2,254 matches
-
bună și blândă! — Ah, pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă în pace! Mă scoți din minți! În sfârșit, se iviră și lacrimile. Dna Stroeve se lăsă pe un scaun și-și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-o clipă Dirk se duse lângă ea, o cuprinse cu brațele, o sărută, îi spuse tot felul de cuvinte mângâietoare și lacrimile îi apărură și lui pe obraji. Apoi ea se smulse din îmbrățișarea lui și se șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar ea îl evită. — Dirk, lasă scenele de afecțiune de față cu străinii. Mă fac să mă simt prost. Manierele ei reveniseră la normal și nimeni n-ar fi putut să spună că doar cu puțină vreme în urmă fusese zguduită de o emoție atât de puternică. XXVI A doua zi l-am mutat pe Strickland. A fost nevoie de multă fermitate și de încă și mai multă răbdare pentru a-l determina să vină, dar de fapt era prea bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am auzit vreodată. Începea ca un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur că, dacă Într-o bună zi ar ploua cu căcat de la cer, pe aici ar mirosi a violete. Un văl roșu se coborî peste ochii poetului. Îl Înșfăcă pe celălalt de reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l văd pe Bourrache, ochii lui sumbri, trupul masiv, să-i strâng mâna și să mormăi cuvintele prostești care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tranziție petrecute la Princeton, adică În ultimii doi ani petrecuți de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice prin alte mijloace decât parăzile nocturne, au sosit niște indivizi care au zguduit-o până În străfundurile ei pletorice. Unii fuseseră boboci - boboci năbădăioși - din promoția lui Amory, alții aparțineau generației următoare. La Începutul ultimului său an de studenție, În jurul meselor mici de la Nassau Inn, aceștia au Început să pună sub semnul Întrebării, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Zecheru, o foaie mare de tablă pe care Zecheru o scutura puternic pe monologul lui Calboreanu în Apus de soare. ― Că Moldova nu este a mea și nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul (aici Zecheru zguduia tabla puternic, lumea începea să aplaude) vecilor, amin! (zguduială puternică, aplauze năprasnice) ― Maestre, dacă nu bat tabla, nu luați aplauze, îl informează într-o zi Traian Zecheru - Trăienel, cum îi spuneam noi. ― Ce vorbești, Trăienele dragule, apoi nu știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se observă imediat o ciudată afinitate. Hans crede că între el și Sophie e vorba de iubire. Această iubire îl face să se cutremure, fiindcă, în general, iubirea îl face să se cutremure pe îndrăgostit; dar pe Hans iubirea îl zguduie și mai puternic, pentru că el nu cunoaște alte lucruri cu care s‑o poată compara. E cu totul neajutorat, la discreția iubirii. Un alt elev compară acum doi oameni care se înțeleg bine cu cele două jumătăți ale unei sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un drum îngust care ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
sferturi de milion de metri cubi de pământ și rocă. Numai cinci oameni, cred că și astăzi e la fel, țin în frâu un milion de kilowați. Știi ce e acolo, în subteran, când funcționează la capacitate maximă turbinele? Se zguduie pământul. Aici, în acest punct, apele Argeșului sunt ținute în frâu de mâna omului, cu ajutorul mașinilor și al tehnologiilor moderne”. Mi-am amintit de maiștrii mineri Tudor Moraru, Pavel Oțel, Alexandru Farcaș, cel care vorbea ungurește cu cumnatul meu. Erau
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și Jertfă, Mântuitorul a primit de bunăvoie pedeapsa pentru plăcerea voluntară a firii și durerea ce o însoțește 18. Omul, pentru a se îndrepta, pentru a-și reveni din această stare vicioasă, trebuia să fie zguduit stihial, să fie cutremurat în temeliile ființei sale, ori încercările sunt astfel de zguduiri ale ființei noastre 19. Prin Întruparea Sa și viața Sa de iubire și jertfă, Mântuitorul a dat un temei ontologic încercărilor noastre. Pilda Sa ne este
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
de apoplexie. Goli paharul cu coniac, isi turnă din nou, și continuă: - Mi-au dispărut toți banii...! 65.000 Euroi, plus un kilogram juma' de aur în bijuterii turcești de 14k. Jean-Capabilul îl privi cu compasiune. Până și el fu zguduit de marimea sumei de bani și-a cantității de aur: - Si crezi că am vreun amestec în rahatul asta? - Rodica D.D.T. a disparut!!! Le-am bătut pe pațachinele alealalte de-am scos untul din ele, dar habar n-au de
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
CE VOR URMA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Citind-o pe Carmen Simion în cartea sa de poezie care e raportul unei investigații filozofice și asertorice cu sinele singur, zguduit într-o dragoste neîncetată, în care Romeo și Julieta „zac îmbătrâniți de surâs” și „sunt proscriși în paradis” (pesemne pentru păcatul unei dragoste neadmise la rai...!), citești contexte de viață care tind să condamne resorbirile realității („să nu parfumăm iarna
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
zi și noapte! Concluzie. Când particulele nominalizate ajung în organism, în celule se formează radicali liberi, care exercită o acțiune ucigătoare asupra ADN-ului, sporind, astfel, riscul de afecțiuni canceroase. Neuronul arșice. Igen, țugulanilor? Breaking news. Un nou cutremur a zguduit România! Cinci cutremure într-o singură zi? Vai, ce ne facem? Nu suntem pregătiți! Guvernul doarme, autoritățile locale nu se implică ... și dăi ... și toacă ... Iar cutremurul, bietul de el, abia de ajunge pe la vreo trei-patru grade. Jenant. Orice copil
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
pare bulversată din ce în ce mai mult de invazia calculatorului și a telefonului mobil, hotărî ca, atât la lansarea celui din urmă roman, Goana după aer, cât și cu prilejul Festivalului Berii care tocmai era pe rol zilele acelea, acolo, în inima municipalității, zguduind imobilele medievale cu decibelii muzicii rock, pop și rap, să împartă exemplare gratis, din cartea ieșită proaspăt de sub teasc.Entuziasmat la lanasare, de felul cum îi fusese primit volumul, el crezu că tot așa se va comporta lumea și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362802_a_364131]
-
pare bulversată din ce în ce mai mult de invazia calculatorului și a telefonului mobil, hotărî ca, atât la lansarea celui din urmă roman, Goana după aer, cât și cu prilejul Festivalului Berii care tocmai era pe rol zilele acelea, acolo, în inima municipalității, zguduind imobilele medievale cu decibelii muzicii rock, pop și rap, să împartă exemplare gratis, din cartea ieșită proaspăt de sub teasc. Entuziasmat la lanasare, de felul cum îi fusese primit volumul, el crezu că tot așa se va comporta lumea și de
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
mele, cel care ar fi fost unchiul meu, a fost în Sonderkommando la Auschwitz. În februarie anul acesta, am văzut un interviu cu Mânci Mezei, o prietenă foarte apropiată a mamei mele, care povestește despre deportare, despre Auschwitz. Am fost zguduită să o aud la minutul 36:20 vorbind despre Moiși, fratele prietenei ei Edit, mama mea. Când s-au întâlnit în lagăr, Moiși i-a spus: „Tu știi unde lucrez eu? Știi că soarta mea e pecetluita. Ce știi despre
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
mai avu timp să se spele. Ușa zburase deja făcându-se țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
liniște, nicicând nu l-am mai regăsit. Am pierdut-o pe cărările întortocheate ale vieții, în nopțile zbuciumate de griji, când somnul, pasăre capricioasă, zbura de la mine și mintea mi-era preocupată doar de traiul zilnic și de “cutremurele” ce zguduiau, din temelii, lumea în care trăisem până atunci, dezechilibrându-mă. Obișnuiam ca în fiecare toamnă, să urmăresc zborul păsărilor călătoare, așteptându-le venirea, sperând că vor aduce odată cu primăvara și liniștea de care aveam atâta nevoie. Între timp, viața mea
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
קטר מתנשף, ועומד להחזיר נשמתי לאל, שיפגישני שוב עם אבי ואמי. *********** PRUNC OBOSIT Sunt un prunc și mă agăț de pieptul mamei mele, de pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
să intri în vizită la Petrăchescu Dana? - Da, eu... - Nu mai aștepta, du-te acasă, nu mai e... s-a dus... acu' câteva ore! - A... murit? - Da, s-a dus biata fată! Am plecat spre casă, plângând, eram așa impresionat, zguduit de veste, mă simțeam vinovat pentru atâtea! M-am oprit pe o bancă în apropierea spitalului, să vorbesc cu mama ei, dar când am văzut-o plânsă, cu privirile pierdute, n-am mai îndrăznit să ies în calea ei. Am
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]