7,219 matches
-
care i-am oferit-o eu. Alice locuiește Într-o casă burgheză, lângă Queen’s Park: a cumpărat-o Înainte ca un apartament cu patru dormitoare și terasă din zonă să coste mai mult decât statul Colorado. După ce se vede Înăuntru, Emily o ia voioasă la picior să se joace cu Nat și Jake, dar Ben aruncă o privire setului Brio necunoscut și se lipește de piciorul meu ca un marinar care se leagă de catarg În mijlocul unei furtuni de gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de hârtie cu conținutul ei odios, plimbările pe marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la Radio 4: —Politica firmei spune foarte clar că este strict interzis consumul de droguri ilegale În incinta clădirii Edwin Morgan Forster. Și... aproape am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă de lemn, lăsând să iasă gălăgia unei zile obișnuite la Colosseum, plus telefoane care sună. Bărbați urlând În receptoare, luptându-se să se facă auziți sau strigând instrucțiuni din celălalt capăt al Încăperii. Exact când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fost. M-am Întors acum câteva zile. Când o pup, obrazul Îi e rece ca un măr. —Lauren, spune mama adresându-se copilului care scâncește, ea e fetița mea. Spune-i bună! Clopoțelul anunță sfârșitul schimbului mamei și ne ducem Înăuntru să-i luăm geanta din cancelarie. Pe coridor, mă prezintă lui Val, directoarea. —O, da, Katharine, am auzit atâtea despre tine. Jean mi-a arătat tăietura din ziar. Te-ai descurcat atât de bine, nu-i așa? Sunt nerăbdătoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deschisă În stradă, văd brusc că Momo e plânsă. Mă șochează să văd fețișoara aceea perfectă umflată de plâns. — Îmi pare rău, spune ea și-atât, căci faptul că a vorbit a declanșat o nouă repriză de plâns. O bag Înăuntru și o duc În bucătărie până-l duc pe Ben sus, În pătuț. O alergie virală, a spus doctorul. Fără nici o legătură cu căzătura și În mod sigur nu e meningită. Trebuie doar să avem grijă să-l hidratăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
impresia că trec printr-un stol de păsări tropicale. Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându-i că am venit de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru picioare, cornize de catifea, mese de toaletă din porțelan În așteptarea scaunelor de lemn, piane cu coadă de mărimea unei pudriere. Ce e de făcut, Kate? m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot le vede, simte, le-aude și le are. Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte-uimit, În el îs toate, dânsul e-n toate ce-a gândit, Seraful își sfârșise vibrata-cugetare, Gândirea tace-asemeni în fiul de-mpărat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit covoarele cu țigări. — Chiar și așa. Și-n definitiv, ce făcea familia Hollinger Înăuntru? De ce nu erau aici, afară, printre invitații lor? — Nu era stilul lor să se amestece cu lumea, spuse Hennessy, răbdător. Salutau ei cîțiva prieteni vechi, dar nu cred că li s-au alăturat vreodată celorlalți musafiri. Totul era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
masive protejau camerele cu tavanul jos, depunînd, precum straturile geologice, Înveliș peste Înveliș de izolare și taină, etaj după etaj pînă la cer. O dubă a unui atelier de decorațiuni interioare era parcată În fața intrării și cîțiva lucrători Își cărau Înăuntru postamentele și vopselurile. O camionetă trecu pe lîngă mine și trase În spatele dubei; doi bărbați coborîră din cabină și descărcară o pompă și un motor de jacuzzi. Am ieșit din mașină și am traversat, ajungînd În dreptul intrării pe cînd oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă psihiatrul abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre bungalourile sale din Residencia Costasol. Îl văzusem plecînd cu o după-amiază Înainte, cînd se urcase Împreună cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de poliță, trecînd cu mîna peste pietre, apoi se așeză la măsuța de toaletă de lîngă fereastra deschisă. — Intră, Charles, strigă el. Îți aud gîndurile. Nu mai pluti pe-acolo ca o fantomă - deja sînt destule aici... — Crawford? (Am pășit Înăuntru și m-am strecurat pe lîngă bufetul masiv.) Credeam că s-ar putea să... — Dau foc la ceva? Nu azi, și nu aici. Vorbea În șoaptă și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
adevărata personalitate. Oare credea În propria lui retorică? O jumătate de oră mai tîrziu, pe cînd el prăduia un mic bloc rezidențial de lîngă piața centrală, eu puneam mîna pe geanta de voiaj, Îi desfăceam fermoarul și aruncam o privire Înăuntru. Erau acolo răngi și clești pentru tăiat sîrmă, o colecție de șperacle și carduri de acces perforate, clești de acumulatori și imobilizatoare electrice. Într-o mică valiză erau cîteva spray-uri cu vopsea, două camere video portabile și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
niște șuvițe care se răzvrătiseră. Atunci părul ei deveni furtunos, ca al lui Ghazal și- al Veterinarei. O bătaie ușoară, ca un zgâriat de pisică, se-auzi la ușa mansardei. Cineva apăsă pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu sunase. Poate avea să-l zărească pe Max și să încerce o scuză. — Domnișoară, dar sunt programat, îl auzi pe fălcos, care nu izbutise să intre nici după zece minute. Îmi pare rău, domnule, sunt doi doctori care discută înăuntru, nu am cum să îi deranjez. După alte zece minute, Max ieși în sfârșit să arunce un ochi în sală și, când îl văzu pe Omar, tresări. Zise tare, pe deasupra tuturor pacienților care așteptau: — Prietene Bin Laden, începem cu stângul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dom de piatră, pierdut între stâncile munților Bashagard. Fusese, pe rând, depozit de arme și ghețărie, cămară pentru provizii și far. Pe atunci, doar mobed-ul și familia lui aveau drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci asta? îl întrebase și maică-sa, după cum îl întrebau toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintr-odată și chiar o apucă înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar ușa, care nu era încuiată, se deschise ca de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când lovi ciocănelul în poarta din zid, voci subțiri de copii începură să strige: — Nooshiiin! Nooshiiiin!... deși n-o vedeau. Centrul din Abadan al școlii coranice arăta ca un fort protejat de pereți, nu puteai să ghicești ce se află înăuntru. Doar localnicii portului cunoșteau adevărul: că acolo era și o școală a martirilor, unde se pregăteau copiii eroi. În anii războiului cu Saddam, mulți alții ca ei culeseseră minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate, în cruce. N-o durea, o strângea țărâna și simțea căldură și sete. Și pe urmă căldura se făcu ca un foc care îi ardea hainele, pielea și mațele, înăuntru. — Oameni buni, să sfârșim odată! strigă. Faceți-vă treaba, loviți! O tăcere ca sticla se formă peste trupul ei și pentru că nu se putea apăra în vreun fel, doar mișcă din cap, pe sub văl și strigă din nou: — Oameni buni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uitat repede la curtea largă, plină de orătănii, și la drumul măturat de zăpadă. În fund se ridicau trei odăi arătoase, cu geamuri înalte, acoperite cu perdele albe. Se simțea mână de om gospodar. - N-ai vrea matale să intrăm înăuntru, că aici nu se poate vorbi, spuse ea cu șiretenie. Dogarul clătină capul neîncrezător, apoi îi făcu loc. - Poftim. Intrară. Femeia roti ochii împrejur. Casa sclipea de curățenie. Lucrurile stăteau așezate la locul lor fiecare și pereții erau îmbrăcați în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de praf ascundeau restul. Soacra zise încet: - Uf, unde-ai nimerit, fata mamii! Peste acoperișul repede, acoperit cu carton, zburau brabeți grași, scuturîndu-și penele. Muierea gunoierului o luă de mână și o trecu pragul. - Bine ai venit la noi! spuse. Înăuntru era rece și mirosea a vin oțetit. Lina văzu odăile, scaunele, patul de șipci și dușumelele goale. Pe un raft, deasupra, ardea o lampă. Prin ferestrele mucegăite, zări gunoierii care descărcau un camion. Se așeză pe o margine tare, netezind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
doi lei și de un leu. Până să-l întrebe ce mai face, el plecase. A urcat vechile scări de ciment, a trecut prin coridorul întunecos și a bătut la ușă. A auzit vocea slabă a lui Pandele poftindu-l înăuntru și a intrat. Nimic nu se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]