2,421 matches
-
restul - desculț de 2 ori pe zi a câte 15-30 min. (dimineața și seara), În fiecare zi timpul se lungește cu 10 min. și ajunge până la 1 oră. Peste o lună se trece la mersul desculț pe bolovăniș de pământ (zgură) În curte, În grădină, pe iarbă, pe prundiș, iar odată cu sosirea Înghețurilor de toamnă și a zilelor de iarnă - la mersul desculț pe brumă, pe zăpadă. Pielea Înăsprită a tălpii inhibă senzațiile de durere și scade sensibilitatea la frig. După
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
3.1). Ca materiale de tip deșeuri urbane și produși secundari industriali din care se poate obține cărbunele activ se pot aminti: PET-uri, anvelope uzate, materiale combustibile reziduale, reziduuri generate în timpul fermentării acidului lactic, nămoluri menajere, ziare, nămoluri reziduale, zgură de furnal. Metodele de activare utilizate în mod obișnuit pot fi clasificate în două categorii: activare termică (fizică) și chimică (Bansal și al., 1988; Carrott și al., 2003; Lillo-Rodenas și al., 2007; Phan și al., 2006). În general, activarea fizică
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
și astăzi; iată câteva exemple: arom. afreață „turtă“ < lat. africia, (a) astruca „a acoperi“ < lat. astrucare, căscăund „gură-cască“ < lat. *cascabundus, (a) dejgheura „a curăța nuci de coajă“ < lat. *disglabrare, drepnea „soi de rândunică“ < lat. *drepanella, grangur < lat. galgulus, scoare „(reg.) zgură de metal“ < lat. scoria etc. Păstrarea acestora și a altora de același tip nu se poate explica decât prin faptul că... nu s-a simțit nevoia să fie înlocuite prin cuvinte împrumutate. De ce? În limbă există și paradoxuri! Despre cuvintele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se dansează. O fac la fel cum odinioară dansau în onoarea zeului Ploii. Nu-i interesează, poate, nici spectatorii. Un singur lucru contează în acele clipe. Dansul lor. Pentru ce nu? Dansul se transformă în sens. Sufletul se eliberează de zgură. Se limpezește. Parcă totul se întîmplă pentru a spori paradoxurile. Fiesta nu e o mască veselă. E chiotul unui taciturn. Desfrânarea unui timid. Mexicanul iese atunci din rezerva sa obișnuită. De obicei prea tăcut, îi e greu să vorbească normal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri mongoloide care lingeau penisuri artificiale, fete goale, cu picioare uscate și prinse în scoabe, desfăcute larg, atrocități cu membrele smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din nou În matricea somnului, aș vrea să-mi recapăt acea stare de imponderabilitate avută odată cu prima chemare către cuvânt; am pierdut noaptea, teritoriu pur al pre-ființării; cuvântul rostit alertează materia, o clarifică, șterge umbra dintre lucruri, le curăță de zgura, de limfa nașterii continue; În acea zonă a incorporabilului, mă situez când scriu; fiecare cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
golit de intestine și l-a pregătit pentru a fi fript. Apoi, a hrănit oamenii cu el (pentru ca povestea să fie ma sugestivă, venise de acasă cu propriul său arc Clearwater MX Flex și înfipsese o săgeată în peretele de zgură, spre încântarea copiiloră. După o astfel de lecție venea el astăzi când intră în Bistroul Elmei. Chelnerița îi ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți. Mai exista Încă o mică rezervă de cărbuni În magazia lagărului, dar grupul de lucru format din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted! Jim Îl Împinse deoparte pe Richard Pearce și alergă pe pista de zgură pînă la blocul-dormitor. Văzînd căruciorul de alimente gol, se gîndi că a pierdut masa zilnică. Frica de a fi lipsit de mîncare, chiar și o singură zi, era atît de intensă Încît fu gata să-l atace pe domnul Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nanking Road. Dar, În urmă cu șase săptămîni, murise de malaria, iar de atunci japonezii reduseseră rația de alimente Într-atît Încît doi oameni erau de ajuns ca să Împingă căruciorul. Ajutat de noii săi pantofi, Jim se grăbi pe cărarea de zgură. Roțile de fier scoteau scîntei cînd se loveau de pietricelele de cremene. Domnul Maxted Îl prinsese de umăr, gîfÎind, ca să țină pasul cu el. — Mai Încet, Jim. O să ajungi acolo Înainte de sfîrșitul războiului. — CÎnd o să se termine războiul, domnule Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor, erau trase lîngă locul de servire, Înghesuindu-se laolaltă ca o mulțime de ricșe cu hamalii lor. După cum apreciase Jim, el și domnul Maxted aveau să-și ia lua locul cam la mijlocul cozii. Ultimii veniți tropăiau pe cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu. Tăcerea Îl descumpănise pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos ca și japonezii. Vechea cicatrice de sub ochiul lui era roșie-sîngerie. Oare sergentul Nagata Îl lovise pentru că protestase Împotriva unei noi reduceri a rației de alimente? Cu mîinile În buzunare, Jim țopăi pe aleea cu zgură din spatele spitalului. Trecu În revistă straturile de roșii, fasole și pepeni din grădina bucătăriei. Recolta modestă era menită să suplimenteze dieta sărăcăcioasă a pacienților, deși multe legume luau drumul spre marinarii americani din Blocul E. Lui Jim Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să insiste să-;i fiarbă apa de băut, dar lipsa de lemnului pentru foc făcea lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i fiarbă apa de băut, dar lipsa de lemnului pentru foc făcea lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu mîncase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion. Cele trei camioane ieșiră din tunel și se opriră pe pista de zgură. Doctorul Ransome păși peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion, lăsîndu-i pe soțul și pe fiul ei lîngă șoferul japonez. Prin ploaie, Jim Îl putu auzi pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
inspecteze. Jim Își șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un spasm. Încercînd să-l Încurajeze, Jim spuse: — Domnule Maxted, rațiile noastre trebuie să vină curînd. — Ești un băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se lăsă pe vine lîngă maior, bătîndu-l pe obraz, o observă pe doamna Vincent care zăcea În iarbă la cîțiva metri mai departe. Îi lăsase pe fiul și pe soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnul Maxted, Îl scosese pe neașteptate din vreo amintire dinainte de război. Voia ca el să fie din nou copil, să-i facă nesfîrșitele servicii care Îl menținuseră În viață la Lunghua. În timp ce aduna În mîini apa rece de pe pista se zgură, Își aminti cum doamna Vincent refuzase să-l ajute cînd fusese bolnav. Totuși, Îl intrigase mereu felul ei de a mînca. Așteptă pînă cînd bău din mîinile lui. CÎnd termină, o ajută să se ridice. — Doamna Vincent, războiul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un hamal chinez care aleargă la comanda stăpînilor săi europeni. Prea amețit ca să stea În capul oaselor, Jim se Întinse lîngă domnul Maxted. Era momentul să nu mai facă servicii pentru nimeni. Avea mîinile Înghețate de la apa de pe pista de zgură. Războiul durase prea mult. La centrul de detenție și la Lunghua, făcuse tot ce putuse ca să rămînă În viață, dar acum, o parte din el dorea să moară. Era unicul mod de a face ca războiul să se termine. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din colțul de sud-vest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]