60,912 matches
-
ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese din casa lor pretinzând oboseala, nu le suflase o vorbă de toate pregătirile ei, dar, de fapt, o amuzase să intre prin magazinele cu articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul câte unul obiectele achiziționate. Pâlnia trebuia sa stea în raftul de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu se priveau în tăcere, se cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de asprime și expresia chipului împietrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut-o degajată la chip în prezența mea, ea își arogă dreptul de a fi reticentă. Cu socrul meu și cu Ela ies uneori la plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină, a închis portiera, probabil o duceau la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină, a închis portiera, probabil o duceau la spital, nu știu de ce am avut impresia că e ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a bărbatului, să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu alb, a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cine știe câte drame se petreceau la un pas de ei, acolo, în pădure. Să vă servesc aici pe terasă? Se auzi vocea cabanierului. Ședea în pragul ușii cu tava în mână, cu ochii pe jumătate plecați. Da, da, vă rog. Omul așeză tava în mijlocul mesei de răchită, fără nici o ceremonie, se îndreptă de șale. Nu-i prea plăcea să fie trezit din somn noaptea. Vă doresc poftă bună. Le adusese două conserve, un cuțit, o lămâie, câteva felioare de costiță, ridichi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în parcare. Pretextase că avusese treabă prin împrejurimi, venise pentru niște borcănele de smântână pe care i le păstra o vânzătoare, fostă clientă a ei. Pentru că tot se întâlnise cu Ovidiu, îl rugă s-o conducă până la tribunal cu mașina. Așezată pe banchetă îi atrase atenția asupra cerului înalt, foarte curat și atunci Ovidiu avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era mândru de meritele lui și foarte sensibil în fața laudelor. Avea o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat l-a așezat pe volan și a început să noteze, să spicuiască ceva din paginile acelea. Curând umplu cu scrisul său o pagină de hârtie. Carmina se gândi că omul acela, înseamnă și el o nebuloasă, ceva necunoscut, putea fi un eventual pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pricini mai vechi zgândărite. De îndată ce intră în vorbă cu Dimitrie, Sidonia știu că se va înțelege bine cu el. Când îl văzu gata de plecare, îl rugă s-o aștepte câteva minute: tocmai avea și ea drum în oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepte câteva minute: tocmai avea și ea drum în oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcut. Da, există în lumea asta foarte multă violență, rosti Sidonia, oamenii își mai păstrează instinctele primare. Atunci când mintea te ajută mai puțin trebuie să ai un instinct de apărare la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-un loc strategic, o să înțelegeți voi la ce mă refer. Zâmbi cu un aer viclean. Își dăduse seama dintr-o privire că pe Dimitrie nu-l interesau femeile de vârsta ei, nici chiar cele apropiate de vârsta lui, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]