5,010 matches
-
nici curând și nici vreodată nu-mi doresc, cu niciun chip, să-i las pe ceilalți din jurul meu să fie martorii propriului meu sfârșit; însă, pe de altă parte, cu tot pesimismul meu, parcă o părticică din mine - nu știu cum - se zbate continuu să fie încă optimistă! - Ia oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fericirea mea cu tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să-ți dai cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a doua zi) - treisprezece octombrie 1997 , ora 15.00, P.C. se zbătea În brațele mele, În urma unui accident vascular, cerebral. Totul s-a petrecut fulgerător. Eu mă aflam la I.A.S. Tulcea, la birou, Împreună cu d-l inginer. B. unde puneam la punct anumite acte, rămase nerezolvate. Partenerul meu, P.C., tocmai avusese
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noi... am observat că avea ochii roșii și o stare de spaimă Întipărită pe față. A apucat să-mi spună că se simte foarte rău și În secunda următoare a scos un răcnet Înfiorător, căzând cu capul pe birou și zbătându-se Între viață și moarte. Am ieșit ca un automat În curte și am strigat după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viață și moarte. Am ieșit ca un automat În curte și am strigat după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi momentul când a fost preluat de medici și asistente care așteptau jos, cu brancarda. Deja aflase Întreg orașul de starea În care se afla. Prietenii și procurorul V. au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea. Am plâns luni În șir, indiferent dacă mă aflam În casă sau pe stradă. Viața mea nu mai avea niciun sens. Acum mă zbăteam eu Între viață și moarte. Un gând ucigaș pusese stăpânire pe mine, să opresc cursul acestei vieți nenorocite. Nu mă mai ridicam din pat câte o săptămână. Abia reușeam să ajung la baie. Viața pâlpâia slab În organismul meu. Simțeam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul drum cu miros de dragoste și soare. Zadarnic se zbate aurul clipelor singurătăți abandonate -, Într-un vârtej de scântei și aduceri-aminte... 7 septembrie 2013
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vreun fel în evoluția meteorologică sau în cea politică a lumii, sau măcar în evoluția propriei ei vieți, nimeni nu înțelegea că nu poți lupta împotriva destinului, că viața noastră e o succesiune de întâmplări fără sens, că atunci când te zbați crezând că vei ordona ceva în propria viață, ba crezi că ești chiar răspunzător pentru ea, te trezești că dă o stupizenie peste tine, un fleac pe care nu-l poți controla, dar care îți dă toată viața peste cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei o pătrunde, o doare, se zbate, mirosul acela urât îi pătrunde în corp, închide ochii, vrea să fugă de aici, hoitul de deasupra ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la lucru de Sile și de alți ucenici, negocia prețul lucrării în produse din gospodăria clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum mâna dreaptă a bunicului Nițucă la lucrul în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de kilograme, legat cu o frânghie de un picior din spate, ținut culcat pe o parte de patru-cinci oameni, se petrecu o adevărată tragedie, când animalul, o poarcă de trei ani, după cum am aflat, cu cuțitul în gât s-a zbătut întrun efort ultim, aruncându-și cât colo asasinii, apoi s-a ridicat in picioare și a luat-o la goană prin grădină, provocând o adevărată cursă de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul se mai populase Între timp, deși căldura era Încă o prezență incomodă. Sunteți galben la față! constată pe un ton enervant interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe care o mai văzuse de câteva ori În curtea clădirii, ba chiar Își aminti că Îl impresionase mult coada ei foarte groasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]