725 matches
-
în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-o seamă cu mine, la fel de înalt, cu fața la fel de arsă de soare și cu picioarele goale și pline de zgârieturi. Ochii lui trebuiau să fie la fel cum sunt și ai mei că doar așa spusese Mătușa și nu știu de ce, parcă eu mă transformam în cel din poveste sau mintea mea îi desena chipul cu propriul meu contur. Și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trăisem niciodată. Mama Încă credea că nu era o cauză pierdută, că memoria mea era intactă și că aveam să-mi recuperez amintirile curând. Victor m-a vizitat din nou Într-o sâmbătă. Părea mai obosit decât Îl văzusem vreodată. Zgârieturile de pe fața lui, din urma accidentului, Încă păreau proaspete, deși trecuse atâta timp. M-am ridicat Încet din pat. ― Bună, Victor. ― Hei, mă salută el cu un zâmbet În voce. Scuze că am venit fără să te anunț...din nou
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat în pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a bucurat. La început și-a scuturat blănița, și-a spălat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deja șaptesprezece ani. De ce o privește Domnia Sa ca pe o floare într-o vază? Asemenea comentarii nu făceau decât să toarne ulei peste foc, dar Nene se mulțumea să râdă. — Nu se poate face nimic, spunea ea. E ca o zgârietură pe o perlă. Înainte, și ea fusese geloasă, ca orice soție, iar când locuia în Nagahama mersese chiar până la a i se plânge lui Nobunaga, care-i trimisese un răspuns scris: Te-ai născut femeie și ai avut șansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o însuflețește, o încântă. Și eu trebuie să mă lupt pe mai departe pentru onoarea ei prin cârciumi și pe la chefuri. E îmbrâncită, pipăită, i se fac propuneri rușinoase - și iată-mă ridicându-mi iar cu greutate pumnii plini de zgârieturi. Eu îi spun că toate se întâmplă pentru că iese pe stradă ca o revistă cu nuduri. Și asta i se pare tare amuzant. Nu pricep. Uneori îmi vine să cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului, m-am încălțat cu opinci noi și obiele colorate. Îmbrăcat cu hăinuțe groase din pănură țesută în casă, cu căciulă de miel și cu picioarele încotoșmănite în obiele călduroase și opinci, luptam voinicește
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
urmele de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și pe capotă. Când am plecat de la garajul din Shepperton, mi-a trecut prin gând ideea că mașina era încă folosită ca parte a unui eveniment imaginar. Ca toate celelalte mașini pe care le închiriasem, și aceasta era plină de zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lucrurile de îmbrăcat ale Frusinei. L-au găsit pe Petre treaz. - Vreau să stau de vorba cu tine! Ție îți place cum arată fata mea? Acesta se uită și, într-adevăr, femeia lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tăcu și nu suflă o vorbă. Plecă spre casă, cu gândul să se apuce de treabă. Se simți în putere și cără aproape tot porumbul în porumbar. Când își termină concediul, Frusina se simți mai bine. Îi dispăruseră vânătăile și zgârieturile de pe față și începu serviciul. Se îmbrăcă îngrijit; arăta destul de bine dar ochii ei triști o trădau că ceva nu este în ordine. Primarul nu o întrebă nimic de dimineață însă la prânz o chemă în birou la el
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Am auzit de așa ceva. E un descântec de adormire, nu? În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Rezultatul ultim al morții este chemarea renașterii. De-a lungul blatului lustruit al biroului ei de cireș este o zgârietură lungă și adâncă. Ce poate să-mi spună despre descântecele astea? o întreb. — Toate cărțile le pomenesc - zice, și ridică din umeri - dar se crede că s-au pierdut. Ține mâna întinsă, cu palma în sus, și zice: — Mai arătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit printre tufele de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice urmă de remușcare. Fratele Mariei ar fi vorbit pînă la urmă. Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ești cumva clarvăzător? - Doar logic. Unghiile victimei au fost cu grijă curățate după ce a murit, dar nu suficient pentru a nu lăsa urme. Or, singurul care ar fi avut posibilitatea s-o facă este Yves Pérec, În cabinetul lui. Iar zgîrieturile de pe gîtul lui, după părerea mea, nu se datorează tufelor de tuia. Observă că, ascultîndu-l cu atenție și aproape fără să-și dea seama, Marie Încetinise. O felicită. Ea scoase atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a separat de trup cu violență, prin sufocare. — Și mai ce? — Nimic. Erau semne de lovituri la cap, dar nici o rană. Nici un semn criminal, afară de... — Afară de ce? — O rană superficială pe piept, produsă cu un vârf. Un fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante se blestemă pentru că nu efectuase el Însuși examinarea trupului, În noaptea când fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante se blestemă pentru că nu efectuase el Însuși examinarea trupului, În noaptea când fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple din lemn. Între ele erau Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și dea seama ce face, își răsuci pentru o clipă gîtul îndărăt. Privirea îi îngheță asupra chipurilor celor doi. Avu nevoie de secunde bune pînă să se convingă pe sine că ceea ce vedea era real. Deși fețele scăpaseră fără nici o zgîrietură, cineva le scosese ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un chiștoc de țigară. Fraierule, prostuților, începu iar să bîiguie pentru sine, reușind pînă la urmă să-și reia mersul de patruped, și ăsta e doar începutul, își zise simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai încolo, ajunsesem deja în Ghencea, deci trecusem peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe exterior. Mai bine decît ne-am fi închipuit. Doar cîteva zgîrieturi și îndoituri pe aripile din față și farurile bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar că n-am Înțeles discursul domnului Baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]