6,663 matches
-
cere nume, pentru că orice teorie are nevoie de un exemplu pentru a fi cât de cât credibilă; în al doilea rând, pentru că România are în continuare partea ei de exotism și un enorm deficit de comunicare. Iar comunicarea din 2005 încoace a devenit într-adevăr reală, dar nu poate suplini o enormă neîncredere care s-a instalat din 2000 în 2004 inclusiv. Și faptul că de multe ori ceea ce se făcea în țară a fost fie prost prezentat, fie prezentat oarecum
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
este familia nucleară propriu-zisă, și acesta e de fapt reflexul central-european al tipului de familie preferat în civilizația occidentală. În primul rând, construită pe temeiul legiuirilor creștine, în al doilea rând, juridic și, mai ales din secolul al XVIII-lea încoace, familia înseamnă nucleul central, bărbat-femeie, dar, apoi, copiilor li se adaugă toate argumentele prezenței lor în dinamica socială a cuplului. Cristina făcea referință la moștenire, la participarea mezinului în dinamica familiei, în economia internă a familiei, și familia socială propriu-zisă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ministrului de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu. Carmen Gavrilă: Ce a fost nou în politica externă românească în 2005 față de anii precedenți? Ce schimbări de strategie, de abordare? Mihai-Răzvan Ungureanu: Și formal, dar și în substanță, politica externă românească din ianuarie 2005 încoace arată altfel decât politica externă de până la începutul anului de care ne despărțim acum. În primul rând, formal, este o politică externă care începe să funcționeze mai bine pe alt calibru de activitate, este o politică externă care gândește proiectiv
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
teritoriul țării noastre să apară atentate teroriste. Mihai-Răzvan Ungureanu: Este o logică falsă, este un sofism, pentru că riscul ca România să fie țintă pentru orice atac terorist sau pentru o agresiune externă, nu doar teroristă, a crescut exponențial din 1990 încoace. Ceea ce, teoretic, ne-ar fi putut salva ar fi putut fi neutralitatea. România nu are cum să fie neutră, este o imposibilitate politică în lumea de astăzi, în care conflictele sunt globale, nu au frontiere, terorismul nu cunoaște pașaport, se
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Nici în politica românească? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Suntem într-o zonă de delicatețe. Nu e așa de simplu. Și nu este atât de evident întotdeauna. Dar mă bucur că aveți atenție pentru o asemenea temă, atenție publică de la 1 ianuarie încoace, din momentul în care recunoaștem apăsat că ne privește acest subiect, că ne irită indecizia mediatorilor, că nu suntem liniștiți cu felul în care decurge așa-zisul dialog dintre Chișinău și Tiraspol, că noi credem că avem nevoie de o
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
dialogul, dacă poate fi numit dialog, este fragmentat de îndelungi tăceri. Continuat întotdeauna prin intermediari, fie că sunt la Moscova, fie că sunt la Kiev, și nu are întotdeauna substanță. Pornind de la această simplă constatare, noi am cerut din ianuarie încoace, în primul și în primul rând, lărgirea formatului de mediere, să fie mai mulți actori politici în formatul de mediere, pentru că acolo unde sunt mai mulți și gândirea crește, și șansele de a ajunge la o soluție cresc. În plus
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
mare secret, de aparentă discreție, fără ca aceasta să însemne dezinteres neapărat. Carla Tompea: Și astăzi s-a vorbit în termeni tranșanți despre acest lucru. Mihai-Răzvan Ungureanu: Astăzi s-a vorbit clar, dar noi cred că am vorbit clar din ianuarie încoace, când am readus tema după 13 ani. Este inexplicabilă, în opinia mea, și moral, și politic, și diplomatic chiar, retragerea, reticența. Noi am readus tema în inventarele dialogurilor noastre directe cu factorii principali de decizie politici din NATO sau din
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
civile? Robert Turcescu: Depinde ce înțelegeți prin societate civilă. Mihai-Răzvan Ungureanu: ONG-uri. Robert Turcescu: Dar și dezbaterea publică pe anumite subiecte poate că ar fi interesantă. Mihai-Răzvan Ungureanu: Dezbaterea publică deja a pornit și cred că, de câteva zile încoace, ca urmare a faptului că teme precum Transnistria sau Marea Neagră, sau Republica Moldova, sau Ucraina au început să fie pronunțate des, cu o frecvență pe care n-o întâlneam înainte de decembrie 2004, astăzi, aceste subiecte vă interesează și pe dumneavoastră, și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sa în emisiune domnul Mihai-Răzvan Ungureanu, ministrul Afacerilor Externe. Bună ziua, vă mulțumesc că ați acceptat invitația noastră. Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă doresc toate cele bune și dumneavoastră, și ascultătorilor, de la bun început o spun. Paul Grigoriu: Domnule ministru, începând din 1990 încoace, toți cei care v-au precedat în fotoliul pe care-l ocupați acum și-au manifestat, într-un fel sau altul, intenția de a reforma structurile ministerului și a corpului diplomatic. Care este poziția dumneavoastră? Ce intenționați să faceți? Mihai-Răzvan
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
acest caz, apartenența la o structură partinică este și firească, și necesară, și previzibilă. În ceea ce privește relația mea doctrinară cu valorile neoliberalismului, dați-mi voie să vă spun că niciodată, și acest lucru l-am repetat în câteva rânduri din 2000 încoace, nu m-am simțit un om de stânga. Nici nu am spus că sunt un om de stânga vreodată. Sunt un om decent în acea parte a referinței politice în care mă simt la mine acasă, poate liberal, poate un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
-mi spună ce bine s-au regăsit în cele relatate, deși unii dintre ei nu îmi slujiseră drept model pentru personaje. Dar trăiserăm cu toții același coșmar, neverosimil - iată - pentru cei mai tineri. Mereu același răspuns: n-avem bani De atunci încoace, am continuat să scriu, dar n-am mai reușit să public vreo carte. Și asta în ciuda faptului că, la un moment dat, eram bun prieten cu oameni din conducerea a trei edituri; în ciuda faptului că, grație meseriei de jurnalist, mi-
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
o suită de extrase care nu e în măsură să sugereze măcar, necum să releve extraordinarul fenomen critic al posterității bacoviene. Dar cred că îi cer prea mult. a fost într-o continuă, vertiginoasă urcare, fără sincope din deceniul șapte încoace " o evoluție estetică extraordinară a receptării, pe care nu o pot compara decât cu aceea a lui Mircea Eliade, din alt plan și cu alte conotații, deși acestuia posteritatea mai recentă i-a proiectat umbre politice dezavantajoase, de al căror
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
avut o ofertă de a merge în Belgia la o mănăstire catolică, iar acolo ar fi avut libertatea de a scrie, de a publica. Foarte mulți prieteni de-ai lui erau în occident, dar ritul oriental îl îndemna să vină încoace. În tinerețe el s-a plimbat mult la Paris cu părinții. Taică-său era inginer constructor, mi se pare, și a terminat în Germania. Un coleg de-al lui fusese coleg cu Einstein care cânta la vioară, iar colegul lui
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
din prim plan, apoi mașina din fundal), ca să nu uităm de scena antologică în care camera se plimbă pe un bar și "sare" peste un bețiv prăbușit pentru a-și urma traseul. Jocul de umbre, specific filmului noir de la Hitchcock încoace, e un alt element recurent. Nici sunetul nu dezamăgește, dacă mă gândesc doar la scena în care conversația dintre soția lui Marty și amantul ei e întreruptă de ziarul care se lovește de geam, doar că zgomotul produs e cel
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
Cristian Teodorescu Nu e an, de vreo opt, nouă încoace să nu ne trezim luați de ape. Cei mai năpăstuiți de soartă sunt țăranii. Din săraci, viitura apelor îi lasă și mai săraci. Și în acest an, pe unii i-a scăpat Dumnezeu de toate grijile. I-a luat la
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
la așa ceva. Mi-e rușine de confrații mei care fac asemenea promisiuni, profitând de disperarea acestor oameni. În Parlament, subiectul inundațiilor nu interesează pe nimeni pentru că toți se știu cu musca pe căciulă. An de an, de vreo trei legislaturi încoace inundațiile se întâmplă cam în aceleași județe. Nu că plouă dinadins acolo mai mult decât în alte părți ale țării. Am vorbit cu trei hidrotehniști înainte de a scrie acest microscop. Toți trei mi-au spus același lucru. Despăduririle ticăloase, lipsa
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
Cronicar Cocoșul lui G. Călinescu În intreviu admirabil publică în revista băcăuană ATENEU (iulie), pictorul Ilie Boca, inițiator și organizator de 14 ani încoace al expoziției-concurs Saloanele Moldovei. Numărul de revistă este, de altfel, ilustrat cu lucrări de la cel mai recent salon. "Pictez dintr-o nevoie lăuntrică, spune dl. Ilie Boca, numărîndu-mi zilele cu pensula". Ce frumoasă formulă, amintind-o pe aceea, tot a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
și cu oricine Mi-ar putea indica latitudinea Unei insule întâmplătoare Din care să facem Guadelupa Marinarului andaluz VII Ce-a mai rămas din cuvințenia Cuvintelor ce insuflau suflet lumii A cuvintelor pe care le-am tot adunat De la naștere încoace zicând că-mi vor pătrunde în discurs Când voi ajunge la vremea bâlbâielii Adeseori le-am testat Pentru a contesta sau a protesta Sau a atesta o prezență Deși nu era Decât un simplu exercițiu de stil Găunos ca o
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
puternică și mai răspândită decât lasă să se înțeleagă antologia lui Nicolae Leahu. Au fost selectate exemple suficiente și reprezentative, de la Alexei Mateevici (poemul Limba noastră e efigia lirică a Basarabiei) la Grigore Vieru și încă puțin, foarte puțin, mai încoace. Tonul lamentației rituale din poezia lui Grigore Vieru are predecesori. Poezia dorului și a înstrăinării la Victor Teleucă (p. 108-110) pare să vină pe filiera tânguirii romanțioase a lui Octavian Goga. Poemele Moldovenii și Băieții de la țară de Petru Zadnipru
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
Ivan cel Groaznic nici nu mai adoraseră în așa unanimitate vreun pravoslavnic țar. Exemplele ar putea continua, chiar ar fi trebuit să înceapă cu Alexandru cel Mare, macedoneanul care a împins elenismul până în străfundurile Afganistanului. Dacă ar fi coborât mai încoace baremul, la țărișoara noastră, exemplul care i-ar fi sărit în față ar fi fost charismaticul Corneliu Zelea Codreanu, naționalistul absolut, dar de sânge germano-polonez! Despre Gheorghiu-Dej s-a spus că ar fi fost bulgar, de Ceaușescu, la origine turc
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
și Alain Crombecque. Este un număr excepțional despre istoria unei instituții și a unor artiști. Un număr care marchează nu doar sfîrșitul unui mandat, ci istoria lui, a unui loc, a celor care s-au perindat pe acolo din 1980 încoace, atunci cînd erau deja nume importante sau se lansau, spectaculos, la Avignon, ca un pariu cîștigat al selecționerilor. Este o analiză, poate subiectivă, cum mărturisesc realizatorii ei aflați în fața unui edificiu cultural ridicat de doi oameni pentru care Avignon-ul înseamnă
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]
-
fără a renunța la ele, așa cum un organism șovăie a-și suprima o formă a sa devenită, după toate aparențele, inutilă: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice// «ai terminat?»/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme încoace, Păunescu a devenit un fel de solgăbirău al pesedismului. Pentru el nu există structuri de conducere, nu există ierarhii, nu există premier și nici șef al statului. El le știe mai bine pe toate, el are păreri și gură prin
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
ochii și, cu cît obiectul e mai malefic, cu atît el devine, în registru tematic, benefic pentru bibliografia lor. O întreagă discuție ar trebui să aibă ca punct de pornire masiva orientare a discursului teoretic francez, de la începutul anilor ’80 încoace, spre arte vizuale. De la maeștri dispăruți ca Barthes ( care scrie despre fotografie în 1980) pînă la supraviețuitori, ca Genette. A nu se uita că, în acest caz, ca și în acela al filozofiei politice, noile orientări sînt împrumutate, aproape integral
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
din anii ’90: La Reticence. Este primul adevărat roman al său. Fragmentele dispar, ca și elipsele, atmosfera se încălzește, personajele puține în continuare se dezmorțesc, mișcările lor pe harta textului se complexifică, se diferențiază, capătă trup. Abia acum, din 1991 încoace, literatura lui Toussaint devine una cu adevărat de apartament. Cinismul se evaporă, privirea impasibilă este tulburată de senzații, modulată de sentimente. Dacă în Camera de baie protagonistul, plecat de acasă pe nepusă masă în Italia, acceptă impasibil vizita iubitei pentru ca
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]