4,773 matches
-
Petre - Constructing victimhood în documentary films: The myth of the good savage - Robert Flaherty’s Nanook and K.Stalin’s India Untouched prof.Anca Ciofârlă - Imaginea Ofeliei în cultura occidentală. Shakespeare și Lars von Trier dr.Valentina Matei - Atestări ale zeiței celtice Epona în spațiul daco-moesic drd.Victorița Encică - Demascarea. Iconicul în literatura realist-socialistă drd.Gheorghiță Ciocioi - Balaurul - între Cer și Abis drd.Corina Popescu - Artă la perete. Forme ale noului existențialism - stencils și graffiti Daniel Nicolae - Muzică - poate o artă
„ICONOLOGII MODERNE ŞI POSTMODERNE” [Corola-blog/BlogPost/92476_a_93768]
-
Semnificația numelor Constantin și Elenă Numele Constantin este de origine latină și vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”). Elenă - Străvechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torța”, „făclie”, dar și „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiței Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumină arzătoare a soarelui”). La mulți ani tuturor celor care poartă aceste nume! Crestinortodox.ro
21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena [Corola-blog/BlogPost/93414_a_94706]
-
Centrul EUROPE DIRECT Nord-Est anunță organizarea festivalului-concurs “Piatra-Neamt - Orașul Zeiței”, concretizat printr-o competiție de clipuri care va culmina cu gală de proiecție și festivitatea de premiere a câștigătorilor, ce vor avea loc în data de 9 mai 2015. Acest concurs de videoclipuri adresat tinerilor din Piatră Neamț, amatori în
Concurs de videoclipuri “Piatra Neamt – Orasul Zeitei“ [Corola-blog/BlogPost/93426_a_94718]
-
să mă întorc la un microeseu mai vechi, Reversul libertății, din volumul al doilea al cărții mele Pro Domo (Editura Scrisul Românesc, 2013) în care avansam ideea că Libertatea - problema capitală a istoriei și a vieții sociale - nu este o zeiță fără pată și trebuie să ne-o închipuim ca pe o medalie cu două fețe, cu aversul și reversul ei. De fapt, nu numai libertatea, ci toate lucrurile și fenomenele acestei lumi pot fi privite ca o medalie cu două
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
de exprimare nu poate fi ruptă de tema libertății în general, care nu poate fi bine înțeleasă decât dintr-o perspectivă mitologică și filosofică, iar pentru aceasta trebuie să facem un recurs la mitologia greacă. La vechii greci, Ananke era zeița necesității universale, personificarea constrângerii absolute, văzută ca o frână indispensabilă, ca un obstacol ineluctabil în calea voinței, ca o limitare a libertății și a mișcării. În gândirea antropocentrică a vechilor greci nu exista libertate fără constrângere, care era reprezentată de
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
ca o frână indispensabilă, ca un obstacol ineluctabil în calea voinței, ca o limitare a libertății și a mișcării. În gândirea antropocentrică a vechilor greci nu exista libertate fără constrângere, care era reprezentată de Lege. Nemesis, fiica lui Ananke, era zeița răzbunării și a justiției divine, care juca un rol de restabilire a echilibrului lumii. Deviza ei, înscrisă pe templul de la Delfi, era măsura: ,, Nimic prea mult’’. Depășirea măsurii atrăgea pedeapsa divină. Între Ananke și Nemesis poate fi fixat întreg statutul
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-ar fi într-o văpaie. Chemarea EI,când oferindu-și nurii uimirea cu dorința o întretaie Ai fi prilej de sărbătoare. Pe piedestal - Zeiță a Minunii - trăind acum povești nemuritoare și-arzând într-un tango al pasiunii! M-aș întreba, când tu,te crezi frumoasă putând fi admirată de oricine, dacă devii o vanitoasă și amăgești iubirea pusă-n tine ?! Un gând răsare-n
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
Dacia preistorică”. Este necesară deci o digresiune, pentru a prezenta punctul de vedere al istoricului cu privire la Dochia sau Dochiana. În vechea tradiție greacă (prehomerică), de formă mitologică, exista un cult public pentru „zeul Cronos” și pentru sora și soția sa, „zeița Rhea”; cei doi personificau „divinitatea cerului” (divinitate masculină), respectiv „divinitatea pământului” (divinitate feminină). În tradiția romană regăsim același „cuplu”, și anume, „zeul Saturn” și „zeița Opis”. Saturn era venerat ca „părinte al zeilor” și era numit „Bătrânul” sau „Moșul” („Saturnus
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
formă mitologică, exista un cult public pentru „zeul Cronos” și pentru sora și soția sa, „zeița Rhea”; cei doi personificau „divinitatea cerului” (divinitate masculină), respectiv „divinitatea pământului” (divinitate feminină). În tradiția romană regăsim același „cuplu”, și anume, „zeul Saturn” și „zeița Opis”. Saturn era venerat ca „părinte al zeilor” și era numit „Bătrânul” sau „Moșul” („Saturnus Senex”); iar Opis era considerată drept „Mama” comună a zeilor și a genului uman, numită de aceea și Maia (în sensul de „bătrână” sau „bunică
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i se vârî printre gânduri. Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac dintre toți. — Ce părere ai, messer Durante, despre ceea ce ai văzut? Nu crezi că știința acestor maeștri strălucește și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își trecea singura mână peste frunte. — Simt uneori că otrava maurilor nu s-a stins În mine, ci doar a adormit, precum un șarpe care așteaptă sub o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un Paradis pe undeva, În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea de stele fixe, dincolo de ecliptică, până la peretele din față, unde se deschideau arcadele vechilor magazii. În partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu cum se Îndrepta spre Porta Carraia și o apucă, la rândul lui, pe același drum. Pășea Încet, tot gândindu-se la cele auzite. Să Înșface chica Fortunei... Nu reușise Încă, În prima jumătate a vieții sale. Și nici acum zeița cea legată la ochi nu părea să Îi acorde favorurile sale. Îl aștepta o cale a măreției, nu a fericirii. Iar la glorie se ajunge cu virtutea, nu cu norocul. Căută ochii sienezului pentru a i-o striga În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia vârfurile unui pentagon perfect. Steaua cvintuplă. Așa cum descoperiseră vechii babilonieni. Acum, sunetul acela șuierător, numele invocat de Antilia și de ceilalți, căpăta un sens. Ishtar, zeița iubirii care le dăruia adepților ei extazul cărnii. Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie a unui teatru, actorii Își fac pe rând intrarea spre a da viață reprezentației. Steaua zorilor, divina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la legarea de cultul zeiței Isis, de susținerile Helenei Blavatski și ale mișcării teozofice nu mai e decât un pas, pe care Dan Brown Îl face fără ezitări. Cu aceeași dezinvoltură, el dă ca sigură condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îmi arăți cealaltă parte a monedei. Mă uimești! Asta înseamnă că îmi fac bine meseria. Amintește-ți că sunt și responsabil de imaginea câtorva dintre cele mai bine cotate fotomodele, pe care, datorită mie, publicul le vede ca pe niște zeițe diafane, perfecte și inaccesibile, când, în realitate, cele mai multe sunt niște încrezute bețive și drogate, care fără o tonă de machiaj nu fac doi bani. Îmi închipuiam! — Expresia „responsabil de imagine“ înseamnă de fapt falsificator de imagine, deoarece adevărata noastră misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vă amintesc că În fiecare clipă, În cea mai umilă celulă a noastră, se Întîmplă ceva cel puțin la fel de măreț ca atotputernicul cuartet al elementelor - aerul, focul, apa și pămîntul - la care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă iartă zeiță atotnăscătoare În patru chipuri Înfățișîndu-te navigatorului singuratec, ca o lună luminată pe rînd de cele patru culori ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus oricine, dar oricine era acolo era distrus, iar oricine altcineva nu era acolo, deci nu oricine ar fi putut spune asta. Cu atât mai puțin Abdulah, al cărui cap era oriunde, numai pe gâtul lui nu. PAGINĂ NOUĂ ODĂ ZEIȚEI KALY Personajul nostru era fericit în clipa în care a intrat în clădirea de birouri. Da, fericit, deși gândurile amare legate de boala foarte gravă de care suferea nu îi dădeau pace de mult prea multe luni de zile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și simplu zeița Kaly veghea asupra omului nostru, cu dragostea ei totală, plină de mister. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH II progress/meeting the mentor După explozia zguduitoare care spulberase magazinul Marks & Spencer, Moș Abdulah ajunse în ceva ce semăna a rai, pentru că altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de biserică și încreștinate, devenind din sărbători și practici păgâne, sărbători creștine. Vom aminti numai de Rusalii, o sărbătoare păgână a florilor la romani, pătrunsă în Calendarul creștin. O mențiune specială se acordă Sânzienelor, sărbătoare legată de vechiul cult al zeiței Diana - zeița câmpurilor, vegetației și vânătorii în Imperiul roman, din care românii au făcut Sânziana - nume de fată și Sânzienele, sărbătoare legată de florile de sânziene. Practicile magico-religioase legate de sărbătoarea Sânzienelor s-au păstrat nealterate în timp, având la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]