7,853 matches
-
dăruia Pobratei prisaca de la Visoca, la Botne, și îi întărește dreptul de a strânge desetina din satele sale. La 23 aprilie 1441, domnul dăruia mânăstirii patru sălașe de țigani. La 1 mai 1443, mânăstirii i se dăruiau patru sălașe de țigani, iar la 7 mai, nouă tătari cu sălașele lor. La 29 noiembrie 1443, domnul întărea mânăstirii Pobrata, trei sate pe Pobrata: Neagomirești, Iurcești și Bodești și cu moara; pe Prut, Grabăuți, Ciulinești, Berești; la Botne, Răpcinți, cu moară pe Telița
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe Telița și prisaca Visoca, și Cereucani, și Rădăuți și unde este Bălan, și unde este Șandru și pe Bahlui, sub Hârlău, unde este Mihailo cu moara pe Bahlui. La 26 aprilie 1444, i se dăruiau Pobratei patru sălașe de țigani. La 5 aprilie 1448, erau întărite mânăstirii satele Ciulinești, Bereșteni și Roșca, lângă Hârlău. Locuitorii acestor sate erau scutiți de toate dările și slujbele față de domnie, iar dreptul de judecată aparținea mânăstirii. În aceeași zi, 5 aprilie 1448, domnul întărea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotar de-a lungul Neamțului Mare și un loc în pustiu pe pârâul Iezerului, ca să întemeieze un sat, două pâraie, care cad în Bahlui, ca să așeze moară, și încă un loc de moară la gura Teliței. Se mai dăruiau doi țigani cu sălașele lor și un tătar cu sălașul său. La 3 aprilie 1453, domnul dăruia mânăstirii două sălașe din tătarii domnești de la Neamț. La 2 iunie <1458-1459>, se dă un privilegiu pentru satul Ciulinești și Verejani. La 8 iunie 1458
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare, 7 între anii 1458-1472 și unul în anul 1500. Domeniul mânăstirii a fost apreciabil, ca mărime: 20 de sate, două locuri în pustiu, unde să își întemeieze sate, prisăcile Visoca, Rusnădzești, vama de la Țuțora, sălașe de țigani și tătari, berbânțe de miere, piatra de ceară din Târgul Frumos. Privilegiile acordate de Ștefan cel Mare reprezintă întărirea unor privilegii anterioare. Domnul a dăruit Pobratei un singur sat, Liești. I-a scutit de dări pe oamenii de la Visoca, a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ocnele de sare. Călugării aveau voie să încarce în carele lor pește, sare, mere, miere de la toate prisăcile lor, să nu plătească vamă nici la Iași, nici la altă vamă, vândută sau nevândută. La 25 august 1454, erau dăruiți patru țigani cu familiile lor, iar satul Săsciori era scutit de dări și munci, nici globnicii, nici ilișarii să nu aibă treabă cu locuitorii satului, care erau scutiți și de posadă, și de muncile la morile domnești. În aceași zi, era dat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aleasă, la fixarea hotarului unui sat, ne arată cât de important era actul în sine. Ștefan cel Mare întărea scutirile pe casele Moldoviței din Suceava (12 august 1457). La 31 august 1458, se da un nou privilegiu de întărire pentru țigani dăruiți mânăstirii la 25 august 1454. Ei vor fi menționați și în privilegiul din 31 august 1458. La această dată, se acordă slobozie satului Borhinești. Locuitorii sunt scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei și este pentru a doua
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare cumpăra satul Voitin de la copiii lui Hărman, nepoții lui Iațco, cu poiana unde a fost mânăstirea lor și “pământul cel vechi”, pe care aveau uric de la Alexandru cel Bun și-l dăruie Putnei. Mai dăruie 11 sălașe de țigani “din țiganii noștrii proprii pe care i-am adus din țara Basarabilor”. La 17 martie 1490, călugării de la Putna căpătau învoirea ca în primăvară și în toamnă să trimită câte trei care mari după pește, scutite de vamă. Li se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cumpăra satul Voitin de la copiii lui Hărman, nepoții lui Iațco, cu poiana unde a fost mânăstirea lor și “pământul cel vechi”, pe care aveau uric de la Alexandru cel Bun și-l dăruie Putnei. Mai dăruie 11 sălașe de țigani “din țiganii noștrii proprii pe care i-am adus din țara Basarabilor”. La 17 martie 1490, călugării de la Putna căpătau învoirea ca în primăvară și în toamnă să trimită câte trei care mari după pește, scutite de vamă. Li se interzicea globnicilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmași. La acestea se adăugau obrocul de 12 buți de vin, pietrele de ceară din Târgul Siret, morile din acest târg și braniștea din jurul mânăstirii. În ultimul privilegiu dat de Ștefan cel Mare mânăstirii, la 8 septembrie, domnul întărea Putnei țiganii, pe care călugării i-au chemat din Țara Basarabilor. Având unul dintre cele mai mari domenii, mânăstirea Putna a avut mijloacele să poată susține o activitate spirituală susținută, activitate începută de călugării care au venit de la Neamț. Mânăstirea Voroneț. A
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul de la Podul de Piatră, scutindu-i pe locuitorii satului de dări și slujbe, numai oamenii episcopului sau protopopul să aibă de-a face cu oamenii din satul respectiv. La 31 mai 1453, Alexandru voievod întărea Mitropoliei două sălașe de țigani și îi mai dăruia un sălaș. La 1 iulie 1460, Ștefan cel Mare hotăra ca țiganii Mitropoliei să nu fie folosiți decât pentru slujbele Mitropoliei. La 12 septembrie 1464 pisarul Tador Prodan cumpără de la mitropolitul Theoctist satul Greci. Cu banii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
episcopului sau protopopul să aibă de-a face cu oamenii din satul respectiv. La 31 mai 1453, Alexandru voievod întărea Mitropoliei două sălașe de țigani și îi mai dăruia un sălaș. La 1 iulie 1460, Ștefan cel Mare hotăra ca țiganii Mitropoliei să nu fie folosiți decât pentru slujbele Mitropoliei. La 12 septembrie 1464 pisarul Tador Prodan cumpără de la mitropolitul Theoctist satul Greci. Cu banii luați pe satul Greci, mitropolitul cumpără, la 11 aprilie 1465, de la Giurgea Ratompan, satul Mihăești, cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Putnei, a mai fost întărită prisaca Balica, lângă Iași și niște vii la Hârlău. La sfârșitul secolului al XV-lea, Mitropolia Sucevei stăpânea opt sate cu mori și pive, două prisăci, vii în dealul Hârlăului și mai multe sălașe de țigani. În două documente de la Vasile Lupu este menționat un uric de la Ștefan cel Mare, care întărea Mitropoliei stăpânirea peste 100 de familii de greci, ce locuiau în două cuturi. Episcopia Rădăuților. Este necropola domnească, unde au fost înmormântați primii domni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la cetate, la mori sau la curțile domnești, pe care erau obligați să le facă “alți țărani”. La 23 august 1481, era reînoit privilegiul din 30 august 1479. La 30 noiembrie, Ștefan cel Mare dăruia Episcopiei Rădăuților trei sălașe de țigani. La 15 martie 1490, sunt întărite Episcopiei cele 50 de biserici cu popii lor și se dă un nou privilegiu, deoarece se făcea un schimb cu bisericile cu popi ai mânăstirii Putna. La 26 august 1503, era întărită stăpânirea asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Bun soacrei sale Anastasia, de data aceasta fiind pomenite numele cătunelor care țineau de Coțmanul Mare, anume: Gavrilăuți, Hlivișcea, Davidăuți, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinți și Valeva. Era întărită stăpânirea asupra satului Rădăuți. Așadar, în afara celor trei sălașe de țigani, toate proprietățile episcopiei Rădăuților au fost dăruite de Alexandru cel Bun. Ștefan cel Mare a întărit numai stăpânirea asupra acestor sate și a acordat scutirile de dări și slujbe pentru locuitorii satelor Episcopiei. Episcopia Romanului (sau din Târgul de Jos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Episcopia Romanului a fost unul dintre marii beneficiari al daniilor făcute de Ștefan cel Mare, aceasta primind de la domn cinci sate și jumătate și o parte de sat. Cu satele moștenite de la Alexandru cel Bun, Episcopia avea opt sate, mori, țigani și mari scutiri pentru locuitorii din satele sale. Ștefan cel Mare a făcut danii laicilor și bisericii din domeniul domnesc. Cum acesta era restrâns ca număr de sate, domnul a cumpărat și a dat sate. Nu a răscumpărat, ceea ce presupune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
balta Chișca, iezerul Dubrovca, a făcut braniște din braniștea domnească în jurul Putnei, a dăruit 150 de drobi de sare din salina domnească de la Trotuș, a dat pietrele de ceară din Târgul Siret și din Târgul Frumos, a dat sălașe de țigani, un tătar din tătarii domnești de la Neamț. În totalitate, domnul a cumpărat și a dăruit 45 de sate și jumătate, dar dintre acestea puține au fost dăruite vechilor mânăstiri: mânăstirii Neamț i-a dat un sat și o prisacă, mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un număr de ostași la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate cu mori, iazuri, dârste, prisăci, mânăstiri, iezere, gârle, tătarii și țiganii “cu tot venitul, neclintit, în veci”. Nu se vorbește nimic despre obligațiile, pe care locuitorii acestor sate le au față de domnie, și nici nu se arată că egumenul ar avea drept de judecată asupra locuitorilor din satele amintite. În 1466
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
predestinării reciproce. „Dalba soție” este doar cea care a parcurs întreg traseul de acte magice și numai ea poate fi pe potriva mirelui „împărat” din orațiile de nuntă. Ipostaza estetică absolută este redată prin comparație: „frumoasă ca și luna” spune personajul Țiganul interpretat la jocul ursului în Sirețel, Iași și imaginea este reîntâlnită la fata căutată de Iovan Iorgovan în baladă: „Fața-și arăta,/ Fața ca luna”. Potrivirea magică este sugerată și de o altă variantă a baladei Soarele și luna, culeasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu" (p.55). Un episod interesant aproape necunoscut este cel cu picherul Neculai Vlahuță, fratele lui Alexandru Vlahuță, care s-a călugărit cu numele Nectarie la Mănăstirea Neamț. Animozitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu apucături sălbatice. Grigore Chetreanu a avut un băiat pe Constantin, care era negru, dar era foarte cuminte. Toader Chetreanu nu era de treabă nici de feli. Ancuța lui Gh.Chetreanu va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și întreabă el cine a mai fost și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
munte: brânză, unt. Parcă era o bază de primire la protopopul Gh. Zarian. I-am spus preotului Grigore Zăhănescu ce am pățit cu protopopul Gh. Zarian și el mi-a spus că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a doua zi de Sf. Ioan în 6-7 Ianuarie am fost chemați să dăm examen la Iași. Și era un ger afară și o prăpădenie de să ferească Dumnezeu. Și ne-am băgat într-o cafenea. Acolo venise toți scripcarii: țiganii din Iași care cântase pe la patroane. Și vorbeau niște porcării și niște blăstămății cum n-am mai auzit și nici nu voi auzi. Și atunci am zis eu că față de aceia, bogătenii mei merită să intre toți în rai. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știut țăranii dar a știut Dumnezeu. Vasile Ștefănescu-Potlog era de o mândrie fără pereche ca și Mihai Bîtlan și de-o răutate fără margini. Când un țăran nu vrea să-i vândă o bucată de pământ el vorbea cu niște țigani cei mai răi și bătăuși, le da 2-3 litri de rachiu de-l bătea să-l omoare, el era dus atunci din crâșmă și apoi venea și cică îl scotea pe țăran de la țigani. * Pe un ficior al moșieriței Luxița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de pământ el vorbea cu niște țigani cei mai răi și bătăuși, le da 2-3 litri de rachiu de-l bătea să-l omoare, el era dus atunci din crâșmă și apoi venea și cică îl scotea pe țăran de la țigani. * Pe un ficior al moșieriței Luxița Paladi l-am văzut scăldându-se în râul Moldova într-o mare adâncime și înnota f.bine și frumos, va fi avut 25 ani. Trăia la Paris, vorbea franțuzește. Era cu pădurariul Lupu Rusu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]