13,876 matches
-
strigăt de solidaritate pentru românii din Italia, care: "[...] prin munca lor dau dovadă de onestitate, demnitate și bunăvoință. În mod particular scrie Patriarhul: "[...] ne exprimăm întreaga recunoștință tuturor femeilor, fiice ale Bisericii noastre, care câteodată, cu costul chiar de ași abandona propriile familii în România, au grijă de copii și oamenii în vârstă în familiile italiene, suferind uneori mari dificutăți și umilințe". Scrisoarea se încheie anunțând că Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să celebreze în duminica următoare sărbătorii
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a adevărului. Istoria plasează factualul în afara ontologicului, întrucât ea tinde să claseze, să arhiveze și să ordoneze evenimentele în timp. Odată luat în evidență de către istorie, evenimentul concentraționar ar fi ca oricare altul. Însă povestirea despre lagăr refuză să-i abandoneze istoriei ceea ce este trăit. 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" Dintre textele care formează literatura concentraționară, cel mai adesea se aduc în discuție cele cu valențe literare, pentru că acestea s-au dovedit cele mai rezistente în timp. Fără calități
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
97. În urma îngrijirilor medicale, dar și a leacurilor pe care și le administrează singur (tinctură de aconit, de la bătrânul Kremențov) și, mai ales, ca urmare a voinței divine, el se vindecă: Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea malignă netratată, abandonat fără speranță, s-a întâmplat o minune dumnezeiască, altă explicație nu găsesc. De-atunci încoace îmi trăiesc viața ca pe un bun ce mi-a fost restituit. Dar ea nu-mi mai aparține în înțelesul deplin al cuvântului, ea ascunde
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de discursul interior se refugiază Rusanov din fața a ceea ce el numește "grosolănia" sau "proasta creștere" a lui Kostoglotov, care, în realitate, nu sunt altceva decât independență sau libertate a conștiinței, acest gen de calități nefiind de găsit la Rusanov; acesta abandonează mereu disputa, din lașitate, consolându-se cu gândul că va ajunge să-l "verifice" pe suspectul Kostoglotov. Spre deosebire de Rusanov, Efrem Podduev are o zonă discursivă formată în majoritate din replici directe, adresate celorlalți fără menajamente, fapt ce vorbește despre firea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor lor de expresie de cult în care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile specifice. Acest proces a contribuit la exercitarea unei influențe unice, chiar și de la distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost rănit la vânătoare de un mistreț și apoi să moară din cauza rănilor primite, iar mai apoi să învie în primăvară ca un zeu strălucitor al primăverii. Comemorarea anuală a zilei morții lui Adonis, în care femeile din Byblos se abandonau unor manifestări dezlănțuite de jale, în timpul cărora printre plânsete sfâșietoare înmormântau o imagine a tânărului zeu, constituia în fapt, nucleul central al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deși arătau respect și supunere față de legi, refuzau pretenția statului de a anula conștiința individului. Această atitudine nu desemna semnul vreunei răzvrătiri împotriva ordinii constituite, ci exigența unei libertăți înțeleasă în sens evanghelic. Motivele care puteau determina un creștin să abandoneze armata erau nelimitate, potrivit tradiției antimilitariste a creștinismului, ne conduc spre: a) refuzul idolatriei și al manifestărilor sale de cult, percepute de primii creștini ca o formă de ingerință a puterii civile în conștiința lor, rezervată Dumnezeului unic; b) refuzul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este nelipsită de continuatorii săi profetici, îndeosebi printre călugării care caută să-și trăiască idealul creștin din primele veacuri dincolo de condiționările lumii. Nu pot fi uitate personalitățile hieratice ale lui Martin din Tours (316-397) și Paulin de Nola (355-431), primul abandonează armata pentru oștirea lui Dumnezeu, celălalt vorbea despre abandonarea serviciului militar. Viața monahală apare ca un martiriu viu și o mărturie în fața laicizării poporului, dar și a dorinței de Dumnezeu. Organizarea vieții monahale cu biserica în mijlocul adunării, iar chiliile rotite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și tradițiile romane. În opinia păgânilor creștinii răspândeau niște adevăruri absurde și abandonau legea străbunilor, înțeleasă nu ca lege juridică ci ca un obicei social (pe tradițiile străbunilor se baza și puterea constituită), pentru a adopta tradițiile altor rase, fapt ce apărea ca o trădare ce amenința unitatea Imperiului. Acestea sunt acuzele politice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la toate activitățile cetățenilor buni și acceptă toate îndatoririle ca oaspeți în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei și orice patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toți ceilalți, se căsătoresc și au copii, dar nu-și abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul. Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. Își petrec viața pe pământ, dar cetățenia lor este cea din cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt superiori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care înșeală oamenii, profitând de credința lor în arta divinatorie: Ordinea lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trebuie să se poarte asemenea ei în actualizarea păcii; el trebuie să uite să lupte. În fragmentele citate ne este prezentă vestirea unei păci escatologice așteptate din ceruri și conștiința că fiecare creștin trebuie să o realizeze deja pe pământ, abandonând atitudinile care îi pot condiționa negativ în relația cu aproapele. Chiar dacă nu intenționează să dea o elaborare normativă a comportamentelor etice pe care trebuie să le respecte orice creștin fără nici o deosebire, Clement, poate fi considerat apărătorul antimilitarismului. Dacă în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arbitru care, prin capacitatea sa de a alege binele, avea posibilitatea să rezolve chestiunile etice specifice de-a lungul istoriei sale universale. 2.2.3. Minucius Felix Pe timpul lui Alexandru Sever (222-225), în fața acuzației păgânilor potrivit căreia Cristos și-ar abandona ucenicii tristului lor destin, pe durata martiriului, și că nu i-ar fi ajutat în suplicii, ori că nu i-ar fi eliberat de moarte, Minucius Felix (150-270) le aducea exemplul comandantului care, în timp de război, își răsplătește soldații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altă parte, comandantul nu poate să distribuie acele daruri pe care încă nu le are. E adevărat că, el poate să-și împodobească combatanții cu onoruri, dar nu să le prelungească viața. Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate fi așa. Contestând acuzația de infanticid adusă creștinilor și de nutrire divină cu Trupul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel care luptă în armată (non occidet hominem), rechemând astfel atenția asupra valorii ființei umane. Alături se întrevede motivul idolatric, desemnat aici de acel jurământ sacralizat, care leagă conștiința unui individ de persoana împăratului. Nu există pretenția ca nou-convertitul să abandoneze armata, din moment ce putea desfășura anumite servicii publice fără a risca să verse sânge. Catehumenului sau simplului credincios îi era interzis să întreprindă cariera militară: vinovăția nu se regăsea în înrolarea voluntară în oștire, ci în disprețuirea lui Dumnezeu, iar o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii de a rechema omul la conștiința propriilor fapte, abandonând instinctul orgolios și arogant și de a-l canaliza spre Cristos, pe un drum de pace socială. Referindu-se la profeția lui Isaia și cea a lui Miheea, autorul unește înfăptuirea unei păci pământești cu idealul de pace universală, subliniind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al lui Ioan Botezătorul, Augustin considera serviciul militar ceva învoit. Dacă creștinismul ar fi suprimat toate războaiele, soldaților care în Evanghelie îi cereau profetului un sfat referitor la mântuirea lor, li s-ar fi impus să depună armele și să abandoneze meseria; li s-a răspuns să se mulțumească cu solda lor, îngăduindu-le să-și continue cariera militară: dacă învățătura creștină ar condamna totul, li s-ar fi spus în Evanghelie soldaților care cereau un sfat cu privire la mântuire, să renunțe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și viciilor, cu sufletul golit de Dumnezeu și de patrie. Nu-i mai trezea nici un orgoliu, nici un apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trezea nici un orgoliu, nici un apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
le-a pierdut pe cele cucerite. Iovian, după ce a gustat bunurile regale, a murit sufocat de mirosul cărbunilor aprinși, arătând tuturor ceea ce reprezintă de fapt puterea umană. Valentinian, după ce și-a văzut țara devastată și a fost constrâns să-și abandoneze patria nerăzbunată, a murit din cauza continuelor vomitări de sânge. Fratele său, Valens, învins în război de goți în Tracia, a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în același mormânt. Grațian, trădat de armata sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Prin influența negativă exercitată asupra moralului și a voinței combative a soldaților creștini, persecuțiile (sociale, economice, sângeroase etc.), măreau instabilitatea și tensiunea armatei romane, care, în timpul războiului neinspirat cu Persia, nu și-au urmat împăratul cu entuziasmul așteptat de către acesta, abandonându-l în mâinile dușmanilor. Atitudinea arogantă și lipsită de tact a împăratului (absența unei strategii politico-militare și socio-economice precise), a provocat nemulțumirea tuturor, creștini și păgâni, săraci și bogați, comercianți și soldați etc. Iustin ne spune că împărații romani Traian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se aflau la curte să aducă sacrificii și a trimis scrisori către ofițeri pentru ca și soldații să sacrifice, sub amenințarea pedepsei cu expulzarea din armată. Nu puțini au fost acei soldați creștini, ne spune Lactantius, care au fost constrânși să abandoneze cariera armelor și au plecat în întâmpinarea mizeriei, a foamei, a insultelor, a confiscării bunurilor și a pierderii dreptului de a se apăra, iar unii chiar și a morții. Deși se crede că epurarea soldaților creștini din rândurile armatei a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gradului vostru?“. Nicandros a răspuns: „Pentru că banii voștri sunt o contaminare pentru aceia care îl adoră pe Dumnezeu“. Maximus a spus: „Nicandros, onorează zeii numai cu tămâia“. Nicandros a răspuns: „Cum ar putea un creștin să adore pietre și lemne, abandonându-l pe Dumnezeul nemuritor, care a făcut toate lucrurile din nimic, pe care noi îl adorăm și care poate să mă salveze pe mine și pe toți cei care speră în El?“. Soția lui Nicandros, pe nume Daria, care era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dispozițiilor dioclețiene contra creștinilor. Printre mărturiile creștine legendare se află cele referitore la soldații care ar fi avut de a face mai mult sau mai puțin direct cu Isus: despre centurionul Cornelius (cf. Fap 10) se spune că ar fi abandonat armata mai înainte de a fi ales episcop, iar despre centurionul Longinus, martorul morții lui Cristos (Lc 23, 47), că ar fi fost martirizat în Capadocia împreună cu alți doi camarazi după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi pătimit martiriul după ce a părăsit armata pentru a practica cât mai bine mesajul creștin. Trebuie să-l amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]