarece 24 dintre ei au șters-o de sub nasul rușilor și al jandarmilor români într-o direcție total necunoscută autorităților locale
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
străzi din noul cartier de case al Vasluiului, amplasat pe vechea „vatră a comunei Sfântul Nicolae” și anume: Crizantemelor, Florilor, Ecaterina Teodoroiu și Veteran Țurcanu. Alți evidențiați mai fuseseră: Calamaz Eugen, Antoniu Alexandru, Coroi Adela, Dinică Elena, Ștefănescu Constantin, Andriescu Zamfira, Pană Nicolae, Ioniță Eleonora, Cozma Jenița, Pavel Adela și alții. e. Distincțiile acordate La data de 15 decembrie 1966, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular Orășenesc Vaslui, Vasile Baltă, împreună cu secretarul acestei instituții, Teodor Istrate, semnau Decizia nr.169 care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Tarhon, Alexandrina Senea, Ioan Croitoru, Diomid Năstase, Constantin Pușcaciu, Elena Condrea, Vasile Avram, Vasile Nucuță, Constantin Luca, Marcel Popescu, Maria Roman, Dumitru Drăghici, Cristiana Stoian, Eugeniu Safta Romano, Gheorghe Stoian, Dumitru Bran, Ioan Smitd, Constantin Dăniciuc, Toader Spulber, Vasile Mihăilă, Zamfira Iuga, Marian Paicu, Constantin Holercă, Gheorghiță Amariței, Vasile Miorn, Mihai Popescu, Elena Acuiboaie, Gheorghe Pârlog, Vasile Munteanu, Dorel Huiban, Ioana Popa Rânceanu, Ioan Pârvu, Petrea Iosub, Elena Alexandrescu, Constantin Moraru, Mircea Cucharek, Nicolae Neagoe. Membri ai Comitetului județean de partid
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Coop. Unirea meșteșugarilor Vaslui; Vasile Toma - maistru ACInd. Vaslui; Doina Trif - confecționeră, Întrepr. de confecții Bârlad. Alte cadre Doina Georgescu-Anton - director tehnic, Întrepr. de confecții Vaslui; Gheorghe Cimpoeșu - inspector șef, IGSIC Vaslui; Emil Cojocaru - inspector șef, Inspectoratul pentru protecția muncii; Zamfira Iuga - secretar, Comitetul municipal de partid Bârlad; Mircea Miron - inspector șef, IJCCP; Maria Mocanu - secretar, Comitetul orășenesc de partid Huși; Vasile Mihăilă - inspector de specialitate, CJCMAES; Marian Paicu - director, CJCES; Nicolae Păcuraru - inspector șef, Inspectoratul sanitar; Eugen Petrescu - director, Direcția
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o dată ca sculptură, ce era realizată de artist, iar a doua oară ca un tablou modern realizat de lemn în sine datorită frumuseții și diversa formă a fibrelor a acestuia. După vernisaj a urmat un adevărat concert susținut de Dumitru Zamfira și Mihai Călușerul ce a prezentat o suită de melodii interpretate la diferite instrumente muzicale tradiționale, grupul de buciumași din Paltin, taraful tradițional și dansatori din Nereju din Vrancea, soliști fiind Ștefan Harabagiu și Nicușor Dobrițoiu. Au mai urmat în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de reformare morală se reducea de fapt la regimul de viață de mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat numai femeile, pentru care nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț care "trimetea femeii Zamfira (sic) pentru rele și desfrânate purtări la o mănăstire pentru canonisire"; aceeași instituție aduce la cunoștință Departamentului treburilor din lăuntru că "pe ulițele din Târgul Piatra nemernicind o femeie lipsită de minte și cu necuviincioase purtări, anume Safta au trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În starea În care oameni ca Iorgu Calomfirescu, Arghira, Zamfira cunoșteau fapte miraculoase. Efortul lui Fărâmă este să stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui imperfectă. El vrea să spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să coboare În lumea Blajinilor, vrea să afle „tâlcul” care să-i permită „trecerea” și după trei tentative eșuate, renunță și pleacă În străinătate. Frumoasa Arghira Își recapătă vederea altfel, printr-un miracol: Într-o zi apare o tânără țărancă, Zamfira, care o Îndeamnă să se spele cu apa adusă de ea și, spălându-se Începe să vadă. Un alt mit este acela al „schimbării”, Înnoirii identității. Marina apare când tânără, când bătrână, are o putere extraordinară de a trece dintr-
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și Tinerețe fără de tinerețe. Tot aici aflăm și sugestia camuflării miticului, pe care Eliade o va dezvolta În curte la Dionis. Lixandru și-a ascuns identitatea, a devenit irecognoscibil, alții și-au schimbat numele. Marina pentru a marca simpatia față de Zamfira de demult, dătătoarea de vedere Își ia numele de Zamfira și vrea să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor ei), iar Fărâmă este ultimul martir al acestei lumi. Este martorul și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
miticului, pe care Eliade o va dezvolta În curte la Dionis. Lixandru și-a ascuns identitatea, a devenit irecognoscibil, alții și-au schimbat numele. Marina pentru a marca simpatia față de Zamfira de demult, dătătoarea de vedere Își ia numele de Zamfira și vrea să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor ei), iar Fărâmă este ultimul martir al acestei lumi. Este martorul și În același timp „creatorul” ei. IV.4. Mitul labirintului Prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Constantin Apostol, S. Avramescu, G. I. Mironescu și Liviu Bratoloveanu. Sunt publicate nuvele de I. V. Ionescu, Ștefan Alexiu, L. Leonescu, Radu Cosmin și un fragment de roman, Domnul țăranilor, de Ionel Tudosie. În numărul 14 e inserată o proză, Zamfira, aparținând lui Adrian Maniu. O serie de articole prezintă istoria orașului Ploiești. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288997_a_290326]
-
ani împliniți la 1iulie 1942.” (Revista Bucovinei nr.7/1944) * Dr. Silvestru Morariu - Andrievici, fiu de preot născut în comuna Mitocul Dragomirnei la 14 noiembrie 1818, cu numele de botez Samuil. Părintele său s-a chemat Gherasim, iar mama sa Zamfira, fiica preotului Grigorovici din Mitocul Dragomirnei. A făcut studiile la Școala normală din Suceava, iar gimnaziul și teologia la Cernăuți. După terminarea anului al treilea s-a căsătorit cu Elena, fiica preotesei văduve Cehovschi din Ceahor. În anul 1843 a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
predă germana și franceza la diferite colegii și după obținerea titlului de doctor în filozofie la Universitatea din Toronto, se stabilește în U.S.A. La 12 iulie 1968, la aproape trei decenii de despărțire, își va întâlni și îmbrățișa soția, Zamfira, sosită din România, cu pașaportul obținut ca urmare a intervenției senatorilor americani Walter Mondale și Eugene Anderson. La 17 noiembrie 1972, în spitalul Columbus din Chicago, Vasile Posteucă, aflat pe patul de moarte, primește vizita prietenului său Mircea Eliade... * Iconar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
culturale a românilor, a dus, prin cultivarea „realismului poporal” și a accesibilității limbii, la precizarea poziției lui C. față de scris: folclorul va constitui, definitiv, temelia beletristicii sale. În „Tribuna” (1888-1889) i-au apărut unele dintre cele mai izbutite creații: Nunta Zamfirei, Rada, Numai una!, Mânioasă, Fata morarului, însă în 1889 postul lui se desființează. El intenționa să treacă munții în România, spre a scăpa de serviciul militar în armata austro-ungară, dar, la recrutare, fu socotit inapt, datorită unei boli de inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
tipărituri de la Târgoviște din anul 1508 în context european); manuscrise slave în bibliotecile din România (I. Iufu - manuscrisele slave în bibliotecile din Transilvania și Banat; Zlatca Iuffu - manuscrisele slave din bibliotecă și muzeul mănăstirii Dragomirna; Elenă Lința, Paul Mihail și Zamfira Mihail despre cele mei vechi manuscrise slave în colecții din țara noastră); manuscrise și tipărituri românești în biblioteci din străinătate (Maria Rădulescu - manuscrise românești și tipărituri românești în limba slavona în Biblioteca Națională din Sofia; Ion Radu-Mircea - manuscrise slavo-române în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Mazilu evidențiază rolul jucat de ierarhul moldovean în inițiativele de modernizare a eclesiologiei răsăritene, Stanislav Semcinski tratează problemă locului studiilor lui Petru Movila, Magdalena László-Kuțiuk se referă la Biserică română în scrierile hagiografice ale lui Movila, iar Pavel Mihail și Zamfira Mihail se ocupă de difuzarea scrierilor lui Petru Movila în limba română în secolele al XVIII-lea-al XIX-lea. Dintre articolele referitoare la autorii români de la începutul secolului al XIX-lea sunt de semnalat cel despre Ion Budai-Deleanu, autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]