1,495 matches
-
Omota Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ne întrebăm ce-i fericirea, Când clipa sângeră și doare, Însă uităm nenorocirea Dacă apare-un pic de soare. Ne întrebăm ce e iubirea, Când inima-i zdrențe făcută, Iar doru-și scaldă amintirea, Prea des în lacrima tăcută. Ne întrebăm ce e speranța, Când cerul îl privim cu teamă Văzând cum se-nclină balanța Și un pustiu la el ne cheamă. Ne întrebăm ce este viața, Când un
DE CE OARE? de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379455_a_380784]
-
jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai să-mi sperii sufletul tăcut cu albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când în copilărie m-am temut de-o simplă zdreanța, ce în ani pe-un câmp de flori s-a așternut și pe aleea cu castani mă-ntoarce zilnic în trecut? Referință Bibliografica: Cearșaful alb / Marioara Vișan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
Ferice-aș fi atuncea când aș vedea că vine Un gând frumos spunând că uitarea n-a învins! Întunecați albastru,doi ochi plini de tristețe Privesc un cuib de păsări,de-acuma părăsit În vară,plin de viață,acuma numai zdrențe, Precum iubirea noastră ce,iată,a murit... Dan Mitrache,31.03.2015,Bălcești Referință Bibliografică: UMBRA DIN OCHI / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Mitrache : Toate
UMBRA DIN OCHI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379529_a_380858]
-
-aș fi atuncea când aș vedea că-mi vine Un gând frumos,spunând că uitarea n-a învins! Întunecați albastru,doi ochi plini de tristețe Privesc un cuib de păsări,de-acuma părăsit, În vară plin de viață,acuma numai zdrențe Precum iubirea noastră,ce iată,a murit... Dan Mitrache,Bălcești,24.10.2014 Referință Bibliografică: UMBRA DIN OCHI / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1393, Anul IV, 24 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate
UMBRA DIN OCHI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379537_a_380866]
-
de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamna se duce că-i vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face popas,iar toamna se duce că-i vremea.Trei flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
nu se audă colindele dumnezeiești cântate de Tatăl-Cer peste Fiul-pământ. Toate pregătirile, toate biciuirile, toate precauțiile, toate sudălmile, toate înfometările, toate amenințările, toate izolările, toate frângerile, toate torturile diabolice au fost însă în zadar, căci Lumina Nașterii a venit, peste zdrențele trupurilor lor și peste mireasma sufletelor lor: La geam, grilajul des/ Rânjește guri de fier/ În semn că pot să ies/ Cu sufletul spre cer.// C-am fost făcut să n-am/ Pe-acest pământ nimic,/ Ca pasărea pe ram
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
temnițe și penitenciare în care deținuții politici, îndeosebi naționaliștii creștini erau torturați și permanent persecutați în acel univers satanic concetraționar, unde oamenii credincioși erau mutilați fizicește, erau lichidați, erau frânți sufletește, erau ciopârțiți, erau transformați în cârpe, erau transfigurați în zdrențe, erau reeducați în umbre străvezii aidoma unor fantome întoarse dintre morți. Stâlpul și temelia culturii, educației, moralei lor creștine fuseseră dinamitate de noua putere proletaro-bolșevică, samavolnic impusă cu tancurile de barbarismul stepelor sovietice. Iată cum surprinde o discuție academică dintre
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Meditatie > JOC Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,Ne luptăm cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamnă se duce că-i vremea
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
numai de tine știută, ce te va însoți peste tot cu credință, până la fireasca întâlnire cu moartea. În „Ciulinii Bărăganului”, Panait Istrati scria, printre altele, așa: Nu trebuie să-l vizitezi. E ceva pe dos, ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, ca o mahalagioaică împodobită cu diamante.” Este adevărat, căci în mijlocul pustiei sale cu foarte multe chipuri contradictorii, te simți, uneori, aidoma unui suflet prăduit în modul cel mai barbar cu putință de perspectivă și de identitate. Dar, cu toate astea
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
chiar perinița, Iubesc și pe neica Bădița, Iubesc pe Eminescu cu Luceafărul sau, Iubesc pe Creangă și pupăza să, Iubesc pe Coșbuc alături de Mama, Iubesc pe Enescu cu rapsodia să, Iubesc pe Brâncuși și opera să, Iubesc pe Arghezi și Zdreanța al lui, Iubesc... Iubesc tot ce înseamnă artă, muzica și viața. Iubesc marea și vântul, Iubesc munții și cantul, Iubesc câmpia cu grânele ei, Iubesc pictură, sculptură și omenia, Iubesc ciocârlia cu farmecul ei, Iubesc și pe Fecioara Maria, Iubesc
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
chiar perinița,Iubesc și pe neica Bădița,Iubesc pe Eminescu cu Luceafărul sau,Iubesc pe Creangă și pupăza să,Iubesc pe Coșbuc alături de Mama,Iubesc pe Enescu cu rapsodia să,Iubesc pe Brâncuși și opera să,Iubesc pe Arghezi și Zdreanța al lui,Iubesc...Iubesc tot ce înseamnă artă, muzica și viață.Iubesc marea și vântul,Iubesc munții și cantul,Iubesc câmpia cu grânele ei,Iubesc pictură, sculptură și omenia,Iubesc ciocârlia cu farmecul ei,Iubesc și pe Fecioara Maria,Iubesc
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
mi se întâmplă. Val vârtej se schimbă totul. De la o fracțiune de secundă la alta gândesc iubirea care mă prinde în franjurii ei ca pe un ciucure frumos colorat, legănându-mă prin frumusețea ei, ca apoi tot ea să devină zdreanța cu care se învelește alt spirit, altă formă, în fond un suflet din acel grup de suflete din care și eu fac parte, abia acum recunoscându-le prezența în spatele muntelui de întrebări, iar eu, unul din firele ei, pendulându-mi
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zabrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Beznă ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
cine sunt. Nu exist decât ca să mă lovească, să mă acuze, să mă judece, să ia de la mine tot ce mi-a mai rămas, să mă împingă și să își întoarcă privirea de la mine, scârbiți. Își mută în silă privirea-vederea zdrențelor mele îi indispune, costumul lor scrobit și scump se va murdări dacă îmi ating rănile pline de puroi. Îmi mai smulg ceva-tot mai găsesc ei ceva de luat-urlând totuși că nu le dau suficient. Nu mai vor să îmi înțeleagă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
doar să fie lăsați în pace. Atât! M-ai sunt câțiva... nebuni frumoși, care mă iubesc cu atâta disperare! Mă îngrijesc. Îmi curăță rănile. Îmi mângâie amarul cu sufletul lor curat. Îmi plâng morții și eroii... Ei știu că, în spatele zdrențelor, mai am atâtea bogății. Că smerenia mea nu e prostie. Că miorița mea nu e resemnare tâmpă. Ei știu că nu stau în genunchi pentru că sunt învinsă, ci pentru că mă rog. Că nu tac pentru că nu mai am ce spune
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ce vrei și pentru-a câta oară vii ?! - Păi... - Păi ce? Și-un stol de-nfiorare Inundă de prin codrii cei pustii. Ea, vreo rezervă deloc malițioasă, Se-ncinge caldă lâng-o rădăcină, Mi-arată că se simte ca acasă Lăsând o zdreanță ca să-i scape-n tină! Pantofii descălțase fanatic mai din vreme Și-acum desculță, în curs de dezbrăcare, Făcu un gest molatec prin care să mă cheme Trăgându-mă aproape ca atare... Închei în taină proces de conștiință Și-o
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zăbrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Bezna ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
nu? -Nejudecat ai fost! Și fără suflet! Iresponsabil! Și mai cum să-ți spun?! -Oricum am fost, plătesc acum. Chiar îmi vrei viața?! Să ți-o dau?! -Nooo! Nici așa! La urma urmei, ce-aș putea face cu ea? O zdreanță-i pentru mine. De vânt purtată, oprită de vreun gard, nimicnică ea va pieri! Nu crezi?! -Se poate și așa. Depinde cum privești... -Să nu te plângi, auzi? N-ai nici un drept. Doar cheful de umblat ți-ai ostoit. Mă
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NIMIC NU MĂ ÎNFRÂNGE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Chiar dacă în speranță aud lupii durerii urlând dintre mizerii, chiar dacă văd că-i zdreanță și-ultima cutezanță, însămânțez siberii și-n beznele puzderii tot aflu o nuanță. Nimic nu mă înfrânge, pășesc cu hotărâre și las în urmă dâre sfințite de-al meu sânge. Cert sufletul când plânge de orice ocărâre, cer inimii să
NIMIC NU MĂ ÎNFRÂNGE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374814_a_376143]