726 matches
-
salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în picioare. Fără ferestre, fără uși, fără țigle, fără vreun semn că odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza cărora se construise Universul, vuiau precum cascadele, precum valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică Moș Eveniment. Dar își auzi singur vocea, un zumzet firav. Zeița Palas Atena căci ea era privi zâmbind cu milă trântorașul modificat și suflă peste el Duh Sfânt. În clipa aceea Moș Eveniment se simți tânăr și viguros, cu o poftă nebună de acuplare cu frumoasa Penelopa, regina așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vară - la numărătoare tot mai multe oi după furtună - redusă la tăcere gura-leului fân la uscat - țârâitul cosașilor tot mai aprins după grindină - cam toate caisele sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere magică asupra lui, Îl face să spere că ziua de mâine va Începe cu un zumzet de cuvinte necunoscut până acum. -Știi, când am plecat de acasă aveam cincisprezece ani. Astăzi, am cu zece mai mult, dar parcă nu Îi simt. nu știu cum s-au dus, și nici ce am făcut cu ei. Mama vroia să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și nici prin gând nu-i trecea că vraja va dispărea odată cu mirosul de scorțișoară și zâmbetul ei luminos. Nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de câmp și zumzetul gâzelor, misterul eminescian și al Mioriței. Am pus în lumină, de asemenea, ritmul horelor străbune, pomul vieții și amprentele celor o mie de cocori. La sfârșitul acestui articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul destul de rarefiat zumzetul ușor mă conduce spre camera ei. Auzi, zic, oprindu-mă în prag, de când te sperie pe tine bărbații? Nu bărbații mă sperie, perverșii! zice ea întorcându-se, ca o felină răsfățată de casă, pe burtă, de fapt aterizând pe saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cântă Bob Marley... Ți-am zis că sexul mă ajuta să adorm ca un tip nesofisticat. După un timp, mă trezesc singur pe patul-barcă, cu capul mai jos ca trupul. Caseta a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
termine băutura, iar pe urmă să mă aducă pachet acasă.) Cred că ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de vară cu miros greu de motorină, urcând de la garajul de autobuze până la etajul doi. După-amiază ar fi trebuit să dorm - pentru asta, câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la ele ca la un film mișto. Polonez (Domnișoarele din Wilko?). O comunitate de fete lângă care te simțeai în siguranță. În rest, frig ca naiba în cameră și masturbatorii pe la geam, dincolo de perdele. O liniște de-ți țiuiau urechile. Zumzetul neonului care făcea ca totul să pară sinistru, ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de fum înecăcios
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un local cu "atmosferă americană". Urcăm la etaj. În capătul scării, ne întîmpină o femeie cu aer băiețos. După ce se uită în sală, ne arată două locuri libere la o masă. Clienții mănâncă la mese lungi, ca la nuntă. Gălăgie, zumzet vesel, toată lumea vorbește. Comesenii se salută, de parcă s-ar cunoaște, își zâmbesc, își fac cu ochiul. Ca de obicei în America, porțiile sunt enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ bătătorit pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga detesta acel moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se angajaseră în luptă și care erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păreau a se simți exact ca acasă în atmosfera aceea de tabără de cercetași. Unul dintre ei își chema la ordine echipa de medici. — Doamnelor și domnilor, vă rog să fiți atenți. Scârțâise pe tabla din spate cu marginea busolei. Zumzetul din cort încetase, materialele de citit și paharele fuseseră abandonate și treizeci de frizuri extravagante se precipitaseră spre el. — În acest weekend ne aflăm aici pentru a învăța. Știu că toți sunteți oameni ocupați, oameni cu slujbe solicitante. Așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]