1,154 matches
-
spunând cine sunt și că doresc un loc pentru a rămâne peste noapte. In orele de după amiază și apoi spre seară, simți cum oboseala se acumulează în mușchi, oase, cum rucsacul devine mai greu și nu mai ai acel mers zvelt și hotărât de dimineață. Totuși, voința și motivațiile interioare îți comandă și-ți spun să continui. Minutele trec mai greu și parcă localitatea unde trebuie să ajungi fuge de tine. Este excercițiul zilnic al răbdării și perseverenței, al înfrângerii oboselii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi întinse ghiocul și ea, fără să se îndrepte din mijloc, îl puse la ureche și, încântată și concentrată, își îndreptă privirea undeva pe lângă Nestor. Apoi ochii ei se fixară luminoși în ochii lui și zâmbetul doamnei celei tinere și zvelte se lărgi binevoitor și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia mamei sale. Da, spuse mama, îl cheamă Nestor și se teme de manechine. Nestor percepuse clar în glasul ei o undă de reproș și de ironie. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea următoare stătea fixat în perete un panou îngust și înalt cât întregul parter al magazinului, înfățișând o femeie tânără și zveltă în costum de baie alb. Nestor trebui să se dea câțiva pași înapoi ca să poată cuprinde cu privirea întregul panou. Bronzată și plină de sănătate, ușor lăsată pe spate, cu capul răsucit într-o parte până la limita flexibilității gâtului, femeia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în ce să mai arunce cu sârg câte un bulgăre de zăpadă: dacă nu după vrăbii, măcar în trunchiuri de castan, la țintă. Dar abia în locul unde începea strada Judecătoriei găsi ținta adevărată. O necunoscută. Era o femeie încă tânără, zveltă, bine îmbrăcată, care tocmai dăduse colțul și abia apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era Carol! Acum se numea 23 August. Radovici nu mai era Radovici. Ci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un plic cu câteva fotografii foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte în albumul familiei. Una dintre ele o înfățișa pe la vârsta de treizeci de ani, pe când era încă zveltă. În costum de baie, întinsă pe o plajă aproape pustie și neamenajată la nu se știe care mare. Alături de ea se află încă o femeie tânără, despre care n-am știut niciodată nimic, și un bărbat, necunoscut de asemenea, îngenuncheat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în altă parte. El se uită peste gard, în gol... Glastra albastră... E dintre puținele lucruri pe care Lucian le-a păstrat din locuința părinților și se află acum la București, în apartamentul său... Sticlă albastră, ieftină, dar o formă zveltă, plăcută, cu baza masivă, care îi dă stabilitate. Ca dovadă, nu s-a răsturnat la cutremurul din '86. A fost cutremur în '86? Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dori, poate, să fie luat drept baciul unei Întregi rezervații de draci baudelaire- ieni, Marian Constandache scrie, totuși, această carte bătătoare la ochi și plină de ea Însăși În care, În vreme ce mecanica entuziastă a metaforei intră sinfonic În consonanță cu zveltele vițe livrești, cele duhuri anonime se repliază maiestuos ca Într-o lampă a lui Aladin. Un carnaval În infern (scene din viața și moartea poetului necunoscut) este, fără doar și poate, În opinia noastră, unul dintre cele mai frumoase și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lui. Pasărea a înțeles semnificația semnalului și a început să coboare, în rotocoale largi și line. Desena pe cerul albastru un fel de spirală. Ajuns la doar două-trei sute de metri deasupra solului, vulturul și-a lipit aripile de trupul zvelt, a întins picioarele și, cu ciocul în chip de săgeată, s-a lansat în picaj. Ca un avion de vânătoare. Inimile celor de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dau cu capul de toți pereții! Piftie te fac! Virgilică, actorul, făcea obișnuita lecție cu Gheorghița, fata servitoarei. Ușa camerei proaspăt închiriate era deschisă larg, la perete. O femeie freca scândurile de zor, iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera mea, am zvârlit servieta pe masă, apoi am ieșit în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și pare sufocat de statura și aroganța fraților săi mai mari, care discută peste capul lui, ca și cum el nici n-ar exista. Dar, despre ce pot vorbi oare niște brazi? Să-i ascultăm și noi, dragi copii! Unul dintre ei, zvelt, mândru, având niște ramuri bogate și frumos dispuse, zise: - Iată că vine Crăciunul! Și eu, cel mai chipeș dintre voi toți, voi fi luat și dus la târg unde mă va cumpăra cineva și mă va duce în casa lui
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la colț de stradă, ii părea un haiduc modern a cărui pădure e orașul. Lică se încadra destul ele bine într-o astfel de concepție. Prietenele devotate, răspândite pretutindeni, reprezentau 159 bine organizarea simplă a uaor gazde de hoți; silueta zveltă, juvenilă, simpatică și suspectă a lui Lică nu dezmințea aceleași asemănări. Vagabondul inofensiv, cu mîinilc veșnic în buzunar, le-ar fi putut ține acolo strânse pe un revolver sau pe teaca unui cuțit. Arme care n-au nevoie să slujească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în traiul lui erau unele lipsuri atunci când întîlnise pe prințesa Ada. IV Plecând în ziua aceea de la Sia, Lică tăia cu bastonașul vârful crăcilor de castan fluierând ușor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile, apoi la cuconița oacheșă, uscată ca un tipar, ce-și avea toată carnea în ochi. Cu așa cal zvăpăiat, cu așa bărbat lingav
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să vezi un doctor. Poate ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxențiu, ale cărui tălpi în pantofi albi fără tocuri - pantofi de sport - păreau tălpile unor patine ce se înfundau și lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei mulți, dacă elevii nu plătesc bine, vor merge la profesorul de echitație. Văzuse hainele noi ale haimanalei. Se învîrtise doar ca o sfir-lează subt ochii lui și ai lumii, în talie, zvelt și sănătos ... Se învîrtise fără rușine pe dinaintea ochilor iui galbeni și nu mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia! ... Să plece după ce se înțolise... și pe el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat, nu tare departe de fața strălucitoare a soarelui de sfârșit de primăvară. Când a văzut minunea de față, de acolo, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-mi face ochi dulci și mie, hai mă, spune-i metisului... Străinul iese singur din bazin ca să se mai odihnească puțin, fără să-i fi spus nimeni nimic și fetele intră În apă profitînd de acest moment de odihnă, sînt zvelte, nu poartă bikini, ia uitați-vă ce tipă bine, ca o flight hostess aproape goală, se zice că se culcă cu toți, care, mă?, cine-și ia inima În dinți?, cînd o să plece fetele trebuie să-i ardem o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
început de dispreț. - Pe zei, - spuse Czinczar cu dezgust - voi linneenii sunteți cu toții la fel - niște oameni slabi. Clane nu scoase o vorbă. Deseori se uitase cu regret la oglinzile care îl arătau exact așa cum îl vedea Czinczar. Un tânăr zvelt, cu un chip alb și efeminat și ei bine... nu avea ce-i face. Czinczar se schimbă din nou la față. Brusc, i se putu citi ironia pe chip. - Vorbesc - întrebă politicos - cu lord Clane Linn? Nu e nici o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fără sfârșit, ca-n benzile desenate americane cu Spi derman sau Batman: „Acum, pe loc, nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
predat editurii când Maria împlinea un an. Trebuia să apară în 1989, dar s-a amânat pe 1990 ; și tot așa încă vreo șapte ani, până m-am plictisit și l-am luat acasă, cu BT-ul pe el. Maria, zveltă, frumoasă, nărăvașă, cântând ca un înger, a plecat de lângă noi, în urma unui accident de mașină, înainte să împlinească opt ani. Actul trei : Des choses cachées depuis... Am dus, astfel, aproape toată sarcina cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Margaret! — La revedere, spuse el, iar ea ieși pe ușă și porni pe culoarul mic, Înăbușitor, unde domnea dorința animalică, nestăpînită, Îndreptîndu-se spre piața unde avea să-și ofere din nou spre vînzare, pentru a mia oară, trupul tînăr și zvelt oricui ar fi dispus să-l cumpere; unde avea să ceară, să ia, să primească stăpînirea unuia dintre nenumărații bărbați necunoscuți, fără nume, pe care i l-ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]