712 matches
-
el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Orfeu într-o seară, la două sau trei zile după cina de la Mandarinul. Își revenise destul de repede după spaima trasă atunci și acum eu eram cel care avea probleme cu somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am visat că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la salon și, ca înainte, am fost uimit de contrastul cu restul spitalului. Totul părea liniștit, modern și antiseptic. Erau mașinării care păreau scumpe lângă fiecare pat. Pâlpâiau și pulsau lumini și eram conștient la nivel subliminal de un discret zumzet electric care avea un ciudat efect calmant. Am trecut pe lângă celalalte paturi, fără a privi nici în dreapta nici în stânga. Simțeam că privindu-i pe alți pacienți aș pătrunde în intimitatea lor. Era într-adevăr femeia pe care o vedeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre țevi, luă o cărămidă, și bătu de cîteva ori În plumb. Își ridică mîna. Altul strigă tare să se facă liniște. Micul generator fu oprit, scena căzu din nou În Întuneric și totul rămase așa, nemișcat. Desigur, se auzea zumzetul avioanelor, răpăielile mitralierelor din Hyde Park sau de aiurea, dar sunetele astea se auzeau aproape neîncetat de șase luni; le distingeai, Își dădu seama Kay, așa cum distingeai uruitul sîngelui În ureche. Omul cu cărămida spuse ceva prea Încet, iar Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul așteptat de întreaga suflare din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul uman, care se înghesuia
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
o tonalitate tocită și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am așezat pe o bancă scorojită de la zăpada și ploile din ultima vreme. Câteva raze palide încercau să spargă norii joși și întunecați. Nici unul dintre ei nu avea formă și culoare de inorog. Parcul era pustiu. Am închis ochii, ascultând zumzetul tăcerii. Nu mă simțeam bine, eram în continuare răcită și ușor amețită, dar mintea mea trebăluia de zor, adunând precum o furnică toate frânturile de întâmplări din ultima vreme, punându-le cu destoinicie cap la cap, în imprevizibila ei logică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aruncă o privire cercetătoare spre bazin, să vadă dacă se observă ceva în urma ei, ca o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un colț. Acolo ședea tânărul mustăcios care se ocupa de tablouri. Atunci își aminti Clara că era ultima zi în care tablourile mai erau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spate!... Doamna cu ciorapi de mătase foarte ajustați pe picior, cu eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce duce către un fost depozit transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văzusem și în alte dăți. De când se oprise lângă noi și nu-l simțisem? Și de ce tăcea? Nu cumva ascultase ceea ce vorbisem? "Ce vrei, bă?" se răsti Ion , la el. Piticul lăsă să-i iasă din gât un fel de zumzet, era, adică, mut, nu putea articula cuvinte, nu era însă și surd, fiindcă răspunsese prompt la întrebare și întinsese insistent chibritul înainte. "Nu-ți dau nimic, cară-te de-aici", zise Ion scos din sărite, la care presupusul mut își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu certitudine, nici o rafală de vânt. Se înclină în stânga și mâna pipăi în fundul sertarului noptierei în căutarea cărții de vizită a lui Burke. O răsuci între degete, apoi o introduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la o parte cu un șut, făcând-o să se rostogolească cu mare tâmbălău în penumbră. Infanteria își păstră echilibrul și cu siguranța de sine, dar Ripley crezu că sare în tavan. Detectorul caporalului emitea acum bipuri regulate, aproape neîntrerupte. Zumzetul devenise un vaiet ascuțit, când o grămadă de cratițe se prăbuși în dreapta lor; avură timp să zărească o siluetă neclară, dincolo de mesele de preparare. Vasquez se răsuci cu suplețe și degetul apăsă pe trăgaci. Atunci, Hicks se folosi de pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
târziu că ar fi tratat cumva prizonierul ca pe o ființă umană". Noul venit era evident unul din personajele cheie. Pentru că își ridică brațul drept, țeapăn, înainte. În rândurile celor din sală se auzea un sâsâit slab, un fel de zumzet. Dar chiar dacă zgomotul era abia sesizabil, brațul autoritar ridicat avea în mod clar rolul de a-l face să înceteze. După ce aștepta câteva momente, ca pentru a se asigura de atenția tuturor, individul cel solid mișcă buzele și spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un difuzor lateral, auzeai tot ce vorbeau decanul, secretarele și șeful de catedră, deși nici unul nu era de față. Dacă, în schimb, ridicai maneta, cablurile începeau să sfârâie de parcă băgaseși curent prin ele. Din gaura tăiată în perete pornea un zumzet, prelungit prin pereți, apoi pe coridoare, până sus la etajul 3. Acolo, deasupra ușii capitonate, altă surpriză - suna un clopot, ca la incendiu: DING-DING-DING-DING! Așa ceva nu se mai auzise de pe vremea războiului, când vuiau alarmele și oamenii fugeau de-americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca un fum prin mâinile noastre de apă. Sus întâlnim păsări lâncede ca niște valuri Liniștite. Suflet numai. Atât mai suntem. Și ce bine Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine. (Au fost oameni) Diferența față de scrierile anterioare se vede imediat. Baroc-manieristele jocuri de artificii ale unei fantezii atrase de eternul spectacol al metamorfozelor lumii, de „arta combinatorie” a „alchimiei verbului” aproape că au dispărut. În locul lor, ni
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
RONSETE volum de versuri de Horia Bàdescu, publicat în 1995 la Editură Clusium din ClujNapoca (cu ilustrații originale de Càlin Stegerean). Cîteva dintre poeme (Ți-e lumea toatà acoperàmînt, Ah, bucuria sfîntà de a fi, Si iatà dimineață zumzet, Scad zilele, scàdere e în toate, Se trag albinele càtre somnie, Afarà vremea schimbà spre senin, E loc mai mult sau ni s-o fi pàrînd, E cineva de mînà sà ne poarte, S-a-ntors lumină de la Epidaur, Se coace-n
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
sunt polimorfe și explicate de fiziopatologie. Ceea ce domină sunt semnele locale: trilul și suflul sistolic. Trilul este un freamăt care se percepe atât palpatoriu cât și auditiv. A fost comparat cu zgomotul produs de o pisică care toarce sau cu zumzetul de albine. Este un zgomot continuu cu accentuare sistolică cu maximum de intensitate la nivelul comunicării și se propagă atât distal cât și proximal. Suflul este continuu, intens, cu accentuare sistolică, aspru, care se propagă ca și trilul. Ambele zgomote
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
la distanță. Greieri, cosași, țînțari, musculițe, flori și fructe umplu poemele de o rumoare senin-estivală în care omul, transfigurat, se confundă cu peisajul: secetă în sat - / din când în când albine / pe bluza cu flori. nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele Cu o singură excepție, deschizîndu-și brațele doar atunci cînd observatorul e dispus să se copilărească: primul concediu - / râul copilăriei / cu două brațe. În această ambianță suverană nu-i de mirare că se coace rotund, înglobînd o
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
o săgeată neagră spre cuibușorul pe care l-a lăsat acum câteva luni. Din copacii proaspăt înmuguriți cad ploi de miresme parfumate. Bolta albastră se oglindește în apele limpezi ale râurilor. Gândăceii au ieșit la viață să ne încânte cu zumzetul și mersul lor printre florile abia apărute. Zilele sunt din ce în ce mai blânde iar nopțile mai scurte. Primăvara scoate ursul din bârlog, readucându-l din nou la lumină. - Ghiocelule, de ce ai ieșit de sub zăpadă? întreabă bradul îmbrăcat în dantelă albă cercelată. - Zâna
Sfera by Tonea Cosmina-Florina () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93586]
-
trezește din somnul lor, păsărelele, pădurea și ierburile pământului. Ea trezește la viață întreaga natură. Primăvara vine zâmbind și ne aduce un cer albastru, razele soarelui călduțe și luminoase, iarbă verde, flori multe în păduri și grădini, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Iar ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, câtă viață și veselie peste tot locul? Tot primăvara dă de veste ciobanilor să urce oile la munte, iar pentru copii, aduce jocuri și multe bucurii. Razele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
se numesc coarne. Îmi mai plăcea culesul florilor de tei, când o grămadă de vise își luau zborul în timp ce eram cățărată în copac, vise întrerupte doar de către vreo albină ce venea prea aproape, că era plin de ele și de zumzetul lor, sau de vreo frunză prea lipicioasă. În tei puteam fi orice și, în pofida ramurilor dese, privirea se ducea departe... departe. La vremea examenelor din sesiune era mai complicat, că taman atunci se găsea teiul să înflorească. Mai erau ghebele
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu titlul: Un înger păzitor: mama *Sugestii de lectură: Citiți poeziile Mama, de Nicolae Labiș și Mama, de George Coșbuc. Se dă textul: Șiruri negre de cocoare, Ploi călduțe si ușoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat de gând, Sărbătoare... Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline Nu știi: flori sunt, ori albine? Pentru cine?... Pentru tine, primăvară, Care-aduci belșug în țară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuți de păpădii Și cu cântec
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
între copiii lui; trece pe la fiecare animal, îl atinge și-l mângâie cu drag. Aici avem o regulă. Toți pentru unul și unul pentru toți. Aici dimineața începe cu roua și soarele de dimineață, cu păsările somnoroase, apare apoi primul zumzet de albine, primul strigăt al cocoșului, animalele somnoroase ies la pășune. Asta este înviorarea mea de dimineață. Contactul cu natura, cu păsările și animalele noastre! Aici chiar este grădina Maicii Domnului. Ea ne este stareță și ne coordonează pe noi
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]