2,102 matches
-
credem că dinadins ar fi cu putință o logică atât de părăsită de toți dumnezeii. [19 noiembrie 1877] BĂLCESCU ȘI URMAȘII LUI Peste două-trei zile va ieși de sub tipar Istoria lui Mihai Vodă Viteazul de Nicolae Bălcescu. Se știe neobositul zel cu care acest bărbat, plin de inimă și înzestrat de natură c-o minte pătrunzătoare și c-o fantezie energică, au lucrat la istoria lui Mihai Vodă. Din sute de cărți și documente el au cules c-o adevărată avariție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
umanitar. ν Este Însă acest proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul sentiment social, iar teoria milei nu a fost oare pusă În aplicare pe post de doctrină de guvernare din „zelul compătimitor” al celui mai ilustru dintre elevii lui Rousseau, adică Robespierre? Și, mai important, cum s-a putut ca bunătatea naturală față de semeni să ducă la Teroare? Milă și compasiune: blânda voce Jean-Jacques Rousseau scria, În Discurs asupra originii inegalității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
iar „Poporul”, sinonim cu nefericirea și neșansa, și-a găsit definiția În compasiunea Însăși. Robespierre s-a exprimat astfel: „Poporul, nefericiții mă aplaudă” (ibidem, p. 106), iar Sieyès: „Poporul veșnic nefericit” (ibidem). Revoluționarii considerau că puterea vine tocmai din acest „zel compătimitor” (ibidem), „acest elan imperios care ne atrage Înspre oamenii slabi”, conform Raportului prezentat Convenției Naționale În numele Comitetului de Salvare Publică asupra modului de executare a decretului Împotriva dușmanilor revoluției (15 ventôse1, anul II). Când a devenit compasiunea cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ci sunt fiecare ușor de identificat după nume și personalitate. O astfel de compasiune, spre deosebire de cea a revoluționarilor, nu se exprimă față de mase, ci față de fiecare În parte. Poate că interesul stârnit de budism se Îmbină În zilele noastre cu zelul compătimitor al Revoluției franceze și servește uneori drept pretext pentru a evita orice judecată, orice apel la datorie, calificate adesea drept morală iudeo-creștină depășită. Atunci când compasiunea, care se Îndreaptă În mod normal spre o persoană, devine compasiune față de masele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Convenției declara: „În numele milei, În numele iubirii de oameni, fiți inumani!” (ibidem, p. 128). Și Arendt Încheie acest tablou al Revoluției preschimbate În Teroare: suferințele semnalate de purtătorii de cuvânt ai maselor nu „au transformat nefericiții În fiare turbate decât atunci când zelul compătimitor ș...ț a Început să glorifice aceste suferințe” (ibidem, p. 160). Revoluția a intrat atunci În faza În care orice limite au dispărut, În care „totul este permis” (cum s-a Întâmplat și În mai 1968), În care compasiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fiecăreia dintre făpturile sale. El le iubește pe toate și pe fiecare În parte. Cum să facem să nu se mai ajungă la ceea ce, În istoria noastră, a fost un eșec redutabil, iar În epoca Terorii a purtat numele de „zel compătimitor”? Cum să ieșim astăzi În Întâmpinarea celor mai săraci și mai lipsiți de cele necesare dintre locuitorii Pământului? Ca o enigmă În fața noastră, o enigmă asupra căreia suntem invitați să reflectăm, textul Bibliei (Vechiul și Noul Testament), pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
peste mulțimea ce asistă la concert). Alcătuite din militanți Încrâncenați, aceste grupuri devin „purtătoare de cuvânt” ale unei anumite culturi. Între două cântece, transmit „mesaje”, luptă Împotriva sexismului și a supunerii femeii, Împotriva nedreptății, a abuzurilor și a exceselor de zel ale poliției. Sunt pentru antimilitarism și Împotriva războiului, a imperialismului, a represiunii sociale și a oricărei forme de putere, pentru respectarea naturii și a mediului. Participă la lupta antifascistă, militează Împotriva capitalismului și megalomaniei, critică cultul personalității și multiplele ierarhizări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prefigurează pe cea a lui Simon Kimbangu. Însă litera „S” care apare pe drapelele Armatei Salvării este privită ca inițiala lui Simon Kimbangu și ca semn al bunăvoinței albilor dezinteresați din Salvation Army, trâmbițându-și cu vocea și cu instrumentele zelul și energia Împotriva vrăjitoriei, care Își găsește un ecou În antifetișismul Învățăturii lui Kimbangu. Ca și miturile subiacente noilor religii, ritualurile se elaborează pornindu-se de la o simbolistică ce reunește referințe diverse. Altfel, pe altarul cultului ngunzist-amicalist (Congo, anii ’50
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mare parte, determinat de circumstanțe. Pentru a relua o terminologie clasică, creată de Robert Merton la sfârșitul anilor ’40, se pot avea În vedere cinci atitudini. Cea mai curentă corespunde scenariului adaptării sau conformismului. Atunci când se produce un exces de zel, se deschide calea către ritualizare. O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de refuzare a implicării sau de evadare, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
momentul să-l analizăm pe Mircea Eliade și a-i pune în chestiune întreaga-i operă, pedalînd pe cele cîteva articole cu nuanță legionară, dar nu este încă momentul să-i punem în chestiune pe cei care făceau cu mult zel propagandă regimului comunist, timp în care închisorile gemeau de oameni nevinovați, iar cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au executat, e drept cu mult zel. Șefii lor din conducerea de partid puteau fi mulțumiți au eradicat sistematic întreaga floare a națiunii, au decerebrat-o cu totul în aproape două decenii: 1944-1964. Cei eliberați nu mai prezentau nici un pericol real pentru puterea populară. Au supraviețuit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-mi și placă..." Nu era singurul torționar, Securitatea avea o bogată rezervă de cadre: "Ei aveau înlocuitor. Nu rămînea un post vacant. Că n-am fost eu, erau destui. Aveau rezerve!" Mulți din cei care nu mai puteau servi cu zelul corespunzător se retrăgeau la externe și acolo avea posturi Securitatea: "La extern, adică după ce nu mai poți să servești, ceri și te trimite peste graniță, undeva, îți pierzi urma. Era întotdeauna o ieșire bună, să știți. Un avantaj. Eu alesesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Constanțiu, în vârstă de treizeci și unu de ani (Socrate, III, 18). (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VI-a, capitolul XLVII, în PSB, vol. 75, p. 263) „Se spune că (Iulian - unchiul lui Iulian Apostatul - n.n.) a arătat mult zel ca să depună în tezaurul imperial multe și valoroase vase din Biserica Antiohiei și că a închis bisericile și i a alungat pe toți clericii și a rămas atunci preot doar Teodorit. Prinzându-l pe acesta că păzea vasele, l-a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
am sculat și am plecat și am dat cartea celui care mi-o împrumutase și i-am spus: − I-ați, frate, cartea! N-am avut atâta folos din ea câtă pagubă, și i-am povestit cele întâmplate. El, plin de zel, a rupt îndată din carte cele două cuvântări ale lui Nestorie, și le-a pus pe foc, zicând: − Să nu rămână în chilia mea vrăjmașul Stăpânei noastre, Sfintei Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria” - cf. Ioan Moshu, op. cit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de-atunci încoace, pentru acribia lui de filolog, demonstrată întâi în editarea operei lui I. L. Caragiale, începută (1930) de Paul Zarifopol. Lui Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu îi oferea "spectacolul ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul vechilor
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
a dansului și a picturii secolului nostru"(p. 73); "sentimentele sale fură din nou consternate" (p. 95); "vasta spiritualitate care popula peninsula indiană" (p. 110); referitor la rivalitatea soțiilor lui Sukarno - "în escalada pentru a ajunge Prima Doamnă se distingeau zeluri abrupte" (p. 116); "seninătatea lui se strângea de durere" și " Nu găsea animozitatea necesară care să-l readucă la normalitatea simpatiei" (p. 123); "prin capul său trecu pesimismul" (p. 128). Și ne oprim aici pentru a nu dubla efortul deja
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
organizat". Personajul Candid Desiderius din Adio, Europa! (parabolă autobiografică) este arestat pentru că își permite să rîdă în fața unui afiș "aprobat cu trei ștampile, cinci vize și șapte iscălituri" în care numele lui Karl May este înlocuit (eroare? ignoranță? exces de zel?) cu acela al lui Karl Marx. Și nu oricum, ci, nota bene, între niște autori de literatură științifico-fantastică. Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
evident spre cei trei importanți scriitori de origine română atacați simultan într-un moment în care nici unul dintre ei nu se mai poate apăra. Autoarea este criticată pentru metodele neortodoxe utilizate la scrierea acestei cărți și pentru excesul ei de zel demolator care lasă să se înțeleagă faptul că în mintea "cercetătoarei" la început au fost concluziile și doar apoi a început căutarea (inventarea?) probelor capabile să le susțină. Pe de altă parte însă recenzentul discută cu onestitate și aspectele mai
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
propria sa putere de umanizare. Ar putea lăsa totul baltă și porni la drum chiar acum. Este o adevărată răspîntie, poate chiar aceea pe care o căuta. Încearcă să măsoare adîncimile ofertei Marianei, dar nu vede În ochii ei decît zel misionar. Nu afectare, nici o agendă ascunsă, nici măcar simpatie. Pentru ea nu contează decît orfanii, nu el. Încearcă să fie și rezonabil, și gingaș cînd răspunde: — Mariana, ce propunere! Caută prin buzunar după plic, scoate cecul și Îl Întoarce. Mariana are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la tăcere a unor oameni deveniți incomozi pentru mai marii zilei din „iepoca de aur” a lui Ceaușescu. Un vizibil și grăitor semn că detractorii de meserie erau la înaltă cinste și prețuire, iar ei lucrau cu și mai mult zel patriotic ca să justifice încrederea ce li se acorda. Această discuție telefonică m-a adus în postura lui Ianus care, cu un obraz râdea și cu altul plângea... Aflu de la TV că Geoană a refuzat întâlnirea cu președintele în exercițiu, din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
stat, așa cum s-a făcut în trecutele guvernări ale PSD. Oare de ce sărmanul miliardar Patriciu nu-și plătește sutele de milioane de euro ce datorează statului? De ce mie, cetățean de rând mi s-a reținut până la ultimul leu - cu adevărat zel patriotic - pentru că dintr-o greșeală ce nu era a mea, mi se dăduse mai mult, în timp ce altora li s-au anulat datorii de miliarde? Nu toți suntem egali în fața legilor? Pe hârtie da, în fapt e o grosolană discriminare. Se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și-i sărutai cicatricea din stânga... În Turn, În Turn, râdea Verulam. Și de atunci eu zac aici, În tovărășia viermelui acestuia omenesc care-și zice Soapes, iar temnicerii mă cunosc numai ca Jim Cânepă. Am studiat pe ruptelea, și cu zel arzător, filosofie, jurisprudență și medicină, până și teologie. Și iată-mă aici, biet nebun, și știu tot atât cât știam și Înainte. De la o ferestruică am asistat la nunta regală, cu cavalerii cu cruce roșie jucându-și caii, În sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jake se strânsese în jurul lui. Se dezbătea care ar fi trebuit să fie Pontul Lunii din La Gunoi!. Deodorantele alea cu bilă, a sugerat Jessamy. Trebuie să fie și ele bune la ceva. Alice s-a alăturat grupului plină de zel. O discuție creativă era un lux de care nu se mai bucurase de ceva vreme. Dacă le-ai vopsi, ar putea deveni niște popice grozave pentru bowling, a propus ea. Pe bune, dacă te gândeai mai bine, ideea era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte s-ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în scaun. Alice intra în bar. Sau cel puțin așa i se păruse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]