814 matches
-
lumea înconjurătoare. În plus am avut și o mare posibilitate de a mă mișca fără unele opreliști - mai ales că atunci, în vremea copilăriei mele, casele erau mult mai rare și deci spațiul de mișcare pentru un copil sănătos și zglobiu ca mine aproape nelimitat. La vârsta de acum, păstrând avantajul vechi de a locui la casă, am și acum avantajul nelimitat de a admira natura în orice anotimp și la orice oră aș dori, în felul acesta am stat de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un balonaș roșu, zglobiu, Îi urmări țopăind pe treptele de marmură. — Iubire, Îi spuse Maja Camillei, care o privea palidă, cu buzele lipsite de culoare și cu privirea dilatată de spaimă, Întoarce-te și cântă, e cântecelul tău. Dar Camilla nu se mișcă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul lor frumos! Copiii lumii Pe-afară au ieșit mii de copii, Se joacă toți și sunt zglobii. Copii ai lumii împreună, Se joacă între cer și lună. E vremea să ne întâlnim, Și împreună să vorbim. Întotdeauna, noi să știm, Că trebuie să ne iubim. Și dacă suntem somnoroși, În visul nostru - bucuroși: Această lume o clădim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar în suflet toată viața Cu dragoste o s-o port. Natura Natura e ca o floare, Care stă doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a VIII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii îmbujorați și cu fluturi albi în plete. O vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a plâns de bucurie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu pot comenta. Este adevărat, spuse boul. Dornic de afirmare, zglobiul șoricel interveni și el: Vai de voi! Habar nu aveți ce este omul. Eu locuiesc cu el și știu totul despre obiceiurile, calitățile și defectele lui. Spre deosebire de voi, el are o mulțime de avantaje, dar și un mare dezavantaj. Se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva. Șșșșșșșșșt! spuserăm, într-un glas. — Dar ieste... —Taci dom’le! Sally amuți. Lurch bătea fericit ritmul cu piciorul și se legăna dintr-o parte într-alta. — Bine că nu-i trageți și o horă! mormăi Bez. Cântecul se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece încât să ne înghețe zâmbetele pe față, într-un rigor mortis, dar Bez nu păru deloc impresionat. —Gata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acele momente: cadouri, zăpadă, cetele de colindători, bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
probabil. —Cum? a zis Alice cu glas hârâit. Ceea ce a șocat-o a fost felul vesel și relaxat în care Jake a răspuns. Lacrimi fierbinți ardeau în ochii lui Alice. Nu e imposibil, a adăugat el. Vocea lui Jake era zglobie, era aproape ca și cum s-ar fi autofelicitat. Ca și cum s-ar fi așteptat să fie lăudat pentru acest gest de admirabilă economie. Alice era pe punctul să explodeze. Viața ei se schimbase totalmente din acest motiv. Alice renunțase la tot atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o reprimau. Sau le-o interziceau alții ; de ce un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea și cel din urmă rege al orașului București!! Suflul de apă țâșnea zglobiu și neîncrezut, parcă din căpătâiul strâns în trei degete al unui furtun subteran și, curând, pânza subțiratecă a Bucureștioarei acoperi, în diagonală, jumătate din străduța Perone, vălurind și încrețindu-se în căutarea celei dintâi guri de canal. Aceeași străveche gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi primit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi primit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spre pădurea cu același nume, coboram voios printr-o rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau despletind pârâiașe zglobii pe versanții dealurilor. Susurând printre crengile moarte ale lăstărișului doborât peste iarnă, pârâiașele acelea erau atât de limpezi, încât lesne ți-ai fi putut face o idee despre limpezimile neasemuite ale cristalului pur. În liniștea înaltă și aerul acela curat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lui. Era iubit de o fată care avea ceva în plus față de toate celelalte. Găsise ce căuta dintotdeauna: fericirea. Peste aproximativ un an, nici urmă de coșuri. Un corp curat, croit perfect, dornic de viață. Doi ochi negri, mari și zglobii, încadrați în niște gene lungi, ce nu vor avea niciodată nevoie să fie date cu rimel, deoarece frumusețea lor naturală întrecea orice încercare de înfrumusețare artificială. Obrajii rumeni și rotunzi, părul negru, fin, mătăsos, pe jumătate creț de la natură, pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Printr-o fericită întâmplare, a cunoscut o fată, mai bine spus o sfârlează, îmbrăcată în rochie albastră, o bijuterie scoasă din cutia cu minuni a unui fachir. Părea cel mult elevă în ultima clasă de liceu. O păpușă veselă și zglobie ca o veveriță, cu o voce dulce ce-i încântase auzul și-i răvășise sufletul, înălțându-l direct în al nouălea cer. S-au plăcut reciproc încă de la prima lor întâlnire, când au făcut cunoștință grație unui bun amic cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lungul firului telefonic. Distanța nu era prea mare; aproximativ trei kilometri, numai că, spatele frontului, adică bucătăria, se afla dincolo de un râu destul de arătos, un afluent al Jiului care, datorită dezghețului, își ieșise din matcă și curgea la vale vesel, zglobiu și bucuros că a scăpat de rigorile iernii. Cât cuprindeau cu privirea, nici în amonte nici în aval, nu exista nici o trecere peste râu, nici bac, nici pod. Ținând seama de lățimea albiei, de podeț nici nu putea fi vorba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un adevărat bărbat, în floarea vârstei, sănătos și puternic, să se deplaseze în liniște prin mijlocul unui ocean alb și strălucitor, dinspre miazăzi spre miazănoapte, ancorat de o sanie încărcată, trasă de o duzină de câini Huski, vânjoși, voioși și zglobii, pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întorc la cuiburile lor în a noastră scumpă țară, aducând cu ele cântece și veselie spre bucuria mea, după ce atâta vreme le-am dus dorul, luni de zile le am jelit. Tot tu scoți pe dealuri, munți și câmpii , melușei zglobii, drăgălași copii la jocurile lor. Iar pe harnicii agricultori îi îndeamni la muncă prin grădini, livezi, vii și pe ogoare, toate transformându-le în rai. ......Primăvară, numai tu cu puteri miraculoase nu mai venea. Iși flutură barba așa parcă dorind
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
etc., ca în secvențele: Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. - Ion Creangă, Povestea lui HarapAlb; Vrui, cititorule, să ți fac un dar, / O carte pentru buzunar - Tudor Arghezi, Cuvânt; Voi creșteți, dragii mei, sănătoși/Voinici, zglobii, cu voie bună - Tudor Arghezi, Dea vați ascuns). 3) MESAJUL este definit ca o secvență de semnale verbale (cărora li se pot adăuga semnificanți paraverbali și nonverbali în situația comunicării orale), formată din infor mațiile codificate lingvistic (conținuturi diverse - idei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]