688 matches
-
dar mai avem nevoie de câte o mămăliguță. Somnul ai să ți-l faci în hamacul atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca pentru el: Zefirul ista jucăuș parcă anume a pornit hârjoana cu apa ca să-ți dea ție idei... Dacă și sfinția ta se gândește la același lucru ca și mine, atunci gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu ciucuri la capete. La sărbători femeile mai poartă mărgele )manistî), din chihlimbar sau sidef, iar la biserică mătănii )lestocica), confecționate din piele. În zilele de lucru femeile purtau fuste de stambă, iar în zilele de sărbătoare fuste din zefir, lungi, cu multe pliuri și culori diferite. Femeile măritate își țin părul strâns într-un coc acoperit cu o bonețică numită “chicika”, cusută cu mărgele și paiete pentru biserică și sărbători sau simplă, pentru zile obișnuite, peste care se pune
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
adunării. Vântul Verilor Târzii, care era și el acolo, începu să-i numească pe toți: Vântul Plaiurilor Înalte, Vântul Zărilor Înstelate, Vântul Amiezilor Dogoritoare, Vântul Asfințiturilor Senine, Vântul Bălților și Vântul Câmpiilor, Vântul Lacurilor Vineții, Vântul de Piscuri și Vântul Zefirul Norilor. După ce văzu că erau toate, își domoli suflarea, și le spuse Bine-ați veni! Atunci toate vânturile se plecară dinaintea lui, salutându-l ca pe un mai mare al lor. Eu stăteam ghemuită lângă vânturi, pe când nebunaticul meu prieten
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ți-o confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sărutându-l dulce. Ce suflet cald și câtă-înțelepciune De la Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bine. Asista în mod familiar la confecția acelor "cap de opere"; lua parte în intimitate la acele elegante; văzute astfel în stare de geneză, hainele de lux îi păreau accesibile, nu-1 mai speriau. Băieți buni și simpli în cămașă de zefir, domnul Paul însuși în vestă, confecționau acel chic așa de impunător. Astfel privit din atelier, prin ușa de comunicare, însuși snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia să poarte acel veston perfect, înceta de a pare arogant cum era pe pistă, la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fapt, nici nu sunt poeme, ci banalități versificate, „în ritmuri de haiku“, spun autorii, în ritmuri de album sentimental, spunem noi: „Surâde norul; / plici, plici, plici pleacă ploaia. / Vine soarele!“ „Pe crengi de salcâm, / somnoroase vrăbii, / aer fierbinte!“ „Păsările dorm, / zefirul stă, pe creangă; / cântă doar cucul!“ „Hărnicindu-ne / urcăm panta vieții; / dar, coborâm greu!“ etc. Sunt sute de asemenea constatări, fără nici o valoare lirică. Foarte rar apare câte un licăr de poezie, dar și acela ține de un mod romanțios
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi da... Dar și Iarba verde de acasă/ Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi colegi! Minunat! Mâine după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dovedindu-se de un interes fără precedent nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
credință și evlavie către Doctorul sufletelor și trupurilor. Iată câtă Sfințenie este în Sfânta Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
împrumutat și am adoptat păgâna idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
teama de a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă în loc inconstanța unui zefir care suflă doar din când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele, Vino aici, Găsit, vino aici, cine să înțeleagă aceste ființe, lovesc și îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Toma. O va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mugur, mugur, mugurel...” Îngeri vin tiptil ți‐alene și te mângâie pe gene. și mi‐ți leagă‐n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La acest geam ca un potir Atins de-o harfă modulată De-un înger cu zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]