938 matches
-
Linda admiră priveliștea și suspină la vederea unei asemenea frumuseți. Nici habar nu are că sîntem aici. ZÎmbim larg, iar eu sînt atît de entuziasmată de această surpriză, atît de nerăbdătoare să văd ce față va face, că practic mă zvîrcolesc pe scaun. Apoi, privesc În jurul mesei și realizez că Împărtășim aceeași senzație. Fiecare are pe chip un rînjet pînă la urechi, iar cei mai mulți au lacrimi În ochi. Michael se oprește lîngă noi, iar Linda Îl privește confuză, căci ea crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai proastă poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse cumpăra din economiile ei Împuțite, când ieșise la pensie. Cu siguranță că și ea auzise zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere de nenorocirea care se desfășura acolo. Într-un târziu, Tabea a fost ridicată de pe jos de una dintre servitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și s-a zvârcolit ca o pisică înjunghiată când a auzit asta. Și n-o condamn. - Iosif, am șoptit, oripilată și încă nevenindu-mi să cred. Shery a ridicat ochii la mine. - Ce? Ce-ai zis, Den-ne? Dar eu am închis ochii, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui, am recunoscut vorbitorul. - În numele tatălui nostru, Iacob, bine ai venit, frate, la corturile noastre umile, a zis Iuda, cel care fusese așa de frumos în tinerețe. Tata e aproape de sfârșit, a zis. Nu e întotdeauna în toate mințile, se zvârcolește în pat și strigă după Rahela și după Lea. Se trezește dintr-un vis și blesteamă un fiu, iar în ora următoare îl binecuvântează pe același, cu laude și promisiuni nesfârșite. Dar te aștepta pe tine, Iosif. Pe tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în continuare spre flăcări, știam c-ar trebui să mă opresc și mai știam și că n-o s-o fac, ci o să traversez alergând marea de flăcări, deși că-mi era clar că n-o să reușesc, am văzut pe cineva zvârcolindu-se prin fum și deodată m-am gândit oare pe unde-or fi Puiu și șoricelul pe care voiam să-l scalpăm, ajunsesem foarte aproape de flăcări, auzeam cum trosnesc spicele arzând, suna exact ca răpăitul mitralierelor din filme, știam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a soarelui, sorbind din ceaiul cu gheață, încercând să mă relaxez. Încercând să mă bucur de acest moment în care stau pur și simplu într-o grădină frumoasă. Dar emoțiile încă îmi mai dau ghes, ca niște pești ce se zvârcolesc pe uscat. Un alt drum. Dar eu nu cunosc nici un alt drum. Habar n-am ce fac ; n-am nici cea mai mică perspectivă asupra viitorului care mă așteaptă. Mă simt de parcă s-ar fi stins lumina și pășesc bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla lui vedere mă agită și mai tare : și mai mulți pești se zvârcolesc în jurul meu. Deși, dacă stau să mă gândesc, sunt cam aceeași specie de pești. — Ești bine ? spune, văzându-mi lacrimile. — Da. A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afle de namila asta cu care mă iubisem, că o să râdă și cu fundul de mine. Aș fi vrut să nu mai zâmbesc, dar nu eram În stare, of, of. Ce era să fac? Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
părea rău doar după peștii lui. Se aplecă pe fundul trunchiului de copac scobit, dădu la o parte niște lujeri cu un fel de blană În capăt (ei Îl numeau păpuriș) și-mi arătă un pește care abia se mai zvârcolea. Mi-au ieșit ochii din cap. Nu mai văzusem nicicând un pește atât de mare. Gras, lucios, argintiu, nu ca ai noștri - subțiri, numai mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doream să - și să - N-aveam nevoie de sfatul lor ca să știu ce trebuia să fac! Mâine, dis-de-dimineață, aveam să pornesc din nou la drum, pentru că așa voiam. Mai că-l pricepeam pe uriașul de Scept, care urla și se zvârcolea, făcând spume la gură și smulgându-și părul, numai și numai ca să Împiedice marea Împărtășanie a vorbelor. Ce ne interesa pe noi, pe Krog și pe Scept adică, ce ne interesa pe noi cine avea dreptate? Eu doream Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei, a Început să verse și s-a făcut alb precum prima zăpadă. Noaptea, când să plecăm din nou, avea deja fierbințeală. Runa Îi dădu coji pisate de salcie, dar Unu vărsă din nou. - Mergem să mai căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar Enkim se dusese undeva mai sus, la o bulboană curată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub un copac cu frunze largi Înainte ca apa să ne ude până la piele. La picioarele noastre, am zărit doi brotăcei de un roșu strălucitor, care-ți lua ochii, și a trebuit să-l ținem locului pe Unu care se zvârcolea, dorind să-i Înhațe. După ce ploaia se opri, simțirăm o mișcare care ne Învăluia alene, dindărătul tufelor din jur. Apoi, auzirăm iarăși acele plescăituri, din ce În ce mai apropiate, dar nu puteam să zărim nimic, căci din pământ Începuseră să se ridice aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o hărmălaie cumplită, de parcă toți oamenii pândiseră doar un semn ca să se apuce să răcnească, să chiuie și să urle. Uriașul se prăbuși la picioarele mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și hai! - se auzi un glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
încă una... Și încă una... Numai nu se putea concentra... Depășise măsura. ARTUR: De patru ori? Câte urechi avea? GARDIANUL: Dar nu vă fie frică, eu am sa fiu lângă dumneavoastră. Am să vă țin de picioare, ca să nu vă zvârcoliți. Cu dumneavoastră n-o să se repete. Îi ung eu gâtlejul la fix. O să meargă brici. Ne apucăm? ARTUR: Mă plictisești. Eu trebuie să mă reculeg, nu să spăl pe jos. GARDIANUL: Cum vreți. Dumneavoastră urmați să fiți executat aici. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te țin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; covorul de cioburi e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS.): Lepră! MACABEUS: Vorbești urât... (Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât... De fapt, noi doi vorbim foarte urât. E păcat că vorbim așa urât... PARASCHIV (Se zvârcolește încercând că deschidă totuși chepengul; încercări inutile.) MACABEUS: Te zvârcolești degeaba... Stai liniștit... Așteaptă. Nu poți să știi ce se poate întâmpla... Poate că totuși am să-ți dau scara... Poate că ar fi mai bine să sari... Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât... De fapt, noi doi vorbim foarte urât. E păcat că vorbim așa urât... PARASCHIV (Se zvârcolește încercând că deschidă totuși chepengul; încercări inutile.) MACABEUS: Te zvârcolești degeaba... Stai liniștit... Așteaptă. Nu poți să știi ce se poate întâmpla... Poate că totuși am să-ți dau scara... Poate că ar fi mai bine să sari... Nu cred c-ai să te lovești cine știe ce... Ai să te zgârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l târască prin încăpere.) Am să te hrănesc și tu... (Îl trage de picioare, îl rostogolește printre lucruri.) tu... ai să mă cauți... ai să mă cauți cu ochii închi... o să fie așa de frumos... MACABEUS (Încercând să-l izbească, zvârcolindu-se, urlând, încercând să se agate de ceva în drumul pe care îl târăște PARASCHIV.)’: Nu! Nu! Am să te omor! PARASCHIV: O să fie frumos... O să ne jucăm în fiecare zi... O să-ți placă... Ai să vezi.. O să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]