1,209 matches
-
Ion Negoițescu semnează comentariul intitulat Despre poezie. Revista se afirmă ca o formă de expansiune a Cercului Literar de la Sibiu, înscriindu-se în mișcarea de rezistență împotriva Dictatului de la Viena: „În versurile noastre să plângă Ardealul, în gândirea noastră să zvâcnească tăria pumnului lui Horia, în hotărârea noastră să ardă jalea pribegitului Iancu” (I.D. Sârbu). M.Pp.
RASCRUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289141_a_290470]
-
lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
jumătate din oastea lui Xerxes. Cine-ar putea spune cît de îngrozitoare i se vor fi părut balenei rănite aceste enorme fantome care pluteau deasupra capului ei?! Ă Atenție, băieți! Se mișcă! exclamă Starbuck, în clipa cînd cele trei saule zvîcniră brusc în apa, ca niște sîrme magnetice, prin care treceau pulsațiile de viață și de moarte ale balenei; fiece vîslaș le simți deslușit, pe locul unde stătea. în clipa următoare, ambarcațiunile, ușurate aproape în întregime de presiunea exercitată asupra provelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putând converti uneori suferința vie într-o „suferință literară”, în care eul caută să filtreze dificultățile realului. Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta, apoi tânăra femeie nu-și reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
că are suficientă protecție pentru a aranja lucrurile. Degarmo se ridică în picioare și păși pentru a se apleca deasupra mea. - Mai spune o dată, zise el încet. Am mai spus o dată. Mă lovi peste față cu palma desfăcută. Capul îmi zvâcni puternic într-o parte. Mi-am simțit fața încălzindu-se și umflându-se. - Mai spune o dată, zise el încet. Am spus din nou. Mâna îi țâșni și mă lovi din nou peste cap. - Mai spune o dată, zise încet. - Nu. A
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă. Sub fruntea ei îmbrobodită, nasul cârn și fața roșie avea o expresie rea. Zărind fata, zvâcni ca și cum ar fi voit să sară din mers. Un ceas mai târziu, bătrâna îi ieși copilei în față. Tăcută, aceasta se opri. De departe baba începu s-o ocărască. - Tu, haită ! Ce-ai gândit c-ai să găsești acasă, tu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Încă respira... Era atât de sumbră scena! Încă respira nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amestecată cu ulei de chiparos. Cezarul deschide ochii mari. Un remediu ce merită reținut. — Și l-a ajutat? — A scăpat pentru câteva luni de dureri, mârâie dezgustată Livia, dar zice că până la urmă tot va trebui să o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură. Ar reuși și el în felul acesta să salveze ce mai are? Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3 000 de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată, auzi? Niciodată! urlă cu ochii injectați de ură. Inima bătrânului servitor zvâcnește, avertizându-l că fle rul lui de curtean nu a dat nici de data asta greș. Dintr-un motiv pe care mintea nu reușește să-l pătrundă, împăratul nu este de loc po trivnic dorinței nesăbuite din sufletul lui Narcissus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ți de getele în urechi! Deși uluit, tânărul se conformează. Atunci, Claudius se înclină iute spre Vipsania și-i șoptește: — Când o să ajungă Ti... Tiberius împărat, nu știu dacă-i va ierta vre... vre... vreodată căsătoria cu tine. Femeii îi zvâcnește inima în piept. Nu poate spune dacă de teamă sau de speranță. — Pui să se citească astăzi din lucrarea ta? întreabă Pupius Piso, încercând să depășească momentul de stânjeneală. — Nu, nu. A... a... altceva. Se chinuie să se exprime cursiv
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ba din contră, o jalnică figură a ajuns să reprezinte Roma! Transpiră. Se scutură împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca un cur! I se adresează într-o doară: — Ia zi, ce ți-a făcut de fapt Otacilius ăsta? Spre surprinderea lui, Libo zâmbește larg, ca de o glumă bună: Nu el, ci fiu-său... Când îl aude, Asinius Gallus zvâcnește amenințător din bărbie: — Mă zăpăcești de cap, nu alta! Cum adică fiu său? — Păi nu ți-am zis că a murit? Nu! tună Asinius Gallus. — Ba da! îl contrazice nervos Scribonius Libo. Te-am corec tat adineaori: a fost. — Cine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în picioare? Nu-s aici. Stau grupați cu toții în dreptul lojei imperiale. În fața lor e Vittelius... ăă... cred... ăă... nu sunt sigur. Dă-mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las’ că-ți povestesc eu. Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză la câini, răspunde acru instruc torul. Ultima parte a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu înțelege aberația la care a ajuns poporul Romei, care a transformat un sacrificiu uman în tr-o sărbătoare de o veselie exorbitantă. Este totuși ciudat că tinerelul acesta nu e deloc obișnuit cu cutumele de pe aici, își zice. Inima îi zvâcnește dureros în piept. Dar el, cum de s-a obișnuit? Pentru că a văzut același lucru și acasă, în Iudeea? Sufletul i s-a asprit, e conștient de acest lucru. Și totuși, de fiecare dată când ajunge în subsolurile amfiteatrelor, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă nu sunt de față, insistă Rufus. Gândește-te la pariuri, la câți bani s-au dat pe ele. Procuratorul se decide: — Am să-i dau ordin lui Ganymedes să-i supravegheze. — Ganymedes? se sufocă de indignare Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din strânsoare: — Tu și Pusio plecați în seara asta. Rufus trage cu putere aer pe nas și simte în nări un miros ce nu-i este străin. Pericolul. Primejdia îi dă din nou târcoale. De asta e sigur. Inima îi zvâcnește în piept. Nu de spaimă. Din contră, o senzație bine cunoscută, aproape alintătoare îl învăluie. Atracția aventurii. A necunoscutului. Se pare că a venit timpul s-o pornească spre alte zări. Prea a lâncezit mult aici. A început să prindă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a permis niciodată să apară gol, după cum nici ea nu i-a arătat vreodată nuditatea trupului ei. Corpurile lor s-au cunoscut pe pipăite și s-au împreunat pe întuneric. Tânăra întinde brațul prin somn și-l atinge. Nimic nu zvâcnește în măruntaiele lui. Cu delicatețe, dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată trăiește prin soțul ei, pe când Agrippina nu-i cere decât să nu dea dosul pe câmpul de luptă, iar noaptea, să intre în ea și s-o lase însărcinată. Instinctul animalic zvâcnește în el. Încearcă să se stăpânească, dar dorința de a-și afirma virilitatea și autoritatea îl copleșește. Se simte gata să ejaculeze, ca și cum s-ar fi masturbat. Îi trebuie o femeie! Pune cu hotărâre mâna pe umărul ei. Agrippina se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șoapte: — Dar Mariamne chiar mi-a apărut în vis... Deși nu chipul Mariamnei îl bântuie de când s-a trezit, ci cel al lui Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă nu cumva a fost pătată. Își simte mâna dreaptă zvâcnind. Ca să o controleze, îl apucă pe Paterculus cu putere de braț. Răspunde precipitat, cu o strâmbătură disprețuitoare: — De ce nu te gândești să arunci mai degrabă blamul pe neîn demânarea celor doi popi, care ar fi trebuit să-l omoare de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful unei stânci se iviră vreo zece indieni din tribul Huaxteca. Aveau părul împletit și țineau în mâini niște plase. Ne văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]