7,065 matches
-
cont și de presupunerea lui că atentatorul se ascundea în zonă, stresul generat de situația în care se afla s-a transformat pe măsură ce trecea timpul în acea neliniște teribilă. Mulțumit de analiza pe care o făcuse, pe fața inspectorului se așternu un zâmbet vag. Nu numai că în sfârșit găsise o explicație rațională la ceea ce se petrecuse sus pe munte dar mai aflase ceva. Bătrânul comandant nu era chiar atât de naiv cum voia el să lase de înțeles. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor, spuse ea încet. Nu, o contrazise Cristian imediat, consider că sunt deja băgat până în gât în situația asta ca să fiu îndreptățit să cer și să și primesc lămuriri acum, nu altădată. După ce Toma termină de vorbit, în grădină se așternu liniștea. După aproape un minut de tăcere, Ileana se îndreptă de spate și trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Ușa casei se deschise și apăru Simion Pop. No, aici erați, dragilor? spuse el cu vocea lui pătrunzătoare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
forță să merg �nainte. Ador să colind prin mijlocul naturii, �n orice anotimp, dar �n mod special iarnă, bucur�ndu-ma de albul imaculat, si toamnă - c�nd galbenul m�ng�ie zările. Adun cu nesaț momente și culori, apoi le aștern pe p�nza sau pe caiet. Iubesc ARTĂ, �n toate formele ei, și-mi place să dăruiesc și altora din tot ce mi-a dăruit mie Dumnezeu prin Iubirea Să. Am �ncercat să cutreier prin meandrele ființei mele, prizoniera �ntre
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
Am �ncercat să cutreier prin meandrele ființei mele, prizoniera �ntre cer și pam�nt, �nsail�nd metafore și arcuind peste timp aromele culese discret din preaplinul sufletului. Acolo, �n ad�nc, port pecetea iubirii Domnului meu Isus, dintotdeauna. Mi-am așternut sufletul �n palme, �ncerc�nd să mă dăruiesc cuvintelor spre nemurire. Dacă am reusit ceva, este doar meritul Olarului. Eu sunt doar lutul stropit cu lacrimi de Lumină... Am că studii - I.T.P.-București, Școala Populară de Arta-Focsani. Site personal - http
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindule sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gros de uitare. Spun în titlu că „Istoria...” este o cronică a cronicarilor, deoarece ziariștii sunt cei mai autentici eternizatori ai faptului cotidian nud, ce surprind viața cât mai detaliat și mai plină de semnificații, încărcată mai întotdeauna
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a devenit culoarea dominantă. Peisajul sinistru dispărea ca printr-o minune. Natura își vindeca rănile și se îmbrăca în haină de sărbătoare, pe care o așternea peste uriașul mormânt, în care zăcea aproape tot ce fusese viu odinioară. Oamenii care reușiseră să se salveze din cumplita catastrofă își ridicau privirile către cer, de unde credeau, poate, că le-a venit miraculoasa salvare. în gesturile lor instinctive, poate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Tata m-a privit zâmbind trist și a plecat. Nu știu pe unde, că prin geamurile care dau în curtea Facultății nu l-am zărit. Tatăl meu intuise exact că făceam pe grozavul. De săptămâni bune nu mai reușeam să aștern pe hârtie o idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sezonul când îmi creșteam inconștient dozele de țigări&alcool, iluzionându-mă că voi reuși mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
orașul care avea să mă adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se elibereze de sub puterea austriacă. Parcă le vedeam fețele inexpresive și resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte un croncănit de ciori, de foșnetul frunzelor moarte și de vânt. N-au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea timid. Poate nici până azi nu m-am schimbat, dar pe atunci acea stare îmi îngheța cuvântul la porțile buzelor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că nu mi-au crescut plămânii îndeajuns. Poate, fiindcă ți-a crescut inima prea mare și n-a mai rămas loc și pentru ei. Râzi de mine? am întrebat-o aproape în șoaptă, simțind cum liniștea ce voia să se aștearnă apăsător peste noi încerca să-mi dezlege răspunsuri la întrebări născute în grabă. Nu pricepeam totuși ceva. O refuzasem în pat, nu pentru ceea ce credea lumea despre ea, nu pentru că nu mă interesa, ci fiindcă inima mea rămăsese la Creața
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în comun dar sărutările prelungi inventate special pentru privirile ei o derutau și nu mai știa cum să reacționeze. E dușmanca mea, Gonzalesss... și s-ul acela șuierat prelung ca un vânt în pustie prevestea golul ce avea să se aștearnă definitiv între noi. Te rog eu frumos, renunță la ea și alege pe oricare alta! Nu mă fă și tu să sufăr mai mult decât pot să îndur! Eu zâmbeam ca un tâmp și nu spuneam nimic. Ce mai conta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din Ocsco, de la sârbi și de la unguri, doar ca să stau lângă ea și să o fac să mai râdă, ci ei, cei care m-au ascultat de fiecare dată și mi-au oferit mereu un umăr pe care să mi aștern deznădejdea pentru a putea mai apoi să mă ridic iar către visele mele. Mă schimbasem cumva, nu știu dacă în bine, dar crescusem odată cu grijile care mă încercau tot mai des. Îmi mijise mustața. Sini își plimba degetele subțiri peste
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
discutăm despre cărți ca despre aventurile noastre comune. Am scris poezii din dorința de-a mi pune ordine în gând și am căutat să-mi răspund singur la întrebările care-mi măcinau banala existență. Îi dădeam să citească tot ce așterneam pe hârtie fiindcă nu-mi critica stângăcia exprimărilor și puteam discuta împreună despre viața văzută prin ochi de adolescent. Într-o zi mi-a întins jurnalul ei. Am înțeles gestul ca pe un act de încredere și pentru prima oară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scăpare. Era convinsă că nu va putea să-i refuze oferta fiindcă nu era omul care să dea cu piciorul la vreo ocazie. Poate că încă o iubea pe Creața, dar uitase de mult cum să-i arate. Rutina se așternuse peste dragostea lor și acest lucru era acum în avantajul ei. Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine poate că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Mergea zilnic cu merinde la el și se jucau în felul lor. Păreau să se fi făcut prieteni. Mai venea sângerând câte-odată din codru, dar știi cum e... când bagi mâna în gura lupului. Asta până a căzut iarna. Se așternuse zăpadă multă și mureau sălbăticiunile pe capete de foame în viscol și ger. Lupul crescuse, se înzdrăvenise și cred că voia să se întoarcă la haită, dar nu era primit că mirosea a om, așa cum nici Codruț nu mai putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
urină și îmi crea impresia că am pe limbă acea mizerie care mă înconjura. Aveam o lopată, o roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din urmă mizeria se așternea la loc, așa că am priceput repede că eram acolo pentru a mi se testa răbdarea și supunerea. Fumam și-mi aminteam de prima fugă de acasă, de Baci și de Mătușă, de porcul care m-a găzduit în cocina lui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o isterică, când mi au apărut pe ecran vreo treizeci de mesaje primite, toate de la un singur număr. Am deschis disperată cel mai recent mesaj și am citit fără să respir: Mi-e dor de tine. Acest enunț banal Îmi așternu pe față un zâmbet imens. Maria se vedea deci, În sfârșit, cu cineva. Stai deoparte, mi-a ordonat o voce mică. Nu te privește. Am ignorat-o În timp ce deschideam cel de al doilea mesaj: Ce faci, scumpo? Ce interesant. Mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ori bunicii lor. Sunt și copii care au fost în tabere organizate de școală. Fiecare are ceva de spus, de povestit. Pentru fiecare copil vacanța lui a fost cea mai frumoasă. Cred că toți copii au această convingere. Acum, când aștern aceste rânduri, mă gândesc cu duioșie la anii copilăriei mele. Îmi amintesc, de parcă a fost ieri, ce murmur de glasuri se revărsa în clasă, glasuri grăbite să povestească fiecare ce a făcut în vacanță. La fiecare început de an școlar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]