7,890 matches
-
care a culminat prin crima de la Sinaia, pe care am reprobat-o, cum reprobăm orice acțiune de violență și orice vărsare de sânge. [...] ați trecut la a doua fază, la regimul de toleranță, ați permis reconstituirea partidului desființat, i-ați îngăduit deplină libertate [...] și astăzi constatăm că vă speriați de propria dvs. operă și confundați în măsuri de represiune toată studențimea, toată universitatea, tot tineretul, cu toți profesorii săi, cu o acțiune politică pe care ați desființat-o și tot dvs.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
neomologate încă. A scos deci din luptă 12 avioane cu aproximativ 120 de sburători inamici. Într-o singură dimineață, într-un singur atac, a doborât 3 avioane Liberator în ziua de 5 aprilie în apropiere de Ploești (...). Să-mi fie îngăduit, ca o completare a scurtului meu documentar să relatez, pe cât aceasta va fi de posibil fazele unei singure lupte în care căpitanul Dan Vizanty a doborât 3 avioane Liberator. Aflat în capul formației sale de vânătoare pe care o conducea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în revista Apostrof: „În Autobiografie, voi spune totul despre mine, chiar și cele mai inconfortabile lucruri.“ Pentru oricine l-a cunoscut este absolut clar că I. Negoițescu s-ar fi ținut de cuvânt până la capăt, dacă Parcele i-ar fi îngăduit-o. Aceste promisiuni de mărturisire neînvăluită, totală mi-au amintit imediat de avertismentele orgolioase cu care debutează Confesiunile lui J.-J. Rousseau, căci toate par spuse de I. Negoițescu, întrucât i se potrivesc în chip remarcabil: „Alcătuiesc o lucrare cum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
i-a fost îndeplinită. Puteam să mă plimb în voie prin grădină, ba chiar să culeg fructe căzute pe jos, dar, de cele de pe ramuri, ferească sfântul să mă ating! Nici coacăze sau agrișe coapte și îmbietoare nu-mi era îngăduit să smulg de pe crenguțele lor, prea accesibile. Cu precauțiuni infinite, mai reușeam eu să-mi satisfac poftele (chiar să urc în părul râvnit, cu poamele mari și zemoase), însă ajutorul cel mai eficace la săvârșirea delictului mi-l dădea bunica
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe chestii ideologico-politice. Lung, subțire și famelic, în hainele care-i fluturau pe corp, studentul în drept Țuțea era colegul de facultate al tatălui meu, mai tânăr decât acesta, deoarece tata, student întârziat, servea ca locotenent activ, calitate ce-i îngăduia să-și ospăteze amicul, și e de presupus că pe cei doi îi lega și oarecare amiciție, oarecare comuniune de idei. Cum leafa locotenentului va fi fost destul de bună, cum îi plăceau cărțile, dispus fiind să cheltuiască pe ele, Petrache
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
voi putea într-o zi să exprim tot ceea ce îi datorez lui Jacques Donzelot, trama analitică a unei bune părți din carte datorându-i-se. Ca mărturie a unei extraordinare generozități și ca semn al unei îndelungate prietenii, mi-a îngăduit să utilizez materiale pe care le-am descifrat împreună în cadrul activităților Centrului de studiere a politicilor sociale. Le doresc tuturor tinerilor cercetători o experiență la fel de stimulativă și de creatoare. Îi mulțumesc în aceeași măsură Catherinei Mével, pentru primirea binevoitoare de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se datorează recunoașterii importanței crescânde a rolului lor economic. Prin abundența și diversitatea serviciilor și a mâinii de lucru pe care o oferă, prin cooperările mai mult sau mai puțin informale pe care le suscită, prin flexibilitatea pe care o îngăduie, orașul s-ar prezenta ca o asigurare împotriva riscurilor mondializării 2. Eliberat de sub tutela statului, orașul nu a fost niciodată atât de responsabil de propriul destin. Această conștientizare este însoțită, însă, de constatarea creșterii și întăririi influenței marilor grupuri ale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care știu ce este posibil 227". A vorbi în numele Istoriei, privilegiind demersul moral al deciziei politice și măiestria unei retorici a principiilor și valorilor, constituia, până atunci, o aptitudine esențială în dezbaterea publică. Virtuozitatea de a trage lecții din istorie îngăduia unora să dea lecții altora. Atitudinea prospectivă pretindea acum, dimpotrivă, o cunoaștere cu multă obiectivitate științifică a lumii. Imaginația devenea acum o fiică a calculului. Raționamentul se substituia povestirii. Nu este putere reală aceea care nu știe să conteze pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
americană (Tocqueville, 1995, ). Dar, dacă se poate face o distincție între cultura europeană și cea americană, cele două entități culturale nu pot fi plasate într-o opoziție, ci mai degrabă putem vorbi de o strânsă legătură între ele. Aceasta ne îngăduie să socotim America drept expresia culturii europene, fiind potrivite noțiunile de cultură și civilizație euroamericană. În momentul de față, Europa reprezintă o realitate gândită, fiind expresia întregirii ei, iar pentru a realiza acest obiectiv trebuie „să privim - așa cum sublinia Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
valoarea exactă a unui spirit. În chipul cel mai vădit, un Montaigne n-a suferit pentru cunoaștere: un înțelept și nimic mai mult. Un Pascal, dimpotrivă, a plătit pentru cea mai mică afirmație sau nega ție pe care și-a îngăduit-o; de aici faptul că tot ce afir mă are o pondere pe care cu greu am găsi-o în spusele celorlalți moraliști; toți, mai mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru a-și face o cinste din legătura cu ei și pentru ca aceștia să-l proslăvească, n-a trecut niciodată, în nici o privință, dincolo de suprafața cunoștințelor, și că neputința lui de a stărui în ceva, cu excepția intrigii, nu i-a îngăduit să adân cească nimic, nici să se țină, două săptămâni în șir, de același subiect pentru care, rând după rând, le părăsise pe toate celelalte. La fel de ușuratic era și în treburile publice și, prin urmare, la fel de incapabil. N-a putut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fost atât de prost pregătită, încât a alarmat întreaga națiune, astfel că, dacă vrem să facem procesul lui Mirabeau, trebuie să facem procesul Franței întregi. Voia să-i dea Franței o constituție atât de asemănătoare cu cea a Angliei cât îngăduiau împrejurările celor două state; însă trebuie să recunoaștem că pasiunile lui, dorința sa de popularitate, slăbiciunea Curții, reținerea de a se folosi de serviciile lui, neîncrederea Domnului Necker și repulsia regelui l-au provocat la niște exagerări, l-au făcut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cui aparținea fiecare lojă. E drept că pe vremea aceea cele mai multe erau închiriate cu anul. Îl puteai vedea intrând la șir în ele, pentru a zăbovi câteva minute în fiecare; prea multe treburi îl așteptau din toate părțile ca să-și îngăduie vizite lungi. Stătea pretutindeni tocmai timpul cât să afle câteva noutăți. Din fericire, contele d’Espinchal nu era rău din fire, altfel ar fi putut strica multe case, rupe multe legături de dragoste sau de prietenie, cu un cuvânt, ar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
meritul tău personal; pierdut în razele pe care le împrăștia Bonaparte, Domnul de Talleyrand a strălucit sub Restaurație cu o strălucire de împrumut: aceea a unei sorți care nu fusese a lui. Poziția întâmplătoare a prințului de Bénévent i-a îngăduit să-și atribuie puterea de a-l fi răsturnat pe Napoleon și onoarea de a-l fi reașezat pe tron pe Ludovic al XVIII-lea. Eu, spre deosebire de mulțimea de gură-cască, n-am fost atât de neghiob încât să dau crezare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
situație care ar fi trebuit, din cât se pare, s-o facă să adopte aproape orbește consolările cele mai improbabile și speranțele cele mai vagi, direcția pe care ideile ei o luaseră, mai puternică decât nevoile inimii, nu i-a îngăduit o clipă să considere făgăduințele religiei decât drept un mijloc de dominație și un pretext de into le ranță. Nu mă pot împiedica aici să reflectez la răul pe care îl fac religiei și oamenilor în suferință spiritul domi nator
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
corect notele înalte (acute), handicap minor s-ar putea spune, nu însă și pentru mine care și astăzi îmi privesc ultima falangă a degetului mic în poziție aplecată, neputincioasă. Dar fiindcă tot am ajuns la mărturisiri, fie și neimportante, mai îngăduiți-mi una, tot legat de tata, pentru care el nu poartă nici o vină, căci ne educa prin muncă, dar care pentru mine a însemnat mult din moment ce și acum, la bătrânețe, mi-a apărut în minte. Eram tot pe la vârsta când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și în întregime clasa a VIII-a (1944-1945) le-am făcut pe unde s-a putut: cazare în internatul din Casa Filibiliu (pentru clasele I-IV) și pe la gazde (cei din clasele superioare), iar cursurile în câteva săli de clasă îngăduite de Liceul Codreanu din localitate. Aici am susținut și examenele finale pentru obținerea "Diplomei de Învățător", în iunie 1945. Evenimente personale din perioada școlarizării bârlădene au fost, desigur, mai multe, dar două mi-au rămas întipărite prin importanța cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Mendeleev (și T.S. Eliot, în Tradition and the Individual Talent) să lase loc post-momentului, oricare ar fi el. Acest postmoment se cheamă în cazul demonstrației de față trans-roman, ceea ce vrea să spună, "romanul iese din matcă și trebuie să-i îngăduim să migreze, chiar dacă, pentru moment, nu-l putem defini ori clasifica". Dar ce anume deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat, de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prevedea că regimul comunist e cea mai bună dintre lumile posibile iar occidentul trebuie denunțat. Cu toate că nu era individ care să creadă acest lucru, nici măcar demnitarii, slujitorii plătiți ai partidului și regimului, nimănui (cu mici excepții) nu nu i se îngăduia să exprime direct refuzul comunismului. Tot ce putea supraviețui în interiorul sistemului erau aluziile furișe. Când românii îi citeau pe Marin Preda, Augustin Buzura sau Marin Sorescu, căutau mai ales "șopârlele" citeau printre rânduri, fărâmiturile de rezistență la comunism ce scăpau
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ziua de mâine e un veșnic mister, pe care îl duce greu, apăsată fiind de sentimentul că azi nu are nicio finalitate și că viitorul e mult prea greu de îndurat / așteptat. Eroii își văd de viața lor și nu îngăduie alte ființe în conturul povestirii, ori nu altfel decât ca figurație. Pianistul din The Unconsoled e înconjurat de o mare de oameni, dar pe niciunul nu ajungem să-l cunoaștem mai îndeaproape. Toți rămân măști fără viață. Tehnica jurnalului e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unul și care celălalt? La ce ne-ar folosi chiar dacă am ști? Tot ce vrem, în timp ce citim, este de fapt să nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și îi ajută pe cei care "au eșuat în viață într-un fel sau altul". Clement Harcombe are o întreagă filozofie despre viață. Așa cum le spune adepților lui, puțini la număr, N-am făcut decât să deschid ușa și să îngădui luminii să intre. Nu vom afla despre ce fel de lumină e vorba. Nici de la Clement, nici de la Timothy, nici de la Peter Ackroyd. Tim și tatăl lui locuiesc într-o casă în apropierea mormântului lui William Blake. Clement îi spune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]