1,189 matches
-
literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1982-1983), „România liberă” (1984-1986), „Magazin” (1987-1989) și la „România literară” (unde funcționează din 1990, din 1995 fiind redactor-șef), director la revista „Zig-zag” (1991-1994), redactor-șef la „Flacăra” (1996). Debutează în 1965, cu poezie, în ziarul „Zori noi” din Suceava, iar în critică în 1970, cu un articol despre Dimitrie Stelaru, apărut în „Luceafărul”. Prima carte, Preludiu, îi apare în 1977. Publică, rar, versuri sub pseudonimul Ioana Matei, precum și schițe (Întâmplări, 2000) ori piese de teatru (Melania
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Pe cleștarul cerului. Clipocind ca-ntr-o fântână Dătătoare de lumină, Pleoapa zilei se ridică, Soarele-și intră în drepturi Și Luna la tron abdică. Citește mai mult În zoriRazele sărută rouaAruncată peste floriDe puzderia de stele,Rușinate ,iar, de zoriși dorințe nerostite, Adunate într-un franj,Sub perdeaua de-ntunericA Reginei de Oranj.Tot misterul se-adânceșteCând contrastele se-ngânăPe cleștarul cerului.Clipocind ca-ntr-o fântânăDătătoare de lumină,Pleoapa zilei se ridică,Soarele-și intră în drepturiși Luna la
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
n gât, subțiat de-atâta rușinare. Îmi amintesc doar sunetul sacadat al respirării subjugate’n sărutare. Îi simt și-acum căldura căutării, a murmurelor tomnatice, a soarberii dorinței coapte, a legănării magice și transparente. Timpul din mine începe să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR FI De-ar fi să vii, lacrimile îți vor îmbăia trupul asudat de împreunarea dorurilor. În
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
de număr articole politice. În 1915, când îi apare primul opuscul de versuri, E ceasul din urmă (semnat Marie de Remmy), edita și conducea la Brăila revista literară „Zări senine”. A mai făcut parte din comitetele de redacție ale periodicelor „Zori de zi”, „Petrodava”, „Apostolul”, „Glasul poporului”, semnând și cu pseudonimele M. S. Cyrus, Mihai/Natalia Ramură, Stamillo ș.a. S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Până în 1967 practică medicina la Stănceni, de unde se va transfera la Botoșani. Face studii de specializare la București (1967-1970). În septembrie 1977 emigrează în Israel. Colaborează, începând din tinerețe, cu schițe, foiletoane, versuri umoristice la „Urzica”, „Informația Bucureștiului”, „Flacăra Iașului”, „Zori noi”, „Clopotul” și „Contemporanul”, iar în Israel la revistele „Facla”, „Orient Expres”, „Tribuna”, „Izvoare”, „Revista mea” (în care ține rubricile „Sfaturi medicale” și „Umor”). Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. În schițele din volumul Șarpele și cupa
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
1999. Repere bibliografice: Ioan Holban, Romanul-mărturie, CRC, 1981, 4; Dumitru Radu Popa, „Căderea”, TBR, 1981, 198; Ana Selejan, Spectacolul căderii, RL, 1981, 6; Tia Șerbănescu, Debut interesant, RMB, 1981, 11 298; Vasile Sălăjan, „Căderea”, TR, 1981, 24; Constantin Pricop, „Căderea”, „Zori noi” (Suceava), 1981, 9 947; Alexandru Condeescu, „Umbra”, TBR, 1983, 239; Dana Dumitriu, Un roman de analiză, RL, 1983, 14; Florica Dimoftache, „Umbra”, ATN, 1983, 11; Liviu Papadima, „Jocul”, TBR, 1984, 281; Constantin Crișan, Între magie și real, RL, 1985
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei (1938-1947) și la Ministerul Artelor și Informațiilor (1947-1948), redactor la „Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul Idolii de lut, îi apare în 1935. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Revista
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Leopoldinei și al lui Onisim Sidorovici, țărani. Urmează cursurile primare și liceale la Școala Normală din Cernăuți, absolvite în 1939. Va lucra apoi ca învățător la Bucșoaia-Frasin (1942-1944), Bașcov, județul Dolj (1944-1945), Gura Humorului (1961-1965) și ca redactor al ziarului „Zori noi” din Suceava (1965-1971). Debutează în 1943 la „Bucovina literară” din Cernăuți și va fi prezent, mai ales cu reportaje, în „România liberă”, „Scânteia”, „Gazeta literară”, „Iașul literar” ș.a. Prima carte a lui S., povestirea Luceferii de sub grindă, apărută în
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc (1952-1954). Frecventează un an Institutul „Maxim Gorki”, dar se transferă și va fi licențiat al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București (1961). Înainte și după absolvirea facultății are numeroase profesii: pădurar, reporter la ziarul „Zori noi” din Suceava (1954-1955) și la „Viața nouă” din Galați (1955-1956), pilot, instructor artistic, corector într-o tipografie, referent literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București (1967-1968) și la Teatrul Tineretului din Piatra Neramț (1969-1970), impiegat la o întreprindere de
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
Hunedoara, Alba Iulia și Lupeni, iar liceul la Petroșani. Va absolvi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970). Își face debutul în 1951, cu un reportaj, la „Scânteia tineretului” și tot acum cu proză la ziarul „Zori noi” din Petroșani. Lucrează ca redactor la diverse publicații din Petroșani și Deva, ca redactor și șef de secție la revistele pentru copii „Luminița” și „Arici Pogonici” ( 1962 - 1989 ). După 1990 pune bazele revistelor „Bucuria copiilor” și „Licurici”. Scrie în
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
organizează și un cerc literar. Inițiativa venea din credința că ar putea ajunge un reformator al literelor românești. V. este un publicist infatuat, un poligraf impenitent, care nu poate fi descurajat de nimeni și de nimic. Versurile cuprinse în placheta Zori sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și pe George Coșbuc. Când invocă trecutul macedoromânilor, cu viziunea ridicării lor la o viață glorioasă
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
unei maladii neiertătoare. Născut sub o zodie întunecată, viața lui P. este marcată de la început de amenințarea morții. Este descoperit de Lucian Valea, profesorul său de literatură, care în 1965 îi înlesnește debutul cu versuri în pagina culturală a ziarului „Zori noi” din Suceava. Student fiind, e prezent cu poezie în mai toate revistele ieșene și inclus în antologia Cerul în apă (1970). A colaborat la „Iașul literar”, „Alma Mater” („Dialog”), unde semnează cu pseudonimul Daniil Vania, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
1958), Relații literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene (1967), Istoria literaturii moldovenești (II, 1988) ș.a. Colaborează la întocmirea unor enciclopedii și culegeri de folclor din Basarabia și Ucraina. A scris și câteva romane, excesiv politizate: Nistru în flăcări (1977, în limba rusă), Zori în freamăt (1980, în limba rusă), Destine vitrege (1985), în care înfățișează conform comenzii politice soarta românilor din Bucovina și Basarabia în perioada bolșevică. Volumul Memoria anilor (1986) conține amintiri din timpul celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Mihail
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
Tribuna”, 1930, 77; G. Călinescu, Eminescologi, „România literară”, 1932, 16; Perpessicius, Opere, IV, 76-78; Ștefan Pavelescu, Un adevărat urmaș al lui Creangă, GBS, 1937, 5138; Predescu, Encicl., 567-568 ; Cioculescu, Aspecte, 661-662; Traian Cantemir, Studiile de limbă ale lui Leca Morariu, „Zori noi”, 1968, 6305; Petru Iroaie, Realismul uman al lui Leca Morariu, „Revista scriitorilor români” (München), 1968, 7; Sextil Pușcariu, Memorii, îngr. Magdalena Vulpe, pref. Ion Bulei, București, 1978, passim; Petru Homoceanul, „De la noi”, AST, 1984, 6; Constantin Ciopraga, Centenar Leca
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
liceul la Vatra Dornei (1952), Facultatea de Filologie la Cluj (1958), devenind, succesiv, profesor de limbile franceză și rusă, director al Casei de Cultură din Vatra Dornei (1958-1959), inspector la Secția raională de învățământ Vatra Dornei (1959), redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1959-1961), director al Casei Regionale a Creației Populare Suceava (1961-1965), fiind și președintele Comitetului de Cultură și Artă al regiunii Suceava (1964, 1967). Mai funcționează ca redactor-șef al ziarului „Zori noi” (1965-1968), șef de secție la
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Vatra Dornei (1959), redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1959-1961), director al Casei Regionale a Creației Populare Suceava (1961-1965), fiind și președintele Comitetului de Cultură și Artă al regiunii Suceava (1964, 1967). Mai funcționează ca redactor-șef al ziarului „Zori noi” (1965-1968), șef de secție la „Scânteia” (1968-1973), lector la Casa de Film nr. 4 din București (1973-1980). Din 1980 se angajează ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „România literară”. Debutează cu poezii în „Tribuna (1956), colaborând ulterior și
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
un discurs omagial ci un poem al Întrebărilor cu care ziua revoluției a fost Întâmpinată la noi. Și aici oamenii vin În poem foarte aproape de noi: «Și o fetișcană, ca sute și mii din multele țării țesătorii, Îi spune vecinei:zorește mătușe, șapte noiembrie bate la ușe! Ne-o iau „confecțiile” Înainte!» Că poeții aceștia au găsit fiecare mijloace proprii de a exprima aceleași realități - aducând astfel acorduri noi În orchestră În care am putut semnala În ultimul timp și alte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
familiei ei, nu asigură numai bunul trai al acesteia, dar și răspândește în jurul ei respectul și înțelegerea pentru registre ale realității pe care o insuficientă cultură le-a nesocotit. Ar fi multe de spus în această privință - dar timpul ne zorește. și iată că timpul e un factor important pe care intelectuala are datoria să-l revele în toată valoarea sa umană, surorilor mai puțin cultivate, introducând în viața femeii prețuirea clipei și a ceasului, ca și a zilei. Rolul femeii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Aurel Martin. În nuvela Grânele, lupta de clasă e prinsă în momentele cele mai ascuțite. Păcat însă că autorul nu reușește să scoată în relief ideea că toate acțiunile comuniștilor de aici au ca perspectivă înființarea gospodăriilor colective. (...) Dar acești „zori” ar fi apărut mai convingători dacă ar fi călăuzit și până acum acțiunile comuniștilor. Lipsa de reliefare a eroilor pozitivi constitue o scădere importantă a nuvelei (...). Tema aceasta a acțiunii dusă de partid pentru a smulge de sub influența chiaburilor pe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prețioasă lucrare, doldora de informații, este Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași (1976), galerie de portretizări precise și nuanțate, la care se poate apela oricând. Aceeași temeinicie se vădește și în suita de Momente din istoria teatrului românesc (1977), din „zori” și până înspre zilele noastre. Mergând pe „firul tradiției”, meticulosul analist, care judecă fiecare secvență în funcție de context, își structurează materialul în funcție de acele „înnoiri” ce au survenit într-un moment sau altul grație aportului unor personalități ale scrisului și ale scenei
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
bibliograf și editor. Este fiul Mariei și al lui Pavel Băiculescu, învățător. B. a urmat școala primară în cătunul natal și apoi la Râmnicu Sărat, unde a făcut și liceul, absolvit în 1921. În ultima clasă, răspundea de revista elevilor, „Zori de zi”, și era secretarul societății „Junimea culturală”. În timpul primului război mondial a fost „cercetaș” și administrator de spital. La București, s-a înscris la Facultatea de Litere, pe care a terminat-o în 1925. Se angajase în 1922 la
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
a parcurs toate treptele ierarhice, de la bibliotecar la șef de sector, șef de secție și director (1941-1949), iar din 1965, consultant științific. A debutat, ca autor de versuri, în „Liga Deșteptarea” (1916) și a continuat să publice în „Universul literar”, „Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului”, „România nouă”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), „Adevărul literar și artistic”, „Foaia tinerimii”, „Ploieștii literari”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Năzuința” (Craiova) ș.a., până prin 1933 iscălind și cu pseudonimele Radu Buzescu și George Freamăt
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]