24,729 matches
-
Dacă acum mii de ani riscăm să fim atacați și chiar omorâți, astăzi riscăm să fim respinși, refuzați, ridiculizați sau pur și simplu ignorați - lovituri sufletești nu mai puțin dureroase. Așa că alegem de cele mai multe ori să construim relații din spatele unor ziduri bine întărite și ale unor porți închise cu lacăte, în așteptarea că celălalt să înțeleagă că nu-i vrem râul și să facă primul pas către noi. Din păcate, neîncrederii i se răspunde cu neîncredere și, în cele din urmă
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
luat literal, nu reprezintă neapărat o idee de extremă stânga, ci o idee democratică elementară. Numai că sensul sloganului e mai puțin inocent și, din păcate, prea vag. Întrebarea pe care mi-o pun este dacă merită să pui la zid toate corporațiile din România în numele spăgilor date pentru Roșia Montană (în paranteză fie spus, mi se pare mult mai simpatic, mai cinstit și mai precis sloganul “S-a dat șpagă barosana pentru Roșia Montană”). Cu siguranta, nu e singurul caz
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
conturul temutei fortărețe trasat pe străzile din Place de la Bastille. Pentru că amintirea râului să nu dispară odată cu încetarea lui. E o lecție pe care noi refuzam cu obstinație s-o învățăm. Lângă penitenciarul de minimă siguranță care funcționează și astăzi, zidurile de cărămidă roșie ale vechii fortificații a Bucureștiului nu primesc decât rareori vizitatori cărora să le spună poveștile de groază care s-au petrecut aici în secolul trecut. Fortul militar a fost transformat prima dată în pușcărie în timpul răscoalei din
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
penitenciarele Vechiului Regat deveniseră neîncăpătoare. Siguranță a folosit-o apoi că închisoare politică, legionarii ca loc de execuție sumara, iar dictatură comunistă a transformat-o într-un lagăr de exterminare. :: află pe Bucharest by hand pe cine a găzduit între zidurile sale bătrânul fort în timpul secolului trecut Trist e că țările străine, moderne și educate câștiga bani buni prin organizarea de tururi la foste penitenciare și forturi. Nici măcar de atâta nu suntem în stare... Foarte interesant este și subiectul fortificațiilor din jurul
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
conferințele GoMentorship. Le mulțumesc încă o dată pentru că mi-au dat prilejul să vorbesc despre câțiva dintre oamenii fără de care aș fi prea puțin din ceea ce sunt azi. m-am emoționat! Sunt receptiva la ideea de mentorat. Dar el rămâne între zidurile academiilor? Asta era suficient până acum două secole. Azi, mentoratul trebuie să egaleze, să concureze, să surclaseze fenomenul modelelor media pentru a genera noi mentalități. Un discurs foarte frumos care îți dau puțin de gândit ,dar în același timp accentuează
Câţiva dintre mentorii mei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82535_a_83860]
-
nu este ușor să parchezi în centru. Și nici ieftin. Felul în care se parchează în București este un spectacol al egoismului fără sfârșit. Ultima dată când n-ai lăsat mai mult de 30 de centimetri între mașina ta și zidul unei case te-ai întrebat cum va mai trece pe acolo o mamă cu un cărucior? Când ai acoperit cu mașina atât zebra, cât și singura porțiune de bordura la nivel cu asfaltul, te-ai întrebat cum se va mai
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
prin spatele teatrului natzional! Mie nu mi se pare nimic anormal în sistemul de ridicare al mașinilor. Am incercat sa plimb copilul în căruț pe trotuar și nu am putut. Mi-am murdărit pantalonii costumului încercând să mă strecor între zid și botul mașinii. Eu nu sunt nesimțit și pretind asta de la toți ceilalți. Decât să parchez aiurea, nu o mai fac. Merg până unde reușesc să parchez corect, cu plata sau fără. Nu am pretenții la locuri de parcare, pentru că
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
i s-a spus cândva Versailles-ul Transilvaniei, pe care comuniștii l-au transformat în C.A.P., tranziția l-a lăsat fără acoperiș și pe care o fundație patronată de Prințul Charles îl renovează cu migala de ani buni. Între zidurile încă plânse ale clădirii principale, în ceea ce fusese cândva un somptuos salon de primiri, a scos aparatul foto, mi-a spus “rămâi așa” și mi-a făcut câteva poze. Când mi le-a trimis, câteva zile mai târziu, era deja
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
pe Ana Bănica de la caiverzipepereti.com să-mi deseneze ceva. Mi-a placut așa de mult, încât i-am cerut un desen și pentru cameră de zi, pentru un perete pe care mi-am dorit cândva niște console pe care zidul nu le-a putut susține. Au ieșit așa de bine, încât nu cred că o să le schimb prea curând: Mie mi-ar placea chiar niște căi verzi... Zici că-s vii și se deșira. Ceasul sună? Original și drăguț. Sun
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]
-
o vacanță mult-așteptată. De dimineață, am urmat întocmai indicațiile lui Matei și, cănd ceasul a arătat 10 fără un minut, am coborât. Indiciul promis era o limuzină BMW seria 7, parcata la scară. În soarele orbitor a țâșnit de după un zid și Dalila, cu o cameră de filmat în mână. Urma să am parte de tot tacâmul: adică și de paparazzi. În mașină, pe canapeaua din spate mă aștepta un mobil Vertu. Dalila și-a abandonat puțin rolul și mi-a
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
doar în cazul sacrificiilor rituale(în mod particular, în Europa doar musulmanii sacrifică). Depinde de noi să aplicăm legea și să ușuram măcar suferință animalelor. Pe de altă parte, citatul din Zadie Smith nu e prea inspirat. El pune la zid religia în general ceea ce cam aiurea știut fiind că respectul absolut pentru viața este apanajul unei RELIGII:JAINISMUL. În atitudinea lor față de animale, jainiștii îi depășesc cu mult și pe cei mai fanatici activiști pt. drepturile animalelor. Nu știu de ce
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
occidentale în România. mi se par foarte tonice impresiile lor despre Ro. http://thegenderbenders.wordpress.com/ și de asemenea îți recomand acest articol excelent, că tot suntem în euforia Congresului de la Copenhaga, si discursul ecologist începe să fie pus la zid. m-ar interesa când ai timp să comentezi acest punct de vedere. http://revistacultura.ro/blog/2009/12/copenhaga-congresul-simulacrelor/ azi-dimineață pe toată scară blocului mirosea a fiertura de mate de porc - am intrat în casă cu gura pungă. dacă vrei
Bună ca viaţa – a opta ediţie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82666_a_83991]
-
liliacului. La rădăcina acestui ciudat obiect doarme umbra pisicii Lucky de care atît te-ai temut și încă te mai temi încît deși mă privești nu mă mai vezi. Cum ne mai orbește spaima, păsări și oameni deopotrivă. 7. Pe zidul înalt unde ai zburat îți încălzești aripile strălucitor de negre, aproape albastre, ciocul tău delicat, de culoarea mandarinei seara. De aici mă privești ca de la egal la egal cu ochii tăi de chihlimbar zărind în mine o femeie din munți
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
în dureri atroce doar cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. Dăm peste câte o făcătură de-asta", a oftat inginerul, văzându
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
are peste două sute de ani. Da' și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?", s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
strecurau în presă ideea că "e omul nostru". Instalarea mea în "apartamentul ambasadorului" era un sistem gândit bine și dintotdeauna: toți ambasadorii dinaintea mea locuiseră aici, sub tavanul de sticlă, păzit de ofițerul de la comunicații, cel care controla totul, prin ziduri și ferestre, putând, la o adică, să ne asculte și cu urechea personală. După miros, putea să afle ce mâncăm, iar după tragerea apei la closet, știa cu precizie de câte ori mergeam în acest sanctuar și dacă nu cumva aveam dureri
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
o gardă de onoare funerară. (,SICRIUL MARELUI DISP|RUT A DISP|RUT!" au titrat cu litere de-o șchioapă ziarele din lumea întreagă.) Ancheta minuțioasă n-a dus la nici un rezultat. Până ce un cioban a descoperit, întâmplător, ascuns după un zid de copaci, un mausoleu din marmură și aur (,Prima minune a lumii moderne", cum a fost pe dată denumit, făcându-se aluzie la cele șapte minuni ale lumii antice, nici una atât de reușită) - mausoleul lui Gough. Înăuntru, într-o atmosferă
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
medie în Europa vremii (c. 35.000 de locuitori), comparabilă cu Londra sau Köln. La 1500-1501, epoca primei vizite a protagonistului, Lisabona arăta ca un tipic oraș medieval, presărat cu biserici și mînăstiri și înconjurat de trei incinte succesive de ziduri, dintre care cea mai vastă avea un perimetru de peste o sută de hectare. Pe țărmul fluviului, clocotea o intensă și cosmopolită viață comercială, în jurul așa-numitei Rua Nova d'El-Rei, care era mărginită de imobile de trei-patru etaje, populate de
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Pe țărmul fluviului, clocotea o intensă și cosmopolită viață comercială, în jurul așa-numitei Rua Nova d'El-Rei, care era mărginită de imobile de trei-patru etaje, populate de adevărate colonii de negustori italieni, flamanzi și germani. Palatul regal se afla în interiorul zidurilor vechii fortărețe moștenite de la arabi, pe culmea celei mai înalte coline ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
adevărată grădină zoologică, un elefant, un rinocer, cîțiva leoparzi, în timp ce unele mînăstiri din oraș se lăudau cu crocodilii din iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu aripile frânte în ucigașa poleială, stereotipă, a acestor ziduri care nu spun nimica, n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză de argint, ucigașe!... "Cincizeci și opt de ani! Cât de
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
se îndreaptă iminent spre pereții sufrageriei. După alte cinci, retrăiești cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simți o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Emil Brumaru Floare grea, scaiete mov, La cine să mă mai rog? Frunzele dospesc în plop, Crinii veștejesc în stog, Melcii cară ziduri vechi De case topite-n aer, Fluturii, rele perechi, În lumină se încaier, Nu a dragoste. Și-s rob Clipei ce ne face zob. Floare grea, scaiete mov, La cine să mă mai rog?
Scaiete mov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11342_a_12667]
-
Emil Brumaru Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi... Trec chelnerițe... Trage-n buze moi, Țigara fină, sonda cu sifon, O copilandră-punk-omidă-albastră. Îngerii-și bagă-n ziduri o aripă. Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă? Și unde-i sufletul prelins din noi Ca păcura din osii de vagon? Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi...
În dimineața asta-i joi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11537_a_12862]