767 matches
-
13.10.1960 Cerneri de negru spânzură-n pânzele creierului ( Sar caii neîmpiedicați ai ideilor peste câmpuri cu ierburi barbare) Odată doar cântă-n fântâna nesleită a sufletului moștenit Slova cea ruptă cândva din capcana material-a cuvântului. Cum să zgâlțâie omul-pigmeu legile metafizice ale universului Ruperi de spații și semne vrând să le-așeze-n buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a șoptit ceva în ureche, apoi ea s-a aplecat spre el și-a izbucnit în râs, mai tare și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
buză și urmărind activitatea de pe terenul de adunare. Doi britanici tîrau o parașută și un container prin ușa casei paznicilor. Un al treilea bărbat stătea pe acoperiș, uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a fi un tip din ăia pentru care nici o femeie nu e prea slabă. *** Acum ajunseseră la ponton. Fură Întâmpinați de bubuituri joase, ritmice, venind din niște boxe mari. Era genul de sunet care parcă intră În tine și te zgâlțâie. Pe lângă asta, mai erau și zgomotul greu, metalic din parcul de distracții și strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu răspundea. Poate era acasă, lăsând sunetele să planeze deasupra corpului ei ghemuit, să intre în ea, zgâlțâind-o cu monotona lor intermitență, făcând-o să tremure. Era unicul mod de a-i spune că n-o părăsisem. Am continuat s-o sun așa până seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luat primul teanc de 100 și am scos elasticul. Capul îi alunecă de pe umărul meu. Hai, o să ne distrăm. Își ridică iar privirea. Am început să număr. —Trei mii, am spus când am terminat primul teanc. A trebuit să o zgâlțâi ușor ca să o fac să scrie numărul în carnețel. — Scrie trei și trei zerouri. Când am luat un alt teanc de bancnote, am auzit ușa deschizându-se în spatele meu. —Ce faci? Picioarele goale ale lui Madeleine erau pe covor, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când a căzut asupra noastră gunoiul ăsta În ’67, ne pierdem țara. Fima zgâlțâi telefonul, Îl lovi de masă, Îl scutură, Îl trânti, Îl Înjură și Îl imploră, dar nu-i folosi la nimic. Până Îi veni ideea că vina era de fapt numai și numai a lui: de câte ori refuzase să dea atenție avertismentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși intervenise pentru a-l salva de orgia nocturnă. Cuvintele „insulă pustie“ Îi umplură inima de bucurie. Va fi minunat să petreacă o seară liniștită acasă, furtuna putea să zgâlțâie geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima, cel adevărat, În loc să se epuizeze cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un pas înapoi și repezind cu sete patul carabinei, sfărâmă tăblia de stejar. Doi rezerviști încărunțiți îi săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mersese mai departe și el era Încă și mai derutat. Stătea Înțepenit pe scaun, cu o expresie fixă și lipsită de Înțelegere, fără să clintească un mușchi, parcă cioplit În piatră, În timp ce În jurul lui oamenii se clătinau pe locurile lor, zgâlțâind din umeri și dându-și coate cu Încântare. [La St James, Fericire pe jumătate se Încheiase cu aplauze calde și Întârziații, Între care și familia Du Maurier, Își ocupau locurile, zâmbind și făcând semne cu mâna prietenilor și cunoștințelor, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un profesor de muzică gras și îndesat, al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga și am strâns-o până când aceasta, confecționată din hârtie, din cauza războiului, s-a rupt de sub nod, ceea a fost, din nou, un motiv mai mult decât suficient ca să fiu mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frica îl părăsea; chiar dacă, mai târziu, ea avea să-mi ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea - când, în apropiere de Roseneck, în vitrina unui negustor de aparate de radio, Anna și cu mine am văzut pentru prima oară ceva licărind alb-negru la televiziune, și în timp ce polemica artistică dintre Karl Hofer și Will Grohmann încă mai zgâlțâia Academia de Artă până jos, în atelierul de ghips - mama mea era tratată ambulatoriu, iar noi ne-am mutat în Schmargendorf, unde gazda noastră, o nemțoaică din Rusia, o punea o dată pe săptămână pe femeia ei de serviciu, care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scântei. Habitatul se legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oare? Parc-ar fi fost Johnny Carson. Atunci de ce nu vorbea Jerry tot timpul ca Johnny Carson? Ce anume-i provoca schimbarea bruscă? Apoi era problema calmarului. Dacă lui Jerry Îi plăcea să-i sperie, dacă-l Încânta să le zgâlțâie colivia și să-i vadă țopăind, de ce folosea un calmar? Și de ce numai calmarul? Lui Jerry părea să-i facă plăcere să se manifeste În feluri diferite. Atunci de ce nu producea o dată un calmar uriaș, apoi niște rechini albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e prea târziu, spuse Harry. Am știut de la Început că n-o să reușim, — Ba o să reușim, replică Norman. — Zece secunde, anunță Harry. Nouă... opt... Ține-te bine! Norman o trase pe Beth la pieptul său În momentul În care explozia zgâlțâi submarinul, răsucindu-l ca pe o jucărie, săltându-l cu botul În sus, Îndreptându-l apoi la loc, purtându-l, În sfârșit, În sus, Într-un val uriaș. — Mamă, mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă ai ști să-ți limitezi visul. Dar nu poți. Abia așa ești infirm. Ce dragoste în ceruri? Dumnezeu n-a fost însurat. Chestia asta amestecată e doar edulcorant. Așa ne putem înghiți mai ușor misiunea.” O rafală de ploaie zgîlțîie geamurile și privirile celor prezenți se îndreaptă spre acolo. Don Juan se agită, se zbate și mișcările lui îl dor pe V. tînăr. „-Ce misiune vede Doctorul ăsta?”-întreabă el. „-Al cui preot se crede? În mine dragostea e flacăra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asupra propriei tale morți, ceea ce trăiești tu nu se mai cheamă viață. Ce nu ți se refuză, nu mai are rost V. tînăr mă ridic în picioare și mă așez lîngă fereastră uitîndu-mă afară. Nu văd nimic. Frisoane interioare mă zgîlțîie și, dacă nu m-aș stăpîni, aș tremura ca trupul viitor întins pe un pat de spital pe care oglinda timpului mi-l ascunde. Dar clătinarea mea e acum. Știu că răndurile pe care Doctorul le citește sînt proaste. Le-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reușise. Observând că nu cedează nici acum acea închizătoare pe care o ura cu toată ființa lui, Tudorel s-a ridicat trăgând cu mâinile de lemn, până a ajuns cu pieptul aproape la nivelul crengilor și a început să se zgâlțâie cât a putut el de mult. În felul acesta spațiul dintre crengi se mărea văzând cu ochii, dar bietul băiat nu putea trage lanțul. Înțelesese că dacă eliberează o mână nu va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva ce părea a fi o cutie de Big Mac. —Anna! Am șoptit destul de tare, în timp ce-o și zgâlțâiam un pic. Nici un răspuns. —Anna! am șoptit ceva mai tare de data asta, zgâlțâind-o de umăr viguros. Am aprins veioza de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]