7,108 matches
-
acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii de putregai a fricii umane era mirosul insipid al transpirației. Răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii de putregai a fricii umane era mirosul insipid al transpirației. Răul nu mai era decât o mână gravată pe un oblon. Totul era pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Când am strâns-o În brațe a Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea și să o urmez cu o bucurie extatică și nu am fost deloc surprins când, În vis, femeia s-a transformat În mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi recuperate niciodată, Însă purificate, imune la distrugere, ferite de durere și dor. Ca prinsă Într-o bulă de sticlă, iubirea Yaelei Îi era redată pentru o clipă, cu atingerea ușoară a limbii și buzelor ei În spatele urechii sale și șoapta ei: „Aici, atinge-mă aici“. În baie se trezi pus În Încurcătură descoperind că i se terminase spuma de bărbierit, până când Îi veni ideea strălucită să Încerce să se radă cu un strat gros de săpun obișnuit. Numai că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
față, iar Fima oricum nu se mișcase de la biroul său. La cinci și jumătate o femeie Înaltă, cu părul blond, Îmbrăcată Într-o rochie neagră și frumoasă ieși din cabinet, se opri În fața biroului de recepție și Întrebă, aproape În șoaptă, dacă se vedea? Dacă arăta groaznic? Fima nu auzi Întrebarea și răspunse din greșeală la alta: Sigur, doamnă Tadmor. Sigur că nu va afla nimeni. Puteți fi complet liniștită. Suntem foarte discreți. Și cu toate că evita cu mult tact să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva care să vrea să-i arunce În mare. Ted răspunse În șoaptă: — Da. Situația nu arată bine deloc. Și ieși. Fima se Înfășură În pătură. Voia să-l roage pe Ted să-l trezească În clipa În care aveau să vină Yael și Dimi. Dar din cauza oboselii nu reuși să Îngaime decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu Încetă cu sărutările paternale, sperând să-i distragă atenția de la degetele care alunecau acum printre genunchii ei. Mi-e rău, Efraim, mi-e rău și nu valorez nimic. Fima răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea oftă, puse mâna pe ceafa lui și șopti: Ești atât de bun. În șoapta asta găsi curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei, dar nu Îndrăzni Încă să se frece de ea. Continuă doar să mângâie ici și colo, Învățând strunele În timp ce nu Înceta să-i șoptească ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din America Latină, avea vreodată accese de nostalgie? Mustrări de conștiință? Sentimente de rușine și vină? Aici nu se vorbea niciodată despre ea. Nici măcar indirect. Sau prin aluzii. De parcă nici n-ar fi existat. Doar Tamar Îi mai povestea uneori În șoaptă lui Fima despre câte o scrisoare returnată expeditorului nedeschisă sau despre un telefon Închis În tăcere, fără un cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om rău, ci doar speriat și rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor spune o poveste, Îl vor săruta de noapte bună, se vor așeza unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lejer, strălucitor, cu povestiri erotice picante, cu străfulgerări de idei incisive, cu sclipiri care aruncau o lumină nouă asupra unor probleme vechi. Când se va scuza și va coborî pentru o clipă la toaletă, cele două femei vor discuta În șoapte animate, sfătuindu-se asupra situației sale. Stabilind Între ele sarcini, ture, un fel de organizare a muncii În departamentul de Îngrijire a lui Fima. Imaginile acestea Îi erau dulci ca o mângâiere: Întotdeauna, Încă din fragedă copilărie, Îi plăcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la noi. Să simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ureche pentru ca Mark să nu audă ce vorbim. Din fericire, a ales să plece să facă ceai amintindu-și că telefoanele nesfârșite făceau parte din viața alături de mine. —Ce vrei să spui cu „din nou“? Am început să vorbesc în șoaptă și repede. —E complicat de explicat. Mark e aici. Harry a avut un atac de cord, grav, dar acum starea lui e stabilă, iar Mark crede că ți-am spus deja toate astea. Crede că tocmai m-ai sunat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te vei întoarce așa de repede. Da, dar de ce e aici? Parcă ne înțelesesem că vom petrece niște timp împreună. Și nici măcar nu ne putem purta frumos unul cu celălalt pentru că el crede că divorțăm. Mark începu să vorbească în șoaptă pentru a întreține aura de mister, deși știam că Kieran nu se întorsese încă. — Începuse să-i placă să stea la hotel și nu ne-am dori să înceapă să-i placă viața de celibatar. Am de gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Înainte să pot spune ceva, a sunat telefonul. Gary mi-a făcut semn că vrea să meargă la baie, eu i-am arătat cu degetul drept înainte pe hol în timp ce ridicam receptorul. —Bună, Jen, Maria sunt. —Maria! —De ce vorbești în șoaptă? Te-am prins într-un moment nepotrivit? — Nu, doar ce m-am întors acasă după ce l-am luat pe Alfie de la spital. Am crezut că Mark doarme, dar se pare că nu e acasă. Aveam mâinile lipicioase de la atâtea minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a Întreține conversația triunghiulară și ulterior se scuză, pretextând că are de lucru. Și Într-adevăr, uneori mai lucra preț de o oră după cină, parcurgând și revizuind ceea ce scrisese dimineață, Înainte de a se retrage și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ori chiar al penetrantei luări în posesie, să fie relatabilă, nu-mi rămân decât cuvinte a căror bâiguială contribuie la o exprimare pătimașă sau pompoasă și care, încă de la Werther-ul lui Goethe, a intrat în uz în scrisori ori în șoaptele rostite sub cearșaf. Sau am să fiu scurt. Pe fata asupra căreia era asmuțită pofta mea, asemenea unui câine dresat, am întâlnit-o pe drumul spre școală. Între timp, vechea clădire a Conradinum-ului ajunsese să fie folosită nu doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căci de fapt ne plăcea de el, de „ciudatul de Heini“: „Apuc-o și gata, strânge și tu mâinile pe ea!“. Răspunsul lui se limita la puține cuvinte, care au intrat curând în circulație în chip de citat rostit în șoaptă. Dar, atunci când din cauza lui s-a ordonat serviciu de pedeapsă și am fost târâți cu toții sub soarele arzător până când am căzut din picioare, au început să-l urască cu toții. Și eu am încercat să-mi stârnesc mânia. Era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și niște broșurele religioase. Pe urmă a plecat, a fost transferat, cum s-a spus. Noi nu am întrebat unde. Dar pentru toți era limpede: nu din motive de incapacitate a fost dat el afară, ci, așa cum spuneam noi în șoaptă, „tipul era de mult apt pentru lagărul de concentrare“. Unii se dădeau glumeți, fără să recolteze cine știe ce râsete: „Un nebun ca el - locul lui e în lagăr!“. Careva știa: „E o sectă care nu face așa ceva. De-aia au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai transparent ca să aflu cât de puțin fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să crezi în el nu solicita nici un efort, părea o joacă de copii. El a rămas teafăr și era ceea ce reprezenta. Privirea lui fermă, de fiecare dată pătrunzătoare. Uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carton, care fusese cumpărată special pentru această călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin fanta de lângă aparatul de proiecție, imediat după jurnalul săptămânal, în care Goebbels stătea la taclale cu supraviețuitorii în fața ruinelor, filmul Kolberg, care îndemna la rezistență, cu Heinrich George în rolul principal? Mai târziu, nu mai știu cine spunea în șoaptă că unii dintre băieții care, în timpul filmărilor, avuseseră de luptat cu vitejie și în costume de epocă împotriva armatelor net superioare ale lui Napoleon, în anul următor, când Kolberg, lipsit de figuranți, dar de această dată pe bune, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exepriențele dobândite la capul de pod din Kuban și în bătălia de tancuri de la Kursk. Făceau asta când cu o seriozitate încrâncenată, când cu o ironie nemiloasă și uneori mânați numai de dispoziția de moment. Cu voce tare sau în șoaptă, ne bombardau cu jargonul tradițional, întrecându-se în ingeniozitate în materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]