956 matches
-
atârne mai jos, așa, măria sa n-are timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre măria ta în timpul sfeștaniei... Doamne, da’ frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu-i, se face doar. Manda deschise nesimțit ușa și dispăru. Marica apropie sfeșnicul cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în sfârșit, după ce își atinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în sfârșit, după ce își atinse fruntea cu el, îl mai sărută o dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fruntea cu el, îl mai sărută o dată și-l lăsă jos. Să dea Dumnezeu să ți se împlinească ce ți-ai pus în gând, să-ți piară frica ce o ai în suflet și să se răsipească odată cu fumul ăsta. Zamfira într-o clipă fu în picioare, smulse autoritar coada lopețelei din mâna doamnei și bolborosind cu voce scăzută începu să facă niște gesturi stranii, fumul descriind în aer arabescuri albe. Din când în când se oprea și se îndrepta spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foc și scuipa de fiecare dată de câte trei ori în flacăra albăstruie ce se ridica. — Doamne ferește, oprește-te, Zamfiro! Am terminat, sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri. — Nu-s sârbi, sunt haiduci, ba chiar hoți de codru de toate neamurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ziua când a răposat... — Și eu cum să aflu? — De la slutul tău. — Nu-mi spune. Dacă îl află măria sa... , pune de-l sugrumă. Un timp se lăsă între ele o tăcere grea; de pe sală, zvon de pași de dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Țiganca întinse mâna cu degetele lungi și frumoase spre fața doamnei care, ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria ta pe vodă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masă din pânză de in, în timp ce Maria țipa și plângea: — Totul pentru Stanca lui taica, mare lucru că se mărită. Sigur, totul pentru ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să ajung doamnă? Uitași? Țipa Maria și plângea atunci iar toți stăteau s-o mângâie și să o alinte de parcă ea s-ar fi măritat. Nimănui nu-i păsa că ea, Stanca, avea doar paisprezece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că o să-i fie dor de casă, de mamă și de surori, de Maria, de Ilinca și de Safta, de Constantin, de Ștefan și de Radu, și mai presus de orice de taica, de vodă Constantin. „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ea, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani! Auzi colo, ce i-a spus Stancăi sfinția sa. Că beizadea Radu este fiul lui Iliaș Alexandru Vodă sin Alexandru Iliaș Vodă, domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iliaș Vodă, sin Alexandru Lăpușneanu, sin Bogdan Vodă cel Orb, sin Ștefan cel Mare. Ea se mărită cu Radu neam de neam de domni și eu o să mor de supărare, aoleu, să mor tocmai eu, după ce că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să fiu doamnă. Mie mi-a spus...” Stanca zâmbește aducându-și aminte de supărarea de atunci a fetiței cu pistrui și cu sânii abia, abia împungând și-i pare bine că Maria se împacă și o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iliaș, care murise la beție la douăzeci și trei de ani. Atunci când domnița Stanca în haine cernite înălța coliva, nu auzea cântarea tânguită de veșnică pomenire, ci-i răsunau în urechi, proaspete ca aievea, doar vorbele: „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia câte zile va avea, la fel ca maica mare, după care și fusese botezată. Ștefan Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rolul șarpelui, iar, metaforic vorbind, floarea gigantică în jurul căreia toată grădina doctorului pare a fi organizată, îngrijită special de sora ei umană (Beatrice), poate fi relaționată cu copacul arhetipal al cunoașterii"137. Fig. 5. Bogdan Maximovici, Experiment ADAM Fig. 6. Zamfira Bîrzu, Pomul cunoașterii Folosind această comparație, autorul inversează de fapt însemnătatea exemplului biblic, iubirea și viața principiile fundamentale ale actului creator divin fiind înlocuite aici cu puterea și moartea prerogativele impuse ale pretinsului act de creație al lui Rappaccinni. Prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Alain, Eseuri despre lumea de azi, Editura Humanitas, București, 2007. Besançon, Alain, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996. Biedermann, Hans, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Saecolum I.O., București, 2002. Bîrzu, Zamfira, Monumente sacre opera de artă, Editura 3D Arte, Iași, 2007. Blanchy, Lara, Les expositions dțart contemporain dans des lieux de culte, Les éditions Complicités, Grignan, 2004. Boespflug, François, Caricaturer Dieu ? Pouvoirs et dangers de l'image, Bayard, Paris, 2006. Boespflug
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Grigore Popescu, Pogorârea Duhului Sfânt. Detaliu. Frescă. Biserica Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din București. 1999. (Sursa: www.murala.ro. Credite: Grigore Popescu). Fig. 5. Bogdan Maximovici, Experiment ADAM, 2011. Acrilic pe carton. 160 x 121cm. (Credite: Bogdan Maximovici). Fig. 6. Zamfira Bîrzu, Pomul cunoașterii. Tehnică mixtă pe pânză. 200 x 120 cm. (Credite: Zamfira Bîrzu). Fig. 7. Adrian și Irina-Andreea Stoleriu, Adam și Eva. Obiect-instalație. 2010. (Foto: Adrian Stoleriu). Fig. 8. Maria Pascal, Proorocul Daniil. Icoană în acrilic pe lemn. 22
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
București. 1999. (Sursa: www.murala.ro. Credite: Grigore Popescu). Fig. 5. Bogdan Maximovici, Experiment ADAM, 2011. Acrilic pe carton. 160 x 121cm. (Credite: Bogdan Maximovici). Fig. 6. Zamfira Bîrzu, Pomul cunoașterii. Tehnică mixtă pe pânză. 200 x 120 cm. (Credite: Zamfira Bîrzu). Fig. 7. Adrian și Irina-Andreea Stoleriu, Adam și Eva. Obiect-instalație. 2010. (Foto: Adrian Stoleriu). Fig. 8. Maria Pascal, Proorocul Daniil. Icoană în acrilic pe lemn. 22 x 16 cm. 2013. (Credite: Maria Pascal). Fig. 9. Schemă grafică a relațiilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Gripa m-a slăbit mult. Simt că m-au lăsat puterile. - Dar știu că ai luat și vitamine, nu ți-au făcut bine? - Apă de ploaie, mamă! Parcă nu au mai avut efect, ca altă dată! Cred că mă vrea Zamfira lângă ea! - Haide, mamă, nu mai vorbi așa! Tanti Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia În București. Au fost prietene Încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța În kilometri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
puterile. - Dar știu că ai luat și vitamine, nu ți-au făcut bine? - Apă de ploaie, mamă! Parcă nu au mai avut efect, ca altă dată! Cred că mă vrea Zamfira lângă ea! - Haide, mamă, nu mai vorbi așa! Tanti Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia În București. Au fost prietene Încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța În kilometri le despărțeau. A murit anul acesta, În primăvară. A Întristat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
are femeia ce mă lasă mândră s-o desenez și privirea ei nu s-a clintit din direcția arătată de mine, toți cei din sat pe câți am întrebat cine știe descântece de răul copiilor, toți m-au trimis la Zamfira, baba Zamfira stă țeapănă în cămașa ei cu fodre, dantelată, îngălbenită de, și eu o desenez, mi-a spus că a venit după război din Bucovina, murindu-i bărbatul pe front și neavând pe nimeni, în Bucovina fiind secetă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce mă lasă mândră s-o desenez și privirea ei nu s-a clintit din direcția arătată de mine, toți cei din sat pe câți am întrebat cine știe descântece de răul copiilor, toți m-au trimis la Zamfira, baba Zamfira stă țeapănă în cămașa ei cu fodre, dantelată, îngălbenită de, și eu o desenez, mi-a spus că a venit după război din Bucovina, murindu-i bărbatul pe front și neavând pe nimeni, în Bucovina fiind secetă mare s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira pe toate apoi le scoate din vârful capului, din creierii capului, din cleștele obrazului, le scoate din toate locurile firave în care răul se poate cuibări, din vederile ochilor, din auzul urechilor, și-ndepărtează a doua oară răul cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]