KorAP: Find »[drukola/base=zbiera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...47 >

1,162 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

în sus. Și l-am lăsat din nou liber. în cele din urmă, m-am decis să-l ridic în coadă și așa să rămână. Chiar înainte să plec, mi l-am lăsat din nou pe spate. Arăți grozav! a zbierat Brad când plecam. —Mulțam, am răspuns eu agitată, fără să fiu sigură că remarca ei îmi făcuse plăcere. M-am străduit să nu întârzii. Era un efort pentru mine să nu încerc să mă joc, dar m-am forțat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Ne-a fost bine înainte, iar acum poate să ne fie și mai bine. Toate celelalte fete ieșiseră pe hol. Unele erau deja în cămăși de noapte. —Bravo, Rachel, mi-a strigat una dintre ele. Pleacă, nu te vrea, a zbierat Wanda-texanca. Adio! — Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

seară. Când n-o să fie pe scenă, stripperii o să servească băuturi! Iar celor de la vânzări o să le fie oferite dansuri în poală din partea casei- asta o să condimenteze atmosfera! La ușă o să se dea ca premii desuuri comestibile! Fabulos! — Doamne-Dumnezeule! a zbierat Lulu. Ești un adevărat geniu, Vivian! Cum reușești? Iar petrecerea asta e genială! Genială! Depășește imaginația! Fata asta o peria mai bine decât ar fi reușit un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
oraș. Asta ca să-i urle omului direct în nas. șoferul a virat repede, ca să-i urmeze instrucțiunile. Din cauza manevrei scurte, ne-a proiectat pe mine și pe Vivian într-un lateral al mașinii. — Nenorocitul dracului! Vrei să mă omori? a zbierat ea. L-am văzut pe șofer, în oglinda retrovizoare, ridicând dintr-o sprânceană. Probabil că gândul ăsta îi trecuse prin minte. Era ora 8:00 a.m., într-o vineri, din cea mai lungă săptămână din istorie. Eu și Vivian mergeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-o lătrând în telefon, prin fereastra deschisă a mașinii, dar trebuie să vorbesc cu tine imediat. Sună-mă înapoi în secunda când primești mesajul ăsta. M-am uitat la Vivian, care mai forma încă un număr. — Dă-i drumul! a zbierat ea, iar șoferul a pornit în trombă. Bea și mama m-au ajutat să intru într-unul din Bentley-urile albe parcate în fața hotelului - Lucille și Mandy veneau împreună în a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry. — Tu și cu mai cine? Tu n-ai fi în stare să astupi nici o gaură de șoarece, nici dacă te-ai chinui toată ziua! Wilt se ridică în picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii Liberale după vreo oră, când nasul lui Wilt încetă să mai sângereze, iar asistenta colegiului îi prinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
spuse Sally, frământându-se deasupra lui. — Nici gând, îi răspunse Wilt și se ridică. Sally încetă să se mai frece și îl privi. Pur și simplu ți-e frică, zise ea. Ți-e frică să te simți liber. — Liber?! Liber?! zbieră Henry, încercând să deschidă ușa. încuiat într-o cameră cu soția altui bărbat?! Asta-i libertate? Probabil că glumești. Sally își trase fusta în jos și se ridică și ea. — N-o s-o faci? — Nu, spuse Wilt. — Ești cumva un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și gesticulația oamenilor, dar cimentul se scurse totuși în jos. Wilt închise ochii și se cutremură. Găsiseră afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul, interpretând eronat semnalele disperate emise de șeful de echipă. Apoi trase și mai tare de mâner, iar șuvoiul de ciment se înteți. în clipa următoare deveni conștient că făcuse cine știe ce greșeală. Șeful de echipă trăgea de ușa cabinei lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Ți-am spus să te oprești! Dar nu m-ai ascultat! — Am crezut că vrei să dau drumul mai repede la ciment. Nu aveam cum să aud ce-mi zici. — Da, dar uite că oricare alt cretin ar fi auzit! zbieră iar șeful de echipă. în sala 593, Wilt auzise în mod cert. își ațintise privirea înnebunită pe fereastră, la fenomenul răspândirii panicii. Lângă el, anul III Mecanici Auto își pierdu orice interes față de Shane. Se înghesuiră cu toții la fereastră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
din urmă, ca să le pună capac la toate, aveți îndrăzneala să-mi spuneți în față că v-ați șters la fund cu singura dovadă solidă care v-ar fi putut susține declarația. — Dar exact asta am făcut! protestă Wilt. — Rahat! zbieră inspectorul. Dumneavoastră și cu mine știm amândoi unde e plecată doamna Wilt și nu mai are nici un rost să ne prefacem că n-am ști. E acolo, jos, pe fundul blestematei ăleia de gropi, iar dumneavoastră ați aruncat-o acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dar e un argou deștept în privința lui „deștept”, dacă înțelegi ce vreau să zic. Sergentul anchetator Yates îl studie atent. — Asta-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
luăm la întrebări în legătură cu adevăratele crime? Ne trezim cu ăia de la Drepturile Omului, care-și înfig dinții în beregata noastră ca niște afurisiți de lilieci vampiri însetați de sânge. — Presupun că așa se explică și de ce n-a început să zbiere după un avocat, zise Yates. — Sigur că da. De ce-ar avea nevoie de un avocat acum? Dar ia să vezi când îl ridici a doua oară și te trezești cu toți avocații bulucindu-se ca să-l apere la proces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Ce vreau eu să știu e ce fel de repetiție făceai. Uite, asta aș vrea să aflu. — V-am spus deja. O simplă idee. — Ce fel de idee? — O idee, atâta tot. Doar o simplă... — Wilt, dacă mai continui așa, zbieră inspectorul, cu afurisiții ăia de fluturi, să mă bată Dumnezeu dacă n-o să-mi încalc obiceiurile mele de-o viață și-o să-ți rup blestematul ăla de gât! — De data asta nici n-aveam de gând să pomenesc de fluturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
vrei să știi adevărul, o să afli adevărul. Mai întâi, ai impresia că soțul tău, Henry, s-a înfipt în păpușa aia c-așa i s-a sculat lui. Atunci dă-mi voie să-ți spun... — Gaskell, taci naibii din gură! zbieră Sally. — Să mă ia dracu’ dac-o s-o fac! M-am săturat de tine și de șmecheriile tale păcătoase! După ce că te-am scos dintr-un bordel... Nu-i adevărat! zbieră Sally. Era o clinică! O clinică pentru perverși bolnavi, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
mi voie să-ți spun... — Gaskell, taci naibii din gură! zbieră Sally. — Să mă ia dracu’ dac-o s-o fac! M-am săturat de tine și de șmecheriile tale păcătoase! După ce că te-am scos dintr-un bordel... Nu-i adevărat! zbieră Sally. Era o clinică! O clinică pentru perverși bolnavi, așa ca tine! Eva nu mai asculta. Se uita fix la Gaskell. Omul ăla o numise lesbiană și-i spusese că Henry nu se înfipsese în păpușa aia de bunăvoie. — Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
duși cu pluta? Domnul Morris îl privi plin de ură pe bărbatul din fața lui. — Ca să lămurim lucrurile cu declarațiile, ceea ce am spus eu a fost că unii dintre ei sunt... — ...săriți de pe fix? sugeră reporterul. — Nu, nu săriți de pe fix! zbieră domnul Morris. Cel mult... ei bine... hai să zicem ușor dezechilibrați. Nu asta declară cei de la poliție că le-ați spus. Ei zic, citez... — Mă doare-n cot de ce declară cei de la poliție că le-am spus. Eu știu ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și o știa foarte bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu, bombăni inspectorul, care încă nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată în așa fel încât să semene cu doamna Wilt sau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
în favoarea doamnei Wilt, continuă dr. Board, e că într-adevăr se ține bine. Nimeni n-ar putea să spună că e prea țeapănă din fire. Anorexică, poate. Așa începi să vezi ce urmărea Modigliani. — Pentru numele lui Dumnezeu, încetează odată! zbieră isteric dr. Cox. Am senzația că-mi pierd capul! — Ceea ce se poate spune cu mai multă îndreptățire despre doamna Wilt, continuă nemilos dr. Board. îl întrerupse un alt pârâit teribil, în momentul în care trupul lui Judy cedă în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar era deja prea târziu. în clipa în care funia se adună toată la capătul troliului, Judy ajunse și ea acolo. Basca de ciment se dezintegră, capul păpușii fu presat între butucii troliului și corpul ei începu să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
v-ar interesa să aflați că interiorul plăcintelor cu carne de porc pe care le produceți are mari șanse să constituie informații interne. Informații vitale. — Informații vitale? Nu înțeleg ce vreți să spuneți. Plăcintele noastre conțin ingrediente extrem de sănătoase. — Sănătoase? zbieră inspectorul. Dumneata îmi spui că trei cadavre umane sunt sănătoase? Dumneata numești sănătoase resturile fierte, spălate, măcinate și gătite a trei trupuri de oameni uciși? Dar noi folosim numai... începu secretara, după care alunecă într-o parte de pe scaunul unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
greață nedeghizată. Iar când, într-un final, Wilt se fălise cu faptul că, din lipsă de dovezi, n-or să fie niciodată în stare să-l aducă în fața tribunalului, Flint îi răspunsese magnific. — O, cum să nu! O s-o facem! zbierase el cu o voce răgușită. Dacă a mai rămas măcar o bucată de plăcintă din producția de atunci, o s-o găsim și când o s-o facem, băieții de la laborator or să... — ... găsească doar carne de porc în ea, zise Wilt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
spun că, în opinia dumneavoastră, nu se putea să nu remarce cineva diferența. — Desigur că ar fi remarcat-o! — Numai că, din câte-am înțeles eu de la domnul Wilt, dumneavoastră aveți aici și o mașină de măcinat extrem de eficientă... — Nu! zbieră disperat domnul Rinky. Nu, nu pot să cred! E imposibil! E... e... — Așadar, dumneavoastră spuneți că n-ar fi avut nici o posibilitate să... Nu spun așa ceva. Spun că n-ar fi trebuit să aibă. E monstruos! E oribil! — Bineînțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
brusc și se așeză pe un scaun. — în fine, reluă inspectorul, acum, ce trebuie eu să aflu este cui îi furnizați dumneavoastră produsele. Avem de gând să retragem fiecare plăcintă cu carne de porc și fiecare cârnat... — Să le retrageți? zbieră domnul Rinky. N-aveți cum să le retrageți! S-au dus toate! — S-au dus? Cum adică „s-au dus”? Ce vreți să spuneți? — Exact ce spun. S-au dus. La ora asta sunt fie mâncate, fie distruse. — Distruse? Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Wilt! exclamă el. Dacă aflu cumva că ai inventat în mod intenționat o poveste... — Nu prea mai puteți să faceți cine știe ce, zise Wilt. M-ați acuzat deja de crimă. Ce vreți mai mult? Mă târâți aici la voi, mă umiliți, zbierați la mine, mă țineți treaz zile și nopți la rând, bombardându-mă cu întrebări despre mâncarea pentru câini, dați sfoară-n țară că vă ajut la investigațiile legate de o crimă multiplă, dându-i astfel ocazia fiecărui cetățean din țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]