6,499 matches
-
reinstaleze postul de jandarmi. Maiorul se bucură. Avea nevoie de jandarmii cunoscători ai oamenilor și împrejurimilor localnice. Nimeni, din acest sat de criminali, nu-i inspira nici o încredere. Dacă și preotul bătrân s-a amestecat între rebeli și a fost împușcat printre ei, în cine să aibă încredere? (în realitate preotul Nicodim fusese să citească rugăciunile legiuite la căpătâiul boierului Miron și, întorcîndu-se de la curte cu crucea înfășurată în patrafir, a fost ucis de un glonte rătăcit, pe uliță, aproape de casele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața îi era o rană neagră. Rămase întins pe pământ, gemând. ― Sus! în picioare, tîlharule! urlă maiorul, izbindu-l cu botul cizmei în coaste. Țăranul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe pământ, gemând. ― Sus! în picioare, tîlharule! urlă maiorul, izbindu-l cu botul cizmei în coaste. Țăranul se ridică. Ochii îi erau umflați și închiși. Se clătina, parcă în fiece clipă ar fi fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau în gemete din ce în ce mai slabe și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la picioarele ofițerului, gemînd: ― Iartă-mă, dom'le maior... Îmi rămân copilașii orfani... Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga era ocupat cu pregătirile de înmormîntare, a socotit potrivit să nu-l încurce cu prezența lui. Auzind împușcăturile din fundul grădinii, întrebă încet pe Baloleanu, care, spre a-și arăta energia, răspunse cu o nepăsare firească: ― Nimic... A fost împușcat ucigașul doamnei Iuga... Matei Dulmanu mărturisindu-și vina, procurorul Grecescu îl declară arestat pentru a fi trimis în judecată tribunalului. Maiorul însă protestă: ― Pardon, domnule procuror! Până la judecată, bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci! Și, pe când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jeluiască. Toate speranțele lui erau în despăgubirile de la stat, altfel și-ar fi luat lumea în cap, că țăranii i-au risipit și cenușa din vatră. De la dânsul a aflat Grigore că colonelul Ștefănescu, într-o clipă de deznădejde, a împușcat cu mâna lui trei țărani de la Vlăduța, pe care i-a dovedit că au pus foc conacului... La sfârșitul lui mai, după ce Halunga se familiariza bine cu împrejurările de la Amara, Grigore Iuga plecă din nou la București. Zicea că prezența
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recunosc greșelile și partidului ce, pedepsindu-mă după cum merit, mă va ajuta să fiu liber și hotărât, să lupt împotriva celor care uneltesc contra socialismului și a poporului muncitor. Și, dacă taică-tu ar fi printre dușmanii poporului, l-ai împușca, așa cum ar merita, ca pe un câine ? Ca pe un câine ! Și pe maică-ta ? Și pe... Nu, își revenea brusc, pe mama nu... ! Urmau dansul, bocancii călcându-i pe abdomen, băutul de saramură, fără pic de apă după aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul. „Ne duc la zid și ne împușcă tot câte opt...“ „Nu ne împușcă“, zicea altul, „pe unii i-a dus la spital, ce rost avea, dacă tot îi omora, să-i bandajeze mai înainte ?“. „Poate că nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul. „Ne duc la zid și ne împușcă tot câte opt...“ „Nu ne împușcă“, zicea altul, „pe unii i-a dus la spital, ce rost avea, dacă tot îi omora, să-i bandajeze mai înainte ?“. „Poate că nu-i duce la spital.“ „Ba da“, spunea Rada, ca-n
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul. „Ne duc la zid și ne împușcă tot câte opt...“ „Nu ne împușcă“, zicea altul, „pe unii i-a dus la spital, ce rost avea, dacă tot îi omora, să-i bandajeze mai înainte ?“. „Poate că nu-i duce la spital.“ „Ba da“, spunea Rada, ca-n vis, „pe mine m-au adus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu i-a plăcut aicea, să trăiască așa cum trăiesc oamenii cumsecade. Sau te pomenești că s-a întors... Jenică își mușcă buza, privind într-o parte. — N-a plecat niciodată, șopti. N-a apucat nici măcar să treacă Dunărea, l-au împușcat pe malul românesc. — Și, dacă-i așa, de ce părinții lui n-au știut nimic ? — Așa era pe vremea aia... Cum să le zică de-a dreptul că le-au împușcat băiatul ? Mai bine să creadă ce-or vrea... Da’ pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti. N-a apucat nici măcar să treacă Dunărea, l-au împușcat pe malul românesc. — Și, dacă-i așa, de ce părinții lui n-au știut nimic ? — Așa era pe vremea aia... Cum să le zică de-a dreptul că le-au împușcat băiatul ? Mai bine să creadă ce-or vrea... Da’ pentru ei a fost mai bine. Credeau că a ajuns și că a uitat de noi, de bine ce-i e... Au murit așteptându-l să se întoarcă... Tot mai bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ei, se înduioșă maică-sa dintr-odată. Să n-aibă unde pune o lumânare... Să crești un copil și... Unde l-or fi îngropat ? — Acolo, pe-un câmp... Unde au mai îngropat și pe alții pe care i-au împușcat tot așa... Da’ nu scrie nimica pe cruce... — Și-atunci tu de unde știi ? — Știu, pentru că l-am văzut... Adică nu noi, dar am vorbit cu niște pescari care l-au văzut... L-au împușcat noaptea și n-au mai venit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe alții pe care i-au împușcat tot așa... Da’ nu scrie nimica pe cruce... — Și-atunci tu de unde știi ? — Știu, pentru că l-am văzut... Adică nu noi, dar am vorbit cu niște pescari care l-au văzut... L-au împușcat noaptea și n-au mai venit să-l caute până dimineața. L-au găsit țăranii când au mers la pescuit și i-au luat actele... Poate de- aia n-au știut de la început... Nici noi n-am crezut până n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Luca nu s-a întors să doarmă acasă... Și că trebuie urgent percheziție... Cine știe ce-or fi găsit la el acasă, dacă au știut așa de bine pe unde o să treacă... Poate c-a fost o întâmplare... Au mai împușcat și pe alții... — N-a fost o întâmplare. E la dosar un proces-verbal de la percheziție. Și o hartă. Locul era încercuit cu roșu... Tili împături la loc hârtia. — Asta-i tot. Și la urmă o notă telefonică, după câteva zile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce te privește. Mă tem însă că singurul lucru la care mă pot gândi e harta Chinei, care devine tot mai mică. Dușmanii vin din toate direcțiile. M-au apucat de gât și mă scuipă în față. Sunt bătut și împușcat. De ce aș... cum aș putea dormi cu tine sau cu orice altă concubină? Ca să trec mai departe cel mai groaznic coșmar al unui om în viață? Sunt incapabil să aduc pe lume un moștenitor. Nu sunt cu nimic mai diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii m-au legat de cocorul de bronz de lângă fântână. Au tăiat sacii și au fost încântați să descopere comoara. Buzunarele lor erau prea mici ca să încapă tot, așa că au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tatăl lui Steve. Ți-am răspuns!“, spunea Penelope, dându-și ochii peste cap a exasperare. O țineau așa ore Întregi („În ce hotel a locuit Dylan cu tatăl său, Jack?“ „Cum Îl chema pe personajul din seria inaugurală care se Împușcă accidental chiar la petrecerea de ziua lui?“ „Adevărat sau fals: Donna s-a culcat cu Ray Pruit?“), amândoi chitiți să demonstreze că știau fiecare secvență, fiecare personaj. Nu prea puteam să-mi proclam superioritatea intelectuală asupra Elisei sau Marlenei doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-și ia tălpășița. Numai că proprietarul s-a trezit din somn, ca să stingă televizorul și a dat peste musafirul nepoftit. Directorul economic s-a speriat, rămânând blocat, mai ales că a și fost amenințat de intrus că va fi împușcat. Ziua următoare, păgubitul a reclamat fapta la Poliție. Oamenii legii din Jimbolia au reușit să-l identifice pe tâlhar și i-au făcut o vizită la domiciliu. Aici, surprize-surprize, a fost descoperită o pereche de pantaloni uzi, cu urme de
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
era bine cunoscută serviciilor sociale, care îl luaseră de mai multe ori pe Jason în grija lor pe motive de neglijență și posibil abuz. La scurt timp după ce Jason și fratele său au revenit în căminul părintesc, tatăl lor a împușcat-o pe mamă, iar apoi s-a sinucis în timp ce copiii dormeau în camera alăturată. Jason beneficiază de ludoterapie de doi ani, însă continuă să aibă probleme cu somnul și este adesea agitat și neliniștit. În relațiile cu ceilalți, este fie
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
punea pe victimizarea și maltratarea copiilor (abuz sau neglijență) sau pe evaluarea riscului de rănire a propriei persoane (intenție de suicid). Însă, anumite evenimente mai recente, cum ar fi cele din 1999 de la liceul din Columbine, când doi adolescenți au împușcat mai mulți elevi și profesori, iar apoi s-au sinucis, și recunoașterea existenței unui nivel ridicat de violență au atras tot mai mult atenția asupra faptului că și copiii pot să rănească. Prin urmare, a început să se pună tot
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
obstrucționistă. Echilibrul politic al Iugoslaviei era deci deosebit de fragil. Dispute separatiste au apărut chiar și în sînul partidelor pur sîrbești. Întreaga situație a dus la declanșarea unei crize în iunie 1928, cînd un delegat al Partidului Radical din Muntenegru a împușcat cinci reprezentanți ai Partidului Țărănesc Croat, printre care și pe Ștefan Radić, în timpul unei sesiuni a adunării. Doi oameni, dintre care unul era Pavle Radić, au murit pe loc. Inițial, Ștefan Radić părea să-și fi revinit, dar și el
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui desființată încă o dată. A urmat un proces sub acuzația de trădare. În ciuda faptului că aceasta nu a fost niciodată dovedită, Codreanu a fost condamnat la zece ani închisoare. În noiembrie 1938, el și 12 din adepții lui au fost împușcați "în timp ce încercau să evadeze." Aceste represiuni violente nu au dăunat foarte mult influenței mișcării. Horia Sima i-a luat locul lui Codreanu ca lider al organizației. În septembrie 1939, o serie de membri ai Gărzii de Fier l-au asasinat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]