1,973 matches
-
un copil mic, iar fiul cel mic cu studiile universitare încă neterminate. Singura sursă de subzistență a familiei, era pensia soțului, care, deși relativ mare, nu acoperea necesitățile familiei. În astfel de situații, cel mai mult suferă mamele. Frământările și zbuciumul său sufletesc o determină pe Dorina să plece la muncă în Italia, ca să aducă un spor de resurse pentru acoperirea nevoilor familiei. După o discuție cu mama sa și cu ajutorul efectiv al unei nepoate, care muncea la Roma, Dorina ajunge
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1439863454.html [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
prietenă de nădejde, trup și suflet pentru cine mă are în preajma și o bucurie când interacționezi cu mine 2. Să știu să ascult. Nu îmi doresc deloc să dau sfaturi, dar îmi doresc mult să ascult activ și cu empatie zbuciumul altora. Mă ajută și pe mine în propia Devenire când ofer un umăr plin de iubire altora. 3. O persoană creativă și inspirata.Daca pot oferi măcar un moment de plăcere sau de imbold spiritual cuiva este o realizare măreață
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
o prietenă de nădejde, trup și suflet pentru cine mă are în preajma și o bucurie când interacționezi cu mine2. Să știu să ascult. Nu îmi doresc deloc să dau sfaturi, dar îmi doresc mult să ascult activ și cu empatie zbuciumul altora. Mă ajută și pe mine în propia Devenire când ofer un umăr plin de iubire altora.3. O persoană creativă și inspirata.Daca pot oferi măcar un moment de plăcere sau de imbold spiritual cuiva este o realizare măreață
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ-NTREB, MĂ MIR... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atâta zbucium e în ploi, tăcerile îmi sunt povară, 'S o pustnică între cuvinte, flori veștejite-n închisori; Vreau în poeme să rămân, în vers când sunt, încep să doară Singurătățile din mine și-alerg nebună înspre nori. Mă udă ploaia și
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1460349173.html [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată! Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă ... Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest eseu și veți asculta-o de mai multe ori (ca și mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407725558.html [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ZÂMBET Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Fereastra tăcerii se sparge-n cuvinte, Când dorul aleargă prin vara fierbinte Muguri de vorbe se scaldă în soare, Ca zbuciumul zilei să ia alinare. Cerul oglinzii cutează mereu Vede doar coama, batrânului zmeu Râde amarul în piele de oaie, Când lupii flămânzi încă jupoaie... Taxa pe zâmbet se mai dezbate Ultimul chicot mai dă din coate, Semnu întrebării tot mai
ZÂMBET de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1433780336.html [Corola-blog/BlogPost/352728_a_354057]
-
din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ești nebun... când ești fericit! Ești nebun...când simți că iubești! Ești nebun...când îți ierți dușmanul! Ești nebun...când îl ierți și iubești! Ești nebun...când îți arde obrazul de durere și zbucium! Ești nebun...când dansezi în ploaie! Ești nebun...când cânți și glumești! Ești nebun...când nu-ți bârfești semenul! Ești nebun...când doar calități îi găsești! Ești nebun...când renunți să te vaeți! Ești nebun...când sfidezi moartea râzând! Ești
EȘTI NEBUN... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1476776950.html [Corola-blog/BlogPost/371374_a_372703]
-
crengile mirării.De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău,Eu aș ieși din negrul și întortocheatul hău.Pseudonim literar: Bonnie Mihali... XIV. DRAMĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016. În codrii sufletului - mare zbucium, Se joacă-o dramă-n verde luminiș, Iar gândurile cântă, pe furiș, O melodie, din al minții bucium. Ideile-actori își joacă rolul, În funcție de scenariu plâng sau râd Cu chip controversat - frumos ori hâd Și muzei Thalia îi dau obolul. Neliniștile
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Iar publicul nimic nu poate spune; Așteaptă-nfiorarea ca să treacă. Și public și actori se pierd prin viață, Ei joacă roluri diferite, grele, Ducând pe umeri fapte bune-ori rele, Istovitoare-n capătul de ață. Citește mai mult În codrii sufletului - mare zbucium, Se joacă-o dramă-n verde luminiș,Iar gândurile cântă, pe furiș,O melodie, din al minții bucium.Ideile-actori își joacă rolul,În funcție de scenariu plâng sau râdCu chip controversat - frumos ori hâdși muzei Thalia îi dau obolul.Neliniștile toate - spectatorii
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți ne-am născut să vorbim astă limbă, ... Citește mai mult Limba
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
de râu.Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd,Limba e cântec suav de vioarăși veselia din ochii ce râd.Limba română e tulnic și bucium,Doină, baladă și dacii râzând,Murmurul apei și-al inimii zbucium,Imnul și oda în suflet arzând.Limba română e fluier, caval,Un Eminescu - Luceafăr nestins,Este Nichita și-al versului valCe se înalță pe-al minții întins.Toți ne-am născut să vorbim astă limbă,... XX. FLORILOR, SURORILOR..., de Curelciuc
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
2006; Alexandrine. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Doinele paiaței. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Renaștere. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1425671005.html [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
împlinirea e în este în care-ncerc mereu să aflu rost spre a putea sfârși a mea poveste. Nu mă-nspăimântă cerul plumburiu și plin de cicatrici ce mă apasă, știind că încă nu e prea târziu ca-n al lui zbucium să mă simt acasă. Numai tristețea că n-am reușit să-i fiu menirii mele pe măsură în inimă-mi s-a-nfipt ca un cuțit și râde de a sângelui tortură. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-mi pasă Numai tristețea... Anatol
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1455825797.html [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
și, cum altfel?!, al muzeului naval. Case, nu toate spoite în alb, nu toate mici, dar toate foarte îngrijite se aliniază în trepte... Și e seară și e dimineața. Un naufragiat multhârșit se trezește pe țărm după o noapte de zbucium pe mare și dă peste un pâlc de fete care se joacă cu mingea: e zdravăn omul, de vreo patruzeci de ani și, deși gol, calcă hōs te leōn oresitrophos, alki pepoithōs... („ca leul crescut la munte, încrezător de vigoarea
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi by https://republica.ro/zsorosul-meu-un-miliardar-grec-m-a-dus-trei-ani-la-rand-pe-o-insula-minunata-sa-citesc-texte-vechi [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
a reușit nici tata.”), ca și odihna sa veșnică sub semnul lui Eminescu, sub care a trăit toată viața („Iar de n-au s-auză dânșii/ Al străvechii slove bucium, / Așezați-mi-o ca pernă/ Cu toți codrii ei în zbucium”), ca „ostaș de linia întâi” (Andrei Strâmbeanu) ce a fost, precum acesta. Minimalizată, ca întreaga poezia de factură social-patriotică, de mulți dintre cei care nu cunosc îndeaproape literatura română din Basarabia ce a evoluat într-un anumit context de care
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/De_la_eminescu_la_grigore_vieru.html [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
nouă parcă incepe în această zi când El, zâmbind, ne spune : Pace vouă ! și ne adună pentru-a ne iubi. Rugăciune de duminică Este ziua de odihnă când Cel Mare și Cel Sfânt i-a permis un strop de tihnă zbuciumului din Cuvânt. Este ziua învierii când Cuvântul întrupat, prin cunoașterea durerii de păcate ne-a spălat. Preamăresc ziua Luminii când în rugă, din genunchi, îmi cer mântuirea vinii de-a purta ura-n rărunchi. Doamne, după-o săptămână de colinduri
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE DUMINICĂ A SFINTELOR PAŞTI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1428865963.html [Corola-blog/BlogPost/374508_a_375837]
-
cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-a
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1484438283.html [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
de gât!...” Întregul volum al domnului Covali este o pendulare absolut uluitoare între agonie și extaz, în căutarea binelui înalt, redată în poeme de o profunzime covârșitoare care te ia pe sus și te duce într-o clipită în lumea zbuciumelor sale prin „Viața asta” „blestemată/ și amară totodată/ ce apune-n/ urâciune/ când abia este gustată/ viața crudă/ ce ne-asudă/ când ne spintecă pe roată/ fără milă/ ca în silă/ să ne-arunce dezgustată...” Sufletul poetului cântă prin rogodelele
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest trup ce aparținea întunericului,simțea cum
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496588847.html [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
Deși nu suntem conștienți, de cele mai multe ori, un simplu mesaj poate incita, poate face să tresalte inima cuiva. Cu toții suntem suflete, ca și el, ca și ea, ca și noi toți - trăitori în imagini, în cuvinte, în muzică. Dar dincolo de zbuciumul vieții cotidiene, de trăirile interioare ale fiecăruia dintre noi, cuvintele sau imaginile pot fi emoționante, și pot face să răsune acorduri în sufletul și în inima oricui. Acesta este un mister pe care nu-l putem înțelege, dar suntem conștienți
UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1458923908.html [Corola-blog/BlogPost/378543_a_379872]
-
ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules firmituri din arte, mii de himere. Totuși sapi fântâni pentru-a
POŢI SÃ ÎNŢELEGI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1444154651.html [Corola-blog/BlogPost/352557_a_353886]
-
Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tu te-ai topit în mine. Orișiunde m-am dus, mi-ai fost alături orișicând și n-am știut cine-i prezent în gând și cine-n orie zbucium se ascunde. Ești freamătul profund al firii mele în care sting și nasc mereu scântei, după cum vreau și după cum tu vrei, în timp ce-nsămânțăm cerul cu stele. Întreb, întrebi, dar pentru ce-am răspunde ? Ne-nlocuim întruna rând pe rând, ești
ARMONIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1454264596.html [Corola-blog/BlogPost/384060_a_385389]
-
Ți se reamintește că nu trebuie să renunți, că mai devreme sau mai târziu vor apărea răspunsurile pe care le cauți. Că fiecare barieră ce-o ai de depășit, are un moment ce-și cere tributul de neliniște, teamă și zbucium. Speranța aceea micuță, ce încă licărește în inimă, te ajută să găsești în acele de ce-uri picătura de înțelepciune care te va căli, te va îmbărbăta pentru încercări viitoare. Fiecare de ce? care îți încarcă fila inimii se șterge când
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/De_ce_cornelia_viju_1331559802.html [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
Ecclesiastului, iar comentariul lor ar putea alcătui un capitol distinct. Retransfigurându-le, după o poetică subiectivă, absolut impresionantă, poetul citează, subtextual, pentru eventuală „documentare”, sursele. Rugăciunea regelui Manase („Stihuire după ultimul text din Vechiul Testament” - n. a.) aduce mult, în punctele ei de zbucium sufletesc, cu eminesciana rugăciune a unui dac, încheiată, desigur, în cunoscuta notă liturgică: „...pe Tine te laudă toate puterile cerului,/ și a Ta este slava, în vecie. Amin!” Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică-sa o chemase la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe și o luase și
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]