618 matches
-
interferențe, care obligă la conceperea în complementaritate a celor două dimensiuni ale scrisului eminescian. Dincolo de diferențele generate de apartenența la domenii de cunoaștere distincte, creația literară și publicistica manifestă incontestabile linii de continuitate, îndeosebi la nivelul expresiei, așa încât "descoperim în ziaristica poetului o serie de mijloace care contribuie la "închiderea discursului", răsucindu-l spre sine și situându-i centrul de greutate în interiorul propriilor limite"191. Lectura poeziei prin prisma publicisticii și a articolelor prin prisma creației artistice are darul de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii, exprimând în același timp opțiunile personale în privința unui program politic favorabil țării, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. "(...) imaginea cea mai plurală, cea mai variată și cea mai autentică a contemporaneității lui Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia din cei mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nădejde (1974). A lucrat ca redactor la „Scânteia” (1955-1961, 1970-1972) și ca preparator, asistent și lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București și la universități din Beijing (China) și Dijon (1961-1970). Din 1972 conferențiar la Facultatea de Ziaristică a Academiei de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu” din București, în 1981 e transferat la Biblioteca Academiei, o perioadă ca șef al serviciului Bibliografie Națională. Revine în învățământ din 1990, ca profesor la Facultatea de Filologie-Ziaristică a Universității Hyperion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
D. urmează Liceul „Ioniță Assan” din Caracal, după absolvirea căruia lucrează ca metodist la Casa de Cultură din Slatina (1976-1978) și ca metalurgist la Întreprinderea de Aluminiu din același oraș (1978-1980). Între 1980 și 1984, este student la Facultatea de Ziaristică din București. Chemat de Adrian Păunescu, ca redactor, la „Flacăra” (1984-1985), mai activează în redacțiile publicațiilor „Rebus” (1985-1987) și „Filatelia” (1987-1989). A colaborat la „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. În 1990, înființează și conduce revista „Europa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
tumoare"; "Luni, 3 mai 1937, ziua II de Paști: Urât în toate chipurile. Sfârșesc definitiv Ist. Lit. Rom. cea mai tragică carte a mea"; 5 mai 1937: moartea mamei; 16 oct. 1937: Senzația banalizării scrisului meu. Intenția de a părăsi ziaristica"; 9 mai 1937: 16 nov. 1937: "Nimeni. Impresie tot mai mare de abandonare"; 31 martie 1938: Sfârșesc Eneida carte tragică"; marți, 3 mai 1938: "F. rău la 9. Angoissă de moarte toată noaptea. C. m. tragică noapte a vieții mele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literar. Este fiul Elenei (n. Radu) și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
ÎNAINTE, revista literară apărută la Galați, săptămânal, între 19 aprilie 1909 și 21 august 1910. I. Burbea, care își deschide revista cu articolul Ziaristica de provincie (serial în patru numere), are meritul de a închină la 13 iulie 1909 un numar omagial, ilustrat, pe hârtie velina, memoriei lui Eminescu, reproducând poeziile Atât de fragedă..., O, rămâi, Singurătate, Povestea codrului, O călărire-n zori, Scrisoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287537_a_288866]
-
-i-se în lipsă Ordinul de Cavaler cu Panglică „Virtutea militară” și „Frunză de stejar” pentru acte de vitejie pe frontul din Ungaria. Fiind în Germania, refuză repatrierea și își continuă studiile trei ani la Universitatea din Erlangen (istoria artei, ziaristică, istoria muzicii). În 1954 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Lucrează ca funcționar la o fabrică din Indiana (1954-1983). Editează, mai întâi în Germania și apoi în Indiana, revista „Vers” (1951-1957), destinată să cultive valorile tradiționale românești. Va fi realizatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
la „Telegraful” lui I. C. Fundescu, cotidian liberal de bună ținută publicistică, în septembrie 1881, când inaugurează aici o rubrică săptămânală, „Cronica”, semnată cu pseudonimul Bacon. A desfășurat, în continuare, fără întrerupere, vreme de 54 de ani (un adevărat record în ziaristica românească), o foarte rodnică activitate gazetărească, concretizată în mii de articole publicate succesiv în presa social-democrată, radicală, conservatoare sau în marile cotidiene populare, afirmându-se astfel ca unul dintre bunii condeieri din prima generație de ziariști profesioniști de la noi, animat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la cotidianul „Românul” din Arad. Un an mai târziu este chemat la Brașov și numit secretar literar, stipendiat al Societății pentru Fond de Teatru Român; în această calitate editează publicația societății, „Revista teatrală” (1913-1914), și îngrijește colecția „Biblioteca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Roma. La începutul aceluiași an, s-a angajat telegrafist în București. De aici e mutat la Brăila și, după un timp, în comuna Piua Petrii, județul Ialomița. Intrat în conflict cu mai marii lui, își va da demisia, dedicându-se ziaristicii. Acum colaborează mai regulat la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Arhiva”, „Evenimentul literar”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Munca științifică și literară”, la publicațiile muncitorești îndeosebi, P.-P. fiind atras în această vreme către mișcarea socialistă. Dar tribulațiile vieții de slujbaș îi zdruncinaseră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
seamă, cu înzestratul ei popor muncitor. Munca lor a fost de la început susținută de către partid care, prin Scânteia a încurajat și ajutat dezvoltarea reportajului literar. (...) Scânteia a publicat și publică numeroase reportaje valoroase, scrise de fruntași ai literaturii și ai ziaristicii, dar și de elemente tinere care calcă pe urmele înaintașilor. Și astfel, alături de Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Petru Dumitriu, Dan Deșliu au apărut reportaje semnate de V. Albulescu, C. Mitea. V. Bârlădeanu, care se afirmă tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un instrument în formarea mentalităților și a modului de viață în cadrul progresului societăților moderne 32. Publicistica reprezintă instrumentul cel mai la îndemână pentru informarea și culturalizarea "publicului" larg, dintre toate domeniile de activitate ale unei societăți. În procesul evolutiv al ziaristicii, o nouă etapă a fost marcată de dezvoltarea agențiilor de presă și de formarea pieței informațiilor. Amploarea culegerii de informații și costul difuzării lor, într-o lume extinsă la dimensiunile globului, făceau indispensabilă recurgerea la serviciile marilor agenții telegrafice și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la contre puternice între unele publicații catolice, aplanate doar prin intervenția Papei. I.3.2. Italia În secolele al XIX-lea și al XX-lea în Italia au avut loc evenimente și schimbări politice și sociale care au afectat și ziaristica, pentru că acest domeniu urma tendințele politice și culturale ale societății. I.3.2.1. Publicațiile din Italia la sfârșitul secolului al XIX-lea În 1850, la inițiativa Societății lui Iisus (Ordinul Iezuit) s-a înființat revista Civiltà Cattolica; aceasta urmărea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
limba franceză (Octavian Butoi, "Istoria presei românești", în Analele Universității București, anul XVIII, nr. 2, București, 1969, p. 1). 299 Nerva Hodoș și Al. Sadi Ionescu, Publicații periodice românești, București, 1913, p. 19; Ion Lupaș, "Începuturile și epocile istorice ale ziaristicii românești ardelene", în Studii istorice, volumul V, Sibiu-Cluj, 1945-1946, Marina Cristea, "Primul ziar românesc Fama Lipskii", în Gazeta literară, 3 februarie, 1966, Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Editura Atelierele Societății Anonime "Adevarul", București, 1922. 300 Victor Vișinescu, Stilistica presei. Introducere
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere, IV, 227-231; Arghezi, Scrieri, XXVII, 188-189; Călinescu, Ist. lit. (1941), 728-729, Ist. lit. (1982), 728-729, 1019; Ciopraga, Lit. rom., 298-300; Perpessicius, Memorial de ziaristică, București, 1970, 257-258; Straje, Dicț. pseud., 587-589; Brădățeanu, Istoria, II, 76-77; Constantin Paiu, „Romeo și Julieta la Mizil”, RL, 1986, 41; Cioculescu, Itinerar, V, 360-365; Dicț. scriit. rom., IV, 22-23. C.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
pentru asta sunt sancționat. Or, nu mi s-a spus așa ceva. Rememorând tot felul de fapte, tot felul de lucruri, am aflat mai târziu și, după aceea, mi-a confirmat cineva, anume că veneam într-o dimineață la Facultatea de Ziaristică, la curs, de la ora 8, și la sediu avea să fie o conferință națională, ceva de chimie, nu se știa cu o zi înainte. Am venit devreme, cam pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se făceau controale și un personaj m-a luat foarte dur, cu „tovarășu’ unde mergeți?” I-am explicat că sunt lector universitar și că am cursuri la Facultatea de Ziaristică de la 8 și atunci, foarte dur, mi a zis: „Deschide geanta!” Chestiunea aceasta m-a iritat teribil, pentru că eu am fost totdeauna un om liber și pot să fac cele mai grele lucruri, fiind convins că trebuie făcute, sau dacă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]