7,506 matches
-
stea/ mi-s arse mâinile de ea"; În seara aceea ceva se schimbase nespus/ aici-n pământeana epocă/ și-n megieșe ținuturi lunare de sus". Dacă Arghezi vrea să se simtă în infinit "acasă", Blaga ar voi să-și facă zare din pridvor. El își "dezmărginește gândul pe măsura înaltă a firii", pentru ca istoria sufletului să se desfășoare pe nemărginitele dimensiuni: dimensiunea înaltului: ,,Un cer de înaltă lumină/ s-ascunde-n semințe când dorm"; "Curge timpul prin înalturi,/ astru poartă lângă astru/ răzbunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universale, gata să bulverseze definitiv cerul gurii oricărui călător avid de plăcere culinară și de poezia străbaterii apelor din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în legendă visul lui de om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină așa, în trei-patru zile n-ar mai fi rămas zare de omăt pe sub copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc! Foooc! strigau vocile pădurii, reunite într-un urlet suprem. Fugiți, prăpăd, salvați-vă pielea, adunați copiii, ajutați bătrînii! O panică generală îi arunca dintr-o parte în cealaltă, nelăsîndu-le șansa
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mi s-a părut? Adineaori cobora amurgul, cețos pe vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
retorică... ÎN UMBRA OAMENILOR MICI Vasile Nițulescu își face intrarea pe ușile larg deschise ale Teatrului Mic. Odată cu el, peste holul mare vara suflă aer fierbinte care se sparge de visarea pompierului ascuns după un paravan. Pompierul zace privind în zare spre ușile cinematografului de vizavi, de unde într-o oră vor exploda în stradă în mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise. Dar ușile grele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare cum fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni nu bea fără să muncească! Redactorul-șef se agită
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul teatrului, nu se cade să-l verifici. Strada s-a despărțit de fustele multicolore și de soarele care s-a pitit de mult dincolo de zare. Minutele trec din nou prin holul teatrului, lăsând încă un strat de praf fugărit din stradă. De după paravan nu se mai aude de mai bine de un sfert de ceas nici o mișcare. Pompierul pornește timid să verifice. Prin spațiul îngust
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin?„stele-n ceruri, stele-n valuri" este proiec
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita la televizor seara, de către actori
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mină de cărbuni.La pensie s-a retras spre locurile natale.A obținut de la stat casa veche,unde funcționase un dispensar uman și terenul aferent.Om în etate,cu judecată, căsătorit,cu fete măritate,priceput în gospodărie. Celălalt vecin,nea Zare,mai puțin gospodar, însurat,cu băieți plecați la oaste,înclinat spre pahar,lucrase la dispensar ca om de serviciu și vizitiu. In perioada CAP-ului,când terenul din intravilan era a statului,își mutase gardul pe fosta proprietate a lui
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de 50 de centimetri,devenise mărul discordiei.Litigiul provenea de la o suprafața de teren de 250 m.p. Vecinii îmi povesteau ca s au înțeles mult timp foarte bine.Erau ca o familie. Când i-a luat foc casa lui nea Zare,nea Vova a participat împreună cu familia la stingerea incendiului. In momentele grele cei doi s-au ajutat reciproc.” Eva e de vină!”,spun acum. Soțiile nu au agreat calea amiabilă. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”. In alt sat am
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de cazne grele și mâncare la cazan,Ioachimo povesti toată întâmplarea cu prinsoarea.La aflarea acestor vești,Dan îi mărturisi regelui de însărcinarea pe care o dăduse prietenului său Pisano.După această marturire o strigă pe Imogen în cele 4 zări. Adânc mișcată,Hera își dezvălui identitatea.Bellarius îi prezentă pe cei doi prinți: Gulderius și Arviragus.De bucurie Cymbeline iertă pe toată lumea;încheie pacea cu romulanii,ferengii și klingonienii. In final invită pe toată lumea la castel,unde se dădu o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și ea niciodată nu se da Înapoi de la lucru. Și cum gura lumii e slobodă, vestea despre fata cea frumoasă și harnică, merse din casă În casă, din sat În sat trecu hotarul și se răspândi În toate cele patru zări.Așa că nu Întârziară pețitorii, unul dupa altul. Tineri sau mai bătrâni, frumoși sau urâți, Înalți sau scunzi, grași sau slabi. Însă toti erau niște leneși fără pereche, care nu vroiau decât să vâneze averea fetei.Când veneau În pețit, ei
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota de pe Champs Elysées... I se lipise de suflet și Podul Mirabeau, monument istoric. Motivul atracției nu erau "decorurile", care nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
n-a plecat trenul din gară și toți au început să sporovăiască, indiferent dacă se cunosc sau nu. La noi merg sute de kilometri fără să-și spună nimic! Trecuseră de Ploiești și acum opriseră la Câmpina. Pe geam, în zare, se vedeau munții, cu crestele albite. Ce mistere ascunde Câmpina? E un orășel mic, dar are și el poveștile lui. Adevărat? Începuse a-i vorbi când se auzi strigat de Camelia: Puteți veni lângă noi, s-au eliberat două locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și vârful Caraiman, cu Crucea Eroilor Neamului. Petre le povesti istoria acestui monument, înalt de 28 de metri, inaugurat, în 1928, în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. La vremea inaugurării era cel mai înalt monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
brută pe care ai făcut-o aici, la casa aceasta. Ar fi un semn c-ai fost nefericit un timp și ți-ai îngropat nefericirea în această muncă. Așa am gândit eu. Nu, draga mea, spuse el cu ochii în zare. Nu! Eu am muncit pentru ca voi, copiii mei, să aveți un loc liniștit, de odihnă. Nu-ți mai bate capul cu mine, ai grijă de fericirea ta. Lasă psihologia în seama altora. Dar știi, tată, mie mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sărută mâna socrilor mari și mici, mâna nașilor. Se aduce o farfurie cu patru bucăți de cozonac sau pâine. Vornicul spune: „Și acum să vedem, dacă de mâne Ai să poți să coci la pâne Să te rogi în patru zări Să te ajute de cu zori.” Mireasa primește câte o bucată de pâine, face cruce și aruncă în față, la spate, la dreapta, la stânga. Cununia religioasă era evenimentul la care participa tot satul după oficierea slujbei Sfintei Liturghii. După cununie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și, dincolo de grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul de țară, câmpul cultivat cu orez, crângul de pini și, în zare, marea. Așa cum stăteam în sufragerie, linia orizontului părea la același nivel cu pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în argint“. Ce norocoasă sunt că am o mamă atât de bună! Le eram profund recunoscătoare zeilor pentru asta. Gata cu îngrijorarea pentru cele petrecute peste noapte! Am rămas în spatele mamei, cu ochii pironiți pe marea ce se vedea în zare. La un moment dat, mi-am dat seama că respiram în același ritm cu mama. După ce-am terminat micul dejun, m-am apucat de treabă. Voiam să scap de grămada de lemne arse. Osaki, Hangița, și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de orez mi s-a părut nespus de frumos de la fereastra trenului. Asta-i tot. Stinge lumina. Nu pot să dorm așa. Am stins lumina. Razele lunii de vară se strecurau prin plasă. A doua zi dimineață, Naoji privea în zare, spre mare, stând culcat, cu țigara în gură. — Am auzit că te doare limba. Parcă abia atunci și-ar fi dat seama că mamei nu-i era bine. Mama a schițat un zâmbet. — Sunt sigur că există o explicație psihologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tristeții. O senzație de lumină palidă, ciudată, după ce ai reușit să depășești hotarele nefericirii. Împăratul, mama, și chiar eu puteam fi fericiți. Dimineață liniștită de toamnă. Grădină însorită, afânată. Am pus deoparte andrelele și am privit marea care strălucea în zare. — Mamă, până acum habar n-am avut ce se-ntâmplă pe lumea asta. Voiam să-i spun mai multe, dar îmi era jenă de asistenta care se pregătea, într-un colț al camerei, să-i facă o injecție intravenoasă. — Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]