1,416 matches
-
ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În schimb, al doilea segment al cărții dă adevărata măsură a acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
meu recunoștea acea disperare și știa că acum, cu pensionarea lui forțată, aici era locul potrivit pentru el. În timp ce se Îndrepta grăbit spre cartierul de vest, În ochii lui Lefty se Învârteau roțile de ruletă. Când apăsa pedala accelerației, zornăitul zarurilor de la table Îi umplea urechile. Sângele i se Înfierbânta de la o veche pasiune, o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă până la urmă principele! Ezită. Ce să facă? Într-un final, se decide. Scoate de sub cingătoare o calotă emisferică de piatră. Este un pion, din cele folosite la jocul cu zaruri. Nu știe să joace, e prea complicat pentru ea, dar îi place să aibă în mână jucării robuste. Cele prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio se înfurie: — Avem și alte distracții, nu-ți face griji! Rufus bagă de seamă că e a doua oară când refuză să-i dez văluie ce l-a îndemnat să-și părăsească meleagurile natale. Întreabă așadar cu nonșalanță: — Care? — Zarul. — La beție? — Ba cât se poate de treji, că e lucru serios. Pe naiba! Noi îl jucăm cu patimă oarbă, îl contrazice germanul. — Nu, zău? îl ironizează Pusio. Când nu mai ai nimic de arvunit... — Da!? face Rufus, de data
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron este printre ei. Unul dintre profesori se apropie respectuos de el: — Atenția unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie care înveleau încărcătura se amestecase cu mirosul trupurilor transpirate. Unii din cei o sută de negustori stăteau prăvăliți pe podea sau jucau zaruri așezați în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare, dar când își văzură stăpânul în picioare la căpătâiul lor, dădură grabnic să se ridice. Stați liniștiți, nu vă ridicați! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă încărcătura în dreptul căreia stătuse Velasco. Pe timpul călătoriei noastre am de gând să învăț cât mai multă spaniolă. Pe când ieșea din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meu, dac-aș avea o armă m-ar spânzura de zece ori pe an. Sunt doar un biet cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și asta nu doar o dată. — Și de ce insiști? Dacă trăiesc destul, o să mi se schimbe norocul. Acum sunt Într-o perioadă de cinșpe ani de ghinion. Dacă apuc să mi se schimbe norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
m-ar spânzura de zece ori pe an. Sunt doar un biet cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și asta nu doar o dată. — Și de ce insiști? Dacă trăiesc destul, o să mi se schimbe norocul. Acum sunt Într-o perioadă de cinșpe ani de ghinion. Dacă apuc să mi se schimbe norocul, o să mă Îmbogățesc, spuse rânjind. Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mulțumire. Cu zâmbetul lui telegenic Încă Întipărit pe față, se Întoarse către grupul nostru și, În urma infuziei de curaj datorată demonstrației de adorație publică, spuse pe un ton eroic: Ei bine, ce mai e de făcut? Faptul e deja consumat, zarurile au fost aruncate, cel mai bine e să ne ducem, zic eu. Pentru Birmania. Vera aprobă. — Nimeni nu se poate compara cu minunata noastră Bibi, dar găsirea unui alt ghid este doar o chestiune practică. Este un imperativ simplu. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
suprafață. Coșuri pline ochi de chifle cu umplutură din legume. Într-un colț se juca barbut, sub ochii unui grup de bărbați cu ochii roșii și Îmbrăcați cu sacouri și pantaloni prăfuiți. Unul dintre ei tocmai arunca o pereche de zaruri imense din polistiren. Bărbații se ridicau În picioare și priveau fix, apoi se așezau la loc și mai Împingeau niște bani sperând că la următoarea aruncare li se va schimba norocul. Eu pluteam pe deasupra capetelor prietenilor mei care se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mic spațiu liber ce o despărțea de un edificiu impunător, construit cu siguranță în perioada primului Imperiu, a cărui intrare principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către intrarea secundară: o ușă păzită de doi voluntari pe jumătate adormiți, care mai degrabă se sprijineau în sulițele lor decât să le țină bine în mână. Rutilius salută scurt santinelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arărătă cu mâna către Catedrală și continuă: — Când am ajuns aici, pe treptele de la curtea din față era un grup de milițieni. Nu știu dacă tu i-ai observat,, dar... — Da, îmi amintesc. Deci? Vitalius ridică din umeri: — Uite, jucau zaruri, acolo pe caldarâm; la scurtă vreme după ce tu ai intrat în palat, Etbinus s-a apropiat de ei, așa, din curiozitate. Am crezut că voia să arunce de câteva ori cu paharul, să-și încerce norocul, așa că nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privire mai atentă, se dovedi că reprezentau desenul unei mâini. Era, însă, o mână deosebită. — Patru degete! constată Dubritius, ridicându-se. înțelegeți ce a vrut să spună? — Fără îndoială, spuse Sebastianus, observând gânditor desenul. — Așadar, exclamă Vitalius, milițienii care jucau zaruri... Tulburat peste măsură, Rutilius trase concluziile: — Bineînțeles! Erau bagauzdi și, cu siguranță, acel Eudoxiu era printre ei. încrucișând brațele, Maliban obiectă: — E ciudat, totuși. Nu se poate ca băiatul ăsta să nu-l fi recunoscut imediat. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment dat, totul se repetă. Chiar și infernul devine monoton... Ai trecut prin toate, știi totul, ai vrea să te eliberezi. Să obții dezlegare, dar sorții ți-s potrivnici. Zarurile cad mereu câștigătoare. Asta ce Înseamnă? Asta Înseamnă că ți se dă iarăși „șansa“ să-ți alegi un spațiu și un timp și un trup pe care să-l animi. De fapt, această șansă e ghinion În toată legea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
său nervos iar acum - din nou plătea cumpărând cu bună știință, toxinele necesare scurgerii grabnice a zilelor...! Câteva momente se așternu liniștea,o liniște misterioasă,când balaurul propuse cu o voce puțin scăzută. „Ce-ați zice, dacă am Încerca puțin zarurile... Să zicem, o mână două...?” Tăcere apăsătoare. Nimeni nu scoase o vorbă. În final, Cap de mort fu de părere. „Ceasul arată abea, opt fără zece minute.Avem suficient timp la dispoziție...Ce decideți?” Balaurul frecându-și palmele În speranța
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vă rog Însă, pe mine să nu contați... În ce mă privește, nu cunosc apsolut nimic din regulile acestui joc de noroc”. Pe când era copil și mai târziu adolescent, adesea ori asistase la un asemenea joc de noroc, În care zarurile se rostogoleau aruncate cu furie de participanți - Însă el - niciodată n’a Înțeles nimic. Ba mai mult: uneori fusese martor și la unele dispute destul de neplăcute. Ocazia era unică...! Carla pe moment o să se supere, dar, În cele din urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai avea ochi să-l vadă În afară de Gironda, care, cu multă politețe Îi oferi un mic scăunel. „Vă rog...Îndată, voi aduce Încă ceva de băut...” Cu o ceremonie deosebită, Gică picior de lemn dădu la iveală o pereche de zaruri - noi, nouțe - pe care le cercetă Îndelung. Făcu o probă și, mulțumit de felul cum se rostogoleau, ridică ochii către nevastă-sa. „Ai promis ceva de băut...” Femeia, aruncă un zâmbet de ansamblu tuturor, ochii ei frumoși insistând În privirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decât se cuvenea! Acesta la rândul lui, se Înfioră ușor de plăcere și teamă, ajutând’o pe gazdă să fixeze alături o mică masuță cu pahare și câteva sticle cu vin, apoi ea merse În camera de alături. Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce primul zarurile, iar sorții au decis: Gică picior de lemn avea dreptul la acest privelegiu. Cu mutra concentrată la maximum, acesta Își așeză cât mai confortabil piciorul său de lemn, adresându-se tuturor: „Faceți jocul...!” În prealabil, cu sprâncenele Încruntate, participanții dădură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pielea lui. Cei păgubiți au dreptul să decidă: viața ori moartea nemernicului...!!” Balaurul avu deschiderea. „25oo...” - juma-juma. Cap de mort contră. „32oo...” - așa și așa. Doctorul cu fler de cunoscător, cumpăni situația. „54oo...” - para’ndărăt. Gică picior de lemn avea zarurile În mâna stângă. Cu o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4 : 3...” Această așezare a zarurilor, era nulă. Veni rândul Balaurului să-și Încerce norocul. Privindu-l mai atent, Tony Pavone avu vaga impresie a jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4 : 3...” Această așezare a zarurilor, era nulă. Veni rândul Balaurului să-și Încerce norocul. Privindu-l mai atent, Tony Pavone avu vaga impresie a jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rândul Balaurului să-și Încerce norocul. Privindu-l mai atent, Tony Pavone avu vaga impresie a jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție, să se fixeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție, să se fixeze pe latura care indica - joc neutru. Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa cu ochii deschiși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]