7,005 matches
-
ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-una drumul. Apoi privesc cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă cu fața încolo și întoarce capul privindu-ne cum venim cu viteză. Spârcoci! Grauri și prigorii. Ciocârlii. Trecem prin Șablo, Mangalia, la Constanța. Colbul dela Tekir-Ghiol văleu! Otelurile Movilă cu dosul și closetele la mare și la lac! Marea la Constanța. Bat valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spuneți dumneavoastră. Cucoanele și duducele coboară într-o vale precum ca să culeagă flori din marginea dumbrăvii; iar caii poposesc după ce suie în culme. Țăran obraznic, a mormăit cucoana Săftica. Eu nu auzeam și nu băgam de sama nimica. Mă uitam încolo cătră zarea muntelui. 19 Iulie. Partida de pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am găsit pescari interesanți și am fost poftiți la ciorbă. Sărăcie Vătrar cociorbă vătrai de fier v. de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în letopiseț se spune că pe Ștefan l-au lovit ungurii din Chilia este întărit de existența unei populații catolice în Chilia, din moment ce călugării franciscani ridicau o biserică a lor înainte de 1462. S-ar putea ca documente descoperite de acum încolo să lămurească mai bine evenimentele petrecute în 1462. Din cele pe care le avem la îndemână nu reiese că a existat un conflict între cei doi domni români. A fost invocată orientarea politică divergentă a celor doi domni, Ștefan către
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îmi spun mulți oameni vrednici, demni de încredere și negustori care vin de la Constantinopol, turcii au mare frică de acest domn și de creștinii ce și-ar face drum prin această Țară”. După cucerirea Belgradului, în 1521, abia de acum încolo se poate spune că drumul principal pentru oastea otomană, care ducea spre centrul Europei, trecea prin Sofia-Belgrad-Buda. Cum organizarea unei noi campanii solicita timp și eforturi deosebite, ceea ce presupune și mari cheltuieli, Mehmet-beg, pașa de Nicopole, profită de certurile dintre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
S-o liniștit,/ Bubili s-o mântuit” (Botoș - Suceava). În basmul Porcul cel fermecat din colecția Petre Ispirescu, Sfântul Soare devine personaj indicator pe drumul inițiatic: „ - Nu poate să știe draga mea, îi răspunse muma sântei Lune, dar du-te încolo, spre răsărit, până vei ajunge la sântul Soare; poate știe el ceva”. Prezența astrului modelează traseul inițiatic și îl protejează pe neofit de atacuri nefaste. Accesibilitatea spațiului uranian este proprie saltului ontologic, fiind primul semnal că partea perisabilă a ființei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văi și munți și mări, până când a ajuns în mijlocu la o pustietate. Calu putea să fie-ntr-o secundă cu el la Roșumpărat, dar n-a vrut. A mers așa pă pământ (...). A intrat într-o pustietate mare. Dă-ncolo...dăncolo ...Ce era să mai facă? Ei! Pică de pe cal jos, mort de sete”. Setea semnalează intrarea pe un tărâm malefic, solicitant al resurselor umane și, în același timp, creează necesitatea apariției anti-eroului. Efortul călătoriei se creionează mai ales prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă. Apoi ce să facă? Și dă-i încoace, dă-i încolo, prin păduri neumblate de nimeni. Și cum mergea, când a fost odată află o căsucă mică acolo, într-o dungă de pădure”402. Trecerea prin cele două tipuri de relief nu lasă nici o îndoială că se parcurge un proces de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feciorului toate informațiile necesare pentru a-i asigura biruința, iar metamorfoza temporară îl face să ia contact cu energiile pure ale faunei. Secretul puterii războinice reprezintă cheia incursiunii inițiatice și momentul dezvăluirii lui reprezintă epifania așteptată de erou. De aici încolo tensiunea rituală scade, iar acțiunea își urmează cursul anticipat. Sfatul salvator vine altădată de la vultur sau orice alt animal salvat de erou, care este învățat ce răsplată să ceară de la ființele sacre. Rolul lor este limitat la atât, ele nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar el a început a se ruga să-l ierte, că nu era vinovat că a dat de grădina Floarei Florilor și a căzut mai încolo amețit și abia pe seară de tot s-a putut dezmetici”. Vulturul beteag, și el o ipostază avimorfă încărcată de sacralitate, anticipează categoria personajelor donator, căci rana lui este provocată în atemporal, în timpul opus profanului („când mâncau șoarecii pe pisici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mult de 2-3 ani. Plângeau toate femeile, că cucoana lui Ghiorghițanu a fost o Doamnă foarte bună și am plâns și eu împreună cu ele. Mi-a dat și mie rachiu și pâne. Singurul om cu pantaloni era numai Toader Ghiorghițanu, încolo toți erau îmbrăcați în portul național. În vara anului 1890 am tras o foarte mare durere. Venisem de la Poiana de pe vale cu 2 care cu fân pe înserate. Tata a prins iapa noastră și m-a trimes acasă să aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte al elevilor. Al doilea era Dl Dr.Müller, Dr. pe higienă. Și al 3-lea era Dl profesor de anatomie, Constantin Kirițescu, care venia numai până la beșica udului și încolo nu mai zicea nimica. Și după I.Mitru a venit Director Dl profesor Vasile Petrovanu. Și m-a întrebat pe mine, că ce greșeli a făcut el când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești. Și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri nu se văd picioarele așa de frumoase ca la ghilit pânzele, cum le-a văzut el. Și era frumoasă domnișoara Aneta Grigorescu ca din poveste. Nici până atunci și nici de atunci încolo n-am văzut o fată așa frumoasă și durdulie. Și la 15 August 1908 s-a făcut mare serbare la Baea urmată de bal. La bal a venit și brigadirul Stamate cu Dna și cu Aneta Grigorescu. Și am dansat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dna lui Maricica. Dumnezeu să-i ierte. Până aicia am scris ce mi-a spus dl. înv. Gh. Papadopol, str. Română din Fălticeni, învățător fruntaș care a stat mulți ani în com. și satul Mălini, jud. Suceava. Iar de aici încolo voi scrie ce mi-a spus dl. profesor Universitar Simion Mehedinți, ficiorul dascălului bisericesc din com. Soveja, jud. Putna, însă de loc tatăl lui Mehedinți a fost din Rucăr, jud. Muscel. Eu l-am cunoscut pe profesorul Simion Mehedinți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
față și cu multă voie bună. îmi place atmosfera dar sunt tare supărătoare muștele ce nu mă lasă în pace să scriu în liniște aceste rânduri. Un responsabil de aici face curat prin curte, alți pelerini se învârt încoace și încolo, dar în curând, la ora 22.30 se dă stingerea și liniștea se așterne în hanul acesta atât de mare. Viața în aceste hanuri este interesantă, mereu vezi fețe noi pe care a doua zi nu le mai vezi. Ai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
soluția de urgență era să vin aici. Da, pe fond aveți dreptate, până găseați o mașină, până venea de la garaj se pierdea mult timp și putea fi din ce în ce mai grav. Văd că a început să-și facă efectul Izoptinul. De acum încolo, va trebui să aveți permanent la dumneavoastră Izoptin pastile. Vă fac eu acum rețeta, să mergeți la farmacia noastră să-l luați. Să înțeleg, domnule doctor, că de acum sunt un om bolnav de inimă? Nu vă speriați, eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
doi lei, în valoare de aproape două milioane. După această operațiune, depozitul s-a sigilat, iar cheile au reintrat în posesiunea consulului Franței. În august 1918, înainte de a fi arestat, consulul francez Labonne a predat cheile consulului Danemarcei, însărcinat de acum încolo și cu protecția intereselor Franței și ale României în Rusia. La rândul său, silit să plece din Rusia câteva luni mai târziu, consulul danez, conform dorinței guvernului român, a luat cheile la Copenhaga, de unde ar fi fost expediate Ministerului de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-ți dăm și ție sprijinul sufletesc pe care ți-1 dorești ! Cu cea mai mare bucurie vom da ajutor, mai ales învățătorilor moldoveni, care încep acum o epocă nouă în viața neamului nostru. Cu aceeași dragoste vom îmbrățișa de aici încolo, în gazeta noastră și pe frații moldoveni, ca și pe transilvănenii noștri. Căci și unii și alții sunt sânge din sângele nostru și trup din trupul nostru. Astfel, cu numărul de față, gazeta noastră se preface într-o foaie a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se întâlnește seara la o bere, iar mai nou, mai mulți devoratori de bloguri care mă citesc în format electronic și mă critică imediat în cinci fraze. Uneori îmi spun că poate aceștia vor fi adevărații mei cititori de acum încolo. E o cale... Unde și cum te-ai întâlnit cu critica literară? Ce a ieșit din această întâlnire? Tu l-ai recunoscut pe critic? El l-a recunoscut pe prozator? Primii critici i-am întâlnit în cenacluri. Puține cenacluri am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape secate sau cu mici acumulări de apă, una spre un Est respingător, așa cum este ceea ce se profilează peste Prut și mai încolo peste Nistru, și alta, un Herasus peste care privesc uneori cu invidie, dar fără entuziasmul care m-ar face să-l sar cu o prăjină și s-o iau la sănătoasa spre Vestul care mi-a înghițit mare parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
curbă descendentă a prețuirii. Și ce am putea spune despre atât de incomodul dar și atât de pregnantul Goma, prezent chiar și atunci când credem că l-am izgonit, figură majoră a literelor și vieții noastre publice, care abia de acum încolo va începe să fie pus sub puternica lumină a reflectoarelor pe care o merită? Acum câte ceva despre literatura din Basarabia. E negreșit o ramură a literaturii române, pe care o istorie mașteră a urgisit-o și care se cade să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreptate. De atunci fiecare dintre fiii mei și-a urmat cărarea-n codrul literaturii pe cont propriu și sunt amândoi favorabil văzuți, din când în când. Eu zic că amândoi sunt importanți, fiecare după felul său. Cine știe, poate mai încolo, în ce mă privește se va spune (dacă se va mai spune) că am fost tatăl scriitorilor Rareș și Vlad Moldovan, ceea ce n-ar fi deloc puțin lucru. La voi în casă, dacă e să luăm în calcul că și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura/ ivi spectaculosul. Așadar am fost un copil normal, căruia îi plăcea să se joace, să facă sport (am cochetat cu fotbalul la echipa "Viitorul" Nănești!), îmi plăcea să citesc (dar astăzi în memoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dedesubtul ei restaurația securistă, în haine pro-occidentale), era nevoie de reperul ferm al conștiinței mele luptătoare, toate în jurul meu evoluau sub imperiul urgenței, iar literatura mai putea să aștepte, respirația ei era cu bătaie lungă, mai aveam timp și mai încolo, în viață. În poemul Omul disponibil, care o să-mi apară într-o cu totul altă versiune, decât cea publicată în 1999, polemizez vehement cu ceea ce a fost până acum istoria și am versuri suficient de clare, despre raporturile dintre viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atunci, cum e viață-n general, cu suișuri și coborâșuri, și lucruri frumoase și mai puțin frumoase, dar destul de dificilă a fost, dar găseam și forme de protecție și autoprotecție, și una dintre ele era drumul pe jos și-napoi, încolo și-napoi, în zilele frumoase și erau destul de multe, așa, dar chiar și-n iernile foarte reci îl făceam, eu locuind aici, în spatele Universității sau la părinți, lângă gară, aveam ceva de mers, dar era - cred că o formă de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]