7,767 matches
-
pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fină, apoi fulgii de cenușă se aprinseră într-o prismă dând naștere unor matrice și forme reflectându-i pe bărbații și pe femeile care îi creaseră pe el, pe mine și pe Robby. Plutiră peste zâmbetul matern și umbriră mâna întinsă a unei surori și trecu peste toate lucrurile pe care ai fi vrut să le împărtășești cu ceilalți. Vreau să-ți arăt ceva, șoptiră fulgii de cenușă. Le priveai cum continuau să se înalțe dansând peste o multitudine de imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea Întinsă În pat, ceea ce i-a agravat situația. A doua zi - după ce seara ne dusesem să vedem În ce stare este, am internat-o În spitalul de neurologie, cu diagnostic de hemoragie cerebrală (...) traumatism cranian. După o seară de ședere În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi s-o fi năzărind numai mie? Cu mult drag, Melanica </citation> <citation author=”PAPADIMA Ovidiu ” loc=”București” data =”26.XI.1972”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Primind cu bucurie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cei mai aprigi antiunioniști. A fost un om de foarte mare cultură, căsătorit cu Sevastia Ciudin . Dar ceea ce vreau să scriu și ce mi s-a părut deosebit, vine acuma. El era mason, șeful masonilor de pe aceste meleaguri, nu știu cât de Întinse. Eu nu cunosc prea mult ce este cu masoneria asta. Dar Ghelemé mi-a spus: „Uită-te pe deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai știu ce). Eu m-am uitat și, așa este. Aceste ciudate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
leagă de colectiv, și în acest caz mărturisirea nu-mi face nici o plăcere: chiar dacă e un act de curaj, e despre lașitate ...). Château Smith Haut Lafitte - prima etapă a excursiei - este un adevărat castel-cramă îmbrăcat în verdeață, tronând peste podgorii întinse și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată de priveliștea surprinsă de la distanță. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare „scot pe necarosabil” o grămadă de expresii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un fel de atemporalitate sinistră. Călătorim cu autobuzul, cam vreo două ore, printr-o regiune agrară. Pășuni și fânețe, cât vezi cu ochii. Satul scriitorului e un fel de cătun format din căsuțe de lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un mic grup de falsificatori de opere de artă. - Știu că ai studiat dreptul. În ce măsură te ajută calificarea de jurist în activitatea ta literară? - Am studiat dreptul la Universitatea din Islanda, timp de patru ani. Asta mi-a cerut lecturi întinse, însă mai degrabă lucruri anoste. În orice caz, mi-am făcut destul timp să merg din când în când la bibliotecă pentru a citi cărțile recomandate studenților de la Litere. Hotărâsem, încă de la vârsta de 15 ani, să devin scriitor. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politic, ONG (partidul își are spitalele și școlile lui, deschise oricui), grup de comunicații (televiziune, ziare, posturi de radio, edituri), fracțiune parlamentară, armată populară, centru de studii sociopolitice, întreprindere de lucrări publice, societate de asigurări, societate secretă. Într-o țară întinsă cât două departamente de-ale noastre, în care zvonul e rege, nimeni nu știe (primul ministru nu face nici el excepție) nici unde, nici cum ar putea fi întâlnit Nasrallah, idolul mulțimilor, mai celebru ca Johnny Hallyday și Zineddin Zidane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
septembrie. De data asta, cu șaptezeci de kilograme de TNT sub caroseria mașinii tale, lovitura era imparabilă. De atunci volumul tău Considerații asupra lumii arabe nu m-a mai părăsit. Bisturiul tău, jovial ca și tine, operează pe o zonă întinsă Egipt, Sudan, Maghreb, Irak, Siria, Emiratele Arabe Unite, ca să nu mai vorbim de Libanul tău natal. Pune acest post-scriptum pe seama remușcărilor sau a unui simț întârziat al replicii. Să zicem că el se adresează soției tale, fiicelor tale, celor ca tine pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stăpâni. Fără îndoială că resimțiți aceeași ambivalență și față de islamism. Islamul le-a permis popoarelor voastre să rămână ele însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă? Deci, mâna întinsă. Dar cei care se reclamă azi de la ea visează să vă taie gâtul. Și atunci mâna se face pumn. Iar voi aveți dreptate să fiți în gardă. Nu-ți venea să crezi ochilor văzând pe străzile orașului Cairo vălul, incidental
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
De-am putea să-l revedem în eternitatea lui Așa cum era el în Ur și în Genesareth. De l-am putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
permite să ne scrutăm ceva mai bine propria noastră ființă. E ca și cum această originală expoziție de opere de artă dacă ne este permis să numim astfel fiecare constelație confesională ar fi și o defilare a ispitelor refulate, ca o oglindă întinsă, dacă nu în fața caracterului nostru, cel puțin în fața a tot a tot ce cuprinde el în materie de virtualități netraduse în fapte, de înclinații sau de regrete. În orice om, fie el chiar ateu, sălășluiesc un muslman, un creștin și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Neamț, bătrân, bătrân, inconștient aproape ca un copil. Trecem prin pădurea întinsă de stejari mari dintre care unii au devenit proprietate a multor personalități politice: stejarul lui I. Lahovari, al lui N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trei sute de ofițeri ai diviziei, și cei șapte sau opt mii de soldați, muncitori ai pământului. Câteodată noaptea lumina lunei umple văzduhul de taină, dă vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără; rătăceau printre corturi fermecați de strălucita pulbere de argint a lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau vibrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Împrumuta bani din toate părțile, dela bănci, și de la particulari oferind 10-12 la sută dobândă. Așa mulți oameni, multe femei văduve au încredințat în mânile lui economiile lor din greu muncite. Un om bogat ca el, cu afaceri așa de întinse, fost prefect, boer de viță, prezinta destule garanții; afară de asta da și procente mari. Dar iată că domnul C. M. intră în legătură cu Mochi Fișer. Îi dă la mână ipotecă asupra tuturor moșiilor lui, casa o trece pe numele nevestei, și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
averea fratelui său, și pe numele nevestei și a dat și el faliment. Operația aceasta începe a deveni rentabilă. Drumul de la Valea Jijiei cătră Prut, în regiunea Ichimenilor, Avrămenilor, Nichitenilor, Adășenilor, e de o singurătate și o tristeță mare. Locuri întinse se desfășură goale, fără așezări omenești. Unde și unde se arată câte-un iaz, câte oleacă de sat, împresurate cu tristeță parcă, fără un copac, fără nimic la care să se oprească ochiul. Am zis sate am zis case. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici. E așa de departe până la comună, și e și mai departe până la Botoșani, ori Dorohoi. Aici e regiunea aceea de o bogăție neauzită căreia oameni din partea Muntelui îi zic "la câmp". "La câmp" încă din copilărie îmi evoca ținuturi întinse, iazuri mari, sate rare rare... stepa... Morțun lucrează 2600 de fălci dintre care 1000 proprietate. Mai are pe lângă Ichimenii lui, Ichimenii Holban, parte din Bodron și o parte din Crasnaleuca (aceste din urmă, proprietate a moștenirii Callimachi). Drumuri nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
subt pământ. Când au dat de pături mari de apă, inginerii au înghețat-o și au săpat în stâncă. Sara plecăm la Leningrad, ora 6. Tren domol, vagoane cu paturi, ceaiu. 25 Iunie, luni Ajungem la amiază. Am străbătut o întinsă regiune de mlaștini și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fostă proprietate Coloredo-Mansfeld (asasinul lui Walenstein), astăzi naționalizată și dată scriitorilor cehi ca să-și petreacă zilele de vacanță aici. Drda, Nauman, Soudek Maurice Carême D-na Caprina Coolins, olandeză. Castelul asasinului are grădini foarte bine întreținute, sere, un lac destul de întins, bazinuri și fântâni țâșnitoare. În interior: tablouri, stampe, vase, covoare, o bibliotecă (săracă: a fost, probabil, jefuită). Am văzut un volum somptuos legat, cuprinzând catalogul numismatic al familiei Mansfeld Coloredo. Această bogată locuință a fost lucrată în mare parte cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aduci, să mi-l grăbești, Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care se aflau și secuii, fură zdrobite de turci și amenința o mare primejdie...”. În acest moment s-a produs atacul călăreților conduși de Ștefan cel Mare. „Dar și oastea ghiaurilor răi din fire, care era cât un ocean de întinsă, (evident o exagerare), punându-se în mișcare ca un uragan și ca un vânt puternic aducător de nenorociri, a aruncat cu vântul orgoliului său butoiul și l-a împins spre mal pe un val”. Atacul dat de Ștefan i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în cazul Normandiei și al Flandrei, puterea se păstrează în mâinile principelui teritorial. În perioada fărâmițării feudale, puterea regelui, a ducelui sau a comitelui era direct proporțională cu mărimea domeniului. Unii principi teritoriali ajung să dețină un domeniu mult mai întins decât acela al regelui, puterea lor economică și militară fiind mai mare decât cea a regelui. Carol cel Simplu (898-923) este înfrânt la Soisson de nobili, va fi atras într-o cursă de Heribert, conte de Vermandois, în închisoarea căruia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se afla în jurul mânăstirii. La 17 noiembrie 1502, închinând mânăstirii Putna pe preoții din mai multe sate, se arată că domnul “a făcut mai sus scrisei mânăstiri braniște în jurul mânăstirii”, căreia i se stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]