1,214 matches
-
Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un foc zdravăn, ca să ne facem ceva apă de băut - s-a auzit un glas de la vecini. ― Ioane, gându-i bun, da’ te-ai întrebat din ce faci focul? - a întrebat unul. ― Se vede de la o poștă că ești târgoveț, vecine. Da’ tu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înșfăcă o mână de trabucuri. Dudley se ridică în picioare. Gerstein se repezi la ei ca un fundaș, le strânse mâinile energic și le îndesă trabucurile în toate buzunarele care îi stăteau în cale, conducându-i spre ușă cu palme zdravene, prietenești, trântite pe spate. Când închise ușa în urma lor, Dudley spuse: — Nici urmă de subtilitate în limbaj. Îl poți scoate pe evreu din gunoi, dar nu poți scoate gunoiul din evreu. Ești gata de interogatoriu, căpitane? Mal privi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că-și pierduse răsuflarea. — Stația celor de la oraș. Caută-l pe omul de serviciu de la Griffith Park în parcarea observatorului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva. Nouă, zece, nimic interesant. Apoi se auzi o bătaie grăbită în ușă. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Mal se ridică în picioare. Dudley veni la el și îi administră o serie de palme zdravene pe spate. — Cu șase ani mai mic ca mine și iată-te căpitan! Mare chestie! Flăcău, primește felicitările mele cele mai sincere! Mal se imagină punându-l la punct pe irlandez, făcându-l să înghită ordine și să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă prin apropiere nu stă vreo gorilă de-a lui Cohen care să-și informeze șeful. Mulțimea era masată toată dincolo de bariera pusă de poliție și urmărea atentă tirada lui Mickey. Mal continuă totuși să studieze zona. Simți o bătaie zdravănă pe umăr: Buzz Meeks era lângă el și-și ștergea rujul de pe față. — Șefu’, sunt la dispoziția ta. Acum putem merge să halim friptura aia? PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI TREI — ...iar Norm zice că știi să te bați. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâlnire pentru care ai plătit, gagiule? — Nu. Mal zise: — Felix Gordean ți-a făcut lipeala cu el. Corect? — Nu! — Nu te cred. — Nu! Mal știa că era imposibil să-l facă să recunoască direct. Îi aplică lui Loftis un pumn zdravăn în umăr. — Augie Duarte. Tot doar o întâlnire? — Nu! — Spune adevărul sau te las singur cu sergentul! Loftis își lipi genunchii unul de altul și se aplecă de spate. — Da. — Da ce? — Da. Ne-am întâlnit o dată. Buzz intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a plăcut! ― Să-i scriu dacă mi-a plăcut? Hm! Aici nu-i lucru curat! Cine știe ce poznă ăi mai fi făcut, neisprăvitule! Hai, spune-mi anecdota! I-am spus-o cu reticențe obositoare. Baia a răsunat deodată de două palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și marș la școală! ― Da... dar dă-mi biletul î Tata lasă spălatul baltă și merge cu mine în birou. Pe masă erau înșirate diferite
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să vadă ce s-a întîmplat. Intrând, tejghetarul îl prinse deodată în brațe și-i strigă: ― Aha, tu ai să plătești! Dar hangiul, foarte mâniat, îi smulse legătura de la ochi, și, când auzi cum stau lucrurile, îi șterse două palme zdravene tejghetarului, strigîndu-i: ― N-au plătit hoțomanii aceia, și nici eu n-am să plătesc, cap de zevzec, ci ai să plătești chiar tu, că "cine nu deschide ochii deschide punga!" Iar cei cinci pungași isteți s-au tot dus prin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care clasa izbucni într-un râs și mai zgomotos ca cel de pîn-atunci, iar profesorul, ca să nu ne dea prilej de scandal, ieși repede. Lecția următoare ne aduse tezele. Moscu, care era nepotul lui Barbă, a scăpat cu o săpuneală zdravănă și cu "ins" în teză, pe drept, pentru că nu scrisese nimic despre subiectul dat, decât titlul. Iar pe teza mea erau scrise următoarele: Acesta a fost subiectul dat, sau "Acizii-alcooli"? Rău! Și toată teza era tăiată, cu creion albastru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asigur de asta? — Testați-mă, doamnă. Veți afla. — Câți ani sunt de când ai venit în Orașul Interzis? — Patru ani. — Ce ai dobândit? — O convingere, doamnă. — O convingere? — Aceea că pepenele ăsta mare pe care îl port între umeri e unul zdravăn. M-am înarmat cu cunoștințe despre societatea imperială. Știu numele constructorilor Orașului Interzis, Palatului de Vară și Marii Grădini Rotunde. Le cunosc situarea chiar și pe harta astrologică. Pot să explic de ce nu există copaci plantați între Palatul Armoniei Supreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut picioare zdravene pentru terenul acesta plin de obstacole. Am sperat că prințul Kung ne va proteja, dar se pare că Su Shun a fost mai deștept decât el. Nu există nici o modalitate să pot scăpa, dacă intenția bărbaților este de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum că existase cândva un moment de atracție între noi, dar că pentru el fusese de scurtă durată. Stând în palanchin, aveam foarte mult timp să mă dedic gândurilor mele. Simțeam că în mine trăiesc două persoane diferite. Una era zdravănă la minte și credea că există un preț ce trebuie plătit pentru locul unde mă aflam și că ar trebui să îmi îndur în taină văduvia până mor. Partea aceasta din mine încerca să mă convingă că însuși faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să ne mai ascundem după deget...” „Hă-hă!” se bucurase unul care Își permitea să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei să spui c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fusese ucis și ros până la ultimul oscior de o haită de câini sălbăticiți care vâna În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
același ritm cu coama calului. Se vor scula din morți toți luptătorii pe care i-am pierdut și-și vor recăpăta curajul? Nu-mi pot abandona oamenii în fața inamicului, lăsându-i să fie uciși. Îi voi mai da o lovitură zdravănă lui Hideyoshi și voi pedepsi trădarea lui Tsutsui Junkei. Nu caut un loc unde să mor în zadar. Le voi arăta eu cine e Akechi Mitsuhide. Și-acum, lasă-mă să trec! — De ce sunt atât de înnebuniți înțelepții ochi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
află prin dispariția prematură a soției, în timp ce anumiți oameni slabi se complac în alcoolism, fumat, droguri sau cine știe ce alte slăbiciuni. În împrejurări deosebite se remarcă oamenii deosebiți! Profitând de o scurtă vizită a nepoatei Neta, i-am dat o sacoșă zdravănă cu flori de trandafiri - aflați la apogeul înflorii, pentru ca mâine să-i depună pe mormântul soției dispărute de atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul goldan
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au realizat această performanță. Fiindcă trandafirii agățători cândva (în tinerețea lor) sunt la maximum de înflorire, gândesc să merg la cimitir pentru a împodobi mormântul regretatei mele soții. Cu un foarfece aleg florile roșii ca focul și umplu o sacoșă zdravănă, iau și lumânări și cu un taxi ajung sus - în cimitir, la mormântul care-mi va fi și mie cândva loc de odihnă. Nimeni nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un copil. Minunea s-a întâmplat doar când Maia, după fierbințeala unor dureri îngrozitoare, după hohote de plâns și -o luptă îndârjită, ajutată de moașa care s-a dovedit foarte capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]