612 matches
-
din partea americanilor sau a Germaniei. Nimeni nu a uitat, probabil, că, în primăvara lui 1990, bătrânul stalinist Silviu Brucan, (co)autor al Scrisorii celor 6, care devenise vicepreședinte al CFSN și un fel de guru al noului regim, declara unei ziariste străine, cu un imp(r)udent cinism, că românii sunt proști, stupid people, așa că vor avea nevoie de cel puțin 20 de ani ca să învețe regulile democrației. Dincolo de cantitatea incredibilă de dispreț pe care o conține această afirmație care poate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
găsim peste tot În lume. Diferența este că democrațiile Îndelungate și stabile reușesc să diminueze acest flagel, lucru care se va Întâmpla și În societatea românească În anii care vor veni. Comentând cazul de plagiat al fostului ministru Mircea Beuran, ziarista Daniela Sava scria: Că este corupție sau plagiat, tot de hoție la drumul mare este vorba, mai ales când, În această țară, care se chinuie să adere la UE, demnitarii fură pentru glorie și Împlinire personală, iar oamenii de rând
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
publicațiilor cu articole pe teme socio-politice sau literare. Cadrele didactice completează adesea activitățile didactice cu publicistica. Profesorul de franceză de la Liceul Laurian, Ariton Iacobeanu, semnează articole la rubrica Contribuții culturale din cadrul ziarului Informatorul. Cele mai multe periodice dețin și o rubrică a ziaristelor destinată publicului feminin. În Craiu Nou, Natalia Pașa promovează sexul frumos ca motor al celor mai importante mișcări din istoria omenirii 99. În ziarul Știrea, la rubrica Însemnări, articolele pe teme culturale sunt semnate de Lucia Oprescu. O rubrică de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și soția lui Nicolae Balotă. Din 1944 se stabilește cu familia la Brașov, unde termină școala elementară și liceul. Între 1954 și 1959 urmează la București cursurile Facultății de Filologie, secția literatură și critică literară. În perioada 1959-1972, lucrează ca ziaristă și ca redactor de carte la Editura pentru Literatură, secția „Biblioteca pentru toți”. Din 1979 pleacă din țară, întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde Nicolae Balotă este invitat ca profesor, stabilindu-se la Paris, în 1981; din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
n. Neagoe), bibliotecară, și a scriitorului Florea Firan. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din orașul natal și, tot aici, Facultatea de Științe ale Naturii, secția matematică. Funcționează ca profesoară de matematică (1981-1986), ca redactor la Editura Tehnică (1986-1989) și ca ziaristă, editor și manager cultural din 1989. Va fi secretar executiv la Fundația Culturală Română și director al Centrului Cultural Român din New York. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Teatru”, „Lettre internationale”, „Dilema” ș.a. Semnează cronică dramatică, de film
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
Apărătorul dreptății”, în 1864 scrie la „Românul de duminică” și în 1865-1866 scoate ea însăși ziarul „Mama și copilul”. A mai semnat cu pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
ani, mama a trimis-o la o școală de călugărițe cu internat, iar mai târziu la școala de fete din Salisbury. La paisprezece ani, scriitoarea s-a dispensat de serviciile școlii și a fost pe rând dădacă, telefonistă, funcționară, stenografă, ziaristă, ba a publicat și scurte povestiri în ziarele africane. La nouăsprezece ani s-a măritat cu primul ei bărbat, Frank Charles Wisdom, cu care a avut foarte curând un fiu și o fiică. Și-a păsit familia după doar câțiva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nobel pentru 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului, actorului și cu siguranță că nu în ultimul rând militatntului activ pentru drepturile omului în plan politic care este Harold Pinter. Imediat după anunțarea premiului, Marika Grenser (ziaristă liber profesionistă) i-a telefonat lui Harold Pinter ca să-i afle reacția. Răspunsul acestui dramaturg al 'tăcerilor' și 'pauzelor', cum este adesea descris, a fost: Nu pot pune în cuvinte ce simt. (...) Nu mă așteptam absolut deloc. Pentru moment n-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cu el a avut doi copii: Maurice și Solange. După 9 ani de neînțelegeri și incompatibilități, cei doi au divorțat. În 1831, tânăra divorțată a plecat și s-a instalat, împreună cu copiii, la Paris. În capitala Franței a debutat ca ziaristă la Le Figaro, apoi ca scriitoare, fără ecouri răsunătoare, cum nu s-ar fi așteptat. Eliberată de obligațiile unei căsnicii, Amandine Lucie Aurore a dus o viață boemă și a reușit să scandalizeze protipendada cu excentricitățile ei și cu multiplele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de heroină fiind, pentru ea, unica rațiune de a exista. A luat o supradoză, efectele au fost paralizante iar sperietura a făcut-o să se hotărască să renunțe la acest mod de viață. Confesiunea ei a fost consemnată de o ziaristă, Catherine Siguret. Béné s-a născut în 1968 și a trăit într-o familie cu vederi politice de stânga, în Angers. Mama ei era sufocant de grijulie, îi era teamă ca fata ei să nu se drogheze și să nu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de greutățile traiului zilnic, faptul că economia, și nu politica, a devenit noul scop și limbaj al acțiunii colective, iar consumul și divertismentul au luat locul participării În viața publică. și se mai Întâmpla ceva. După cum remarca În mai 1946 ziarista Janet Flanner de la The New Yorker, produsele cele mai solicitate În Franța postbelică erau, după lenjeria intimă, cărucioarele. Cum nu se mai Întâmplase de mult, europenii Începeau din nou să aibă copii. În 1949, rata natalității era În Marea Britanie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săși aprecieze valoarea numai după felul în care le văd bărbații, mai ales cei ce se fac că gândesc. Căutarea adevăratei identități e un mod de viață admis azi, cu naturalețe, de multe femei. În ce măsură semnăturile autoarelor (prozatoare, poete, eseiste, ziariste etc.) sau regăsit în paginile revistei pe care o coordonați? Personal am încercat ca selecția materialelor să se facă exclusiv pe criterii valorice. Ponderea autori/autoare nu a ținut neapărat de opțiunea noastră, ci de materialele primite la redacție. Care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]