7,946 matches
-
de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-a dus și nu mai pot face față. Nu mai pot supraviețui În afara corpului Gazdei... ca și Celălalt mă prăpădesc, mă prăpădesc laolaltă cu Gazda, lăsându-i pe ceilalți să țipe, Întotdeauna ceilalți, să-și revină singuri 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 D.S. (detectiv-sergent), D.I. (detectiv-inspector), grade În poliția britanică. Personaj dintr-un serial britanic polițist. Amsterdam. Michael Schenker (născut pe 10 ian. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1955" \o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
extrage Învățăminte prețioase, de a conștientiza drumul corect și secretele uitate.” (Gabriel Moldovan, fondator Unelte Pentru Schimbare) Se spune că Diogene ar fi năvălit Într-o zi În Grădina lui Akademos cu un cocoș jumulit În mînă și ar fi țipat, agitîndu-l În văzul celor prezenți: "Iată omul lui Platon!" Asta ca să facă de rîs prețioasa definiție a omului pe care, zice-se, o acreditase acesta: omul este bipedul fără pene. Akademia nu s-a speriat prea tare și, În urma descinderii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care suferința și furia sunt comunicate tranzitiv ca, de pildă, în secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute drumul vechi. Sub raport emoțional, amputarea laturii paternale a declanșat un prim conflict interior manifest în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tiranul să vină și mai aproape, deoarece era mai bine ca numele respective să rămână secrete. Nearchos s-a aplecat, înclinându-și capul către el. Dintr-odată , Zenon și-a înfipt dinții în urechea lui Nearchos. Nearchos a început să țipe, dar Zenon nu i-a dat drumul. Doar înjunghiindu-l până a murit au reușit călăii să-l determine să dea drumul urechii dușmanului său. Astfel a murit maestrul infinitului. În cele din urmă, un grec din lumea antică a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.» / «Vino!» i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
școală. Păstrăm curățenia și evităm să producem vreo stricăciune: nu spargem geamurile, nu scriem pereții, nu scrijelim mobilierul sau pereții, nu deteriorăm perdelele. Nu ne încăierăm, nu ne îmbrâncim, nu punem piedici colegilor căutând să ne amuzăm. Nu fluierăm, nu țipăm, nu vorbim urât; Pentru nici un motiv nu vom face glume pe seama colegilor bolnavi sau care suferă de vreo infirmitate. Dimpotrivă! Cu aceștia trebuie să avem o grijă deosebită. Vom fi atenți să nu-i izolăm că să-i tratăm ca
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
frumoși, nu semănau cu cei ai lui Ahile. Și acum, înainte de a arăta mai îndeaproape natura relației lui cu Ahile, trebuie pomenite și cele câteva comparații legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o pasăre, și piere ca un abur înghițit de pământ, încă așteptând să-și afle cuvenitul și tristul sălaș printre umbrele morților lumii și 89 având să aștepte acolo, umbră, o altă umbră, atât de iubită cândva. Foinix. Foinix
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-i pună cenușa într-o urnă care s-o primească mai târziu și pe a lui. Ahile spune că așa va face și îl roagă să se apropie, să stea îmbrățișați măcar o clipă și să plângă. Dar umbra fuge, țipând, și piere înghițită, ca un abur, de pământ. Ahile se trezește plângând. Funeraliile lui Patrocles se știu. Iar în ce privește cenușa, Ahile s-a ținut de cuvânt. După aceea ține în cinstea lui Patrocles marile jocuri funerare, pomenindu-l din când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de mânie, / În trunchiul despicat al unui pin, / În care, doisprezece ani în șir, / Te-a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit, lovit în ce-i era mai scump, în libertatea sa, se tânguie și geme și chiar țipă, așa gingaș cum e, atât de tare, încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în improbabila ei îndurare. Din ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și scenaristică, geniul organizării aparențelor în întreguri spectaculare. Dar, până la performanțele mai înalte, instituirea spiritelor minore ca torționare ale lui Caliban și apoi ale complicilor săi. Speriat că Trinculo, care se strecurase sub mantaua lui, este un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă 190 chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
frumoși, nu semănau cu cei ai lui Ahile. Și acum, înainte de a arăta mai îndeaproape natura relației lui cu Ahile, trebuie pomenite și cele câteva comparații legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o pasăre, și piere ca un abur înghițit de pământ, încă așteptând să-și afle cuvenitul și tristul sălaș printre umbrele morților lumii și având să aștepte acolo, umbră, o altă umbră, atât de iubită cândva. Foinix. Foinix este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i pună cenușa într-o urnă care s-o primească mai târziu și pe a lui. Ahile spune că așa va face și îl roagă să se apropie, să stea îmbrățișați măcar o clipă și să plângă. Dar umbra fuge, țipând, și piere înghițită, ca un abur, de pământ. Ahile se trezește plângând. Funeraliile lui Patrocles se știu. Iar în ce privește cenușa, Ahile s-a ținut de cuvânt. După aceea ține în cinstea lui Patrocles marile jocuri funerare, pomenindu-l din când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de mânie, / În trunchiul despicat al unui pin, / În care, doisprezece ani în șir, / Te-a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit, lovit în ce-i era mai scump, în libertatea sa, se tânguie și geme și chiar țipă, așa gingaș cum e, atât de tare, încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în improbabila ei îndurare. Din ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și scenaristică, geniul organizării aparențelor în întreguri spectaculare. Dar, până la performanțele mai înalte, instituirea spiritelor minore ca torționare ale lui Caliban și apoi ale complicilor săi. Speriat că Trinculo, care se strecurase sub mantaua lui, este un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de arme, Sau când nechează-nfiorat de-o spaimă? De-asemenea și gintea zburătoare, Pestrițe păsări, ulii și vultanii Și cufundarii care-și caută hrana În apele sărate ale mării, Atunce când se bat pentru mâncare, Luptându-se cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel cu viață lungă Al cioarelor și stolurile negre De corbi atunce când, precum se spune, Sau ploaie cer sau cârâie-a furtună. Deci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu i se poate oferi. Prin educație, învățăm autocontrolul și rezistența la frustrare. De foarte multe ori, din prea multă dragoste, îi oferim copilului tot ce-și dorește chiar în momentul când își dorește. (Chipurile, să nu sufere să nu țipe, sau să nu se simtă frustrat.) Dar frustrările creează o tensiune interioară ce caută compensări. Aceste compensări devin pozitive prin educație și determină creativitate, ingeniozitate, căutare de alternative. Sau acceptă detașat, apreciind corect situația în cauză. Rezistența la frustrare se
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a început să-l dojenească pe pisoi cu blândețe și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mâr, mâr și miau, miau, miau... Pisa își oferea pisicuților ei toată cunoașterea ei, toată priceperea și înțelepciunea ei. Tăcea doar când era ora de somn. Dacă cineva îndrăznea să pună mâna pe un pisicuț, chiar stăpâna ei, imediat venea, țipa, mârâia și era neliniștită. Dar totuși viața e viață și Pisa avea să se confrunte cu un alt necaz. Într-una din zile, stăpâna pregătea niște ficat de vițel. Cum știa că Pisei îi place foarte mult și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
care am pocnit-o, dar mie mi se pare că este o persoană infernală. I-am spus că relația noastră s-a terminat, practic, din gură, ea a spus OK, dar continuă să îmi facă scene de gelozie, se răzbună, țipă continuu la mine, este extrem de posesivă... după care se opri, urmând o pauză, apoi continuă: Și aș mai avea un alt subiect pentru mine. Care? Cum să evoluez spiritual? Și să nu mai am astfel de reacții? Întâi să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dădea semne de nerăbdare, se frământa. Pierzându-și răbdarea, se întinde peste casă și îi smulge tinerei vânzătoare telefonul, îl închide rapid și se mai întinde o dată și i-l bagă în buzunar. Vânzătoarea rămâne stupefiată, după care începe să țipe la el. Plin de el (văzându-se deja un legiuitor) îi spuse: Eu sunt aici să plătesc, nu să-ți ascult convorbirile tale la telefon. Nu-mi place că îți bați joc de timpul meu. Ai văzut că dormeam? Stăteam
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
legiuitor) îi spuse: Eu sunt aici să plătesc, nu să-ți ascult convorbirile tale la telefon. Nu-mi place că îți bați joc de timpul meu. Ai văzut că dormeam? Stăteam degeaba? Cum îți permiți așa ceva? Vrei să chem poliția? țipă ea la el, Lângă el, la casă mai era un bărbat în vârstă cu părul cărunt, care-i spuse zâmbind: Să știi, tinere, că și timpul e relativ. Nu te lupta cu el că te răpune. Mă refeream doar la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]