6,476 matches
-
la îndemână. Dintre motivele comice valorificate magistral în piesele sale (perechea comică, păcălitorul pacălit, pierderea identității), cel al "lumii pe dos" este investit clar cu funcția de evidențiere a absurdului. Având o vechime îndelungată, folosit pentru valențele de revelare a absurdului începând cu Alfred Jarry în Ubu rege și mai cu seamă de către Beckett, Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îndelungată, folosit pentru valențele de revelare a absurdului începând cu Alfred Jarry în Ubu rege și mai cu seamă de către Beckett, Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pampon, Crăcănel etc. Starea normală în această lume este încurcătura, care nici nu se lămurește în finalul pieselor, nici nu cunoaște un grad deosebit de complicare, situația rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit este fragmentul din declarația de amor a lui Rică Venturiano, al cărui comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Rică Venturiano, al cărui comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase și pot fi grupate chiar ținând cont de tipologia tradițională a comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase și pot fi grupate chiar ținând cont de tipologia tradițională a comicului de caracter, de situații și de limbaj. Întâlnim astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase și pot fi grupate chiar ținând cont de tipologia tradițională a comicului de caracter, de situații și de limbaj. Întâlnim astfel un absurd comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac rețineri din salariul pe care nu-l primește, în siguranța cu care Jupân
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ambii. Obiceiul "mutatului" în case identice, de sfântul Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă Cântăreața cheală, ca și farsa tragică Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă Cântăreața cheală, ca și farsa tragică Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surdomut foarte interesant din Szegedia, s-a prezentat azi la redacțiunea noastră. El a absolvit institutul imperial de surdomuți din Viena și vorbește deslușit limbile germană, franceză, italiană, engleză, română, greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică". În alte cazuri, gluma absurdă presupune la Caragiale o tehnică ce parcurge trei momente: surprinderea unui fapt de o banalitate extremă căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se știe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a scoate în evidență absurdul, care altfel ar fi fost trecut cu vederea, este aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară sens și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară sens și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu spațiul angoaselor de care este contaminat universul comico-tragic al lui Eugen Ionescu și al altor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu spațiul angoaselor de care este contaminat universul comico-tragic al lui Eugen Ionescu și al altor scriitori încadrați în literatura absurdului. Așadar, mai adecvat în calificarea raportului just între Caragiale și Eugen Ionescu ar fi termenul de precursor, întrucât cel dintâi prefigurează, așa cum s-a demonstrat, multe dintre elementele constitutive ale mișcării de avangardă în care se înscrie și teatrul absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului. Așadar, mai adecvat în calificarea raportului just între Caragiale și Eugen Ionescu ar fi termenul de precursor, întrucât cel dintâi prefigurează, așa cum s-a demonstrat, multe dintre elementele constitutive ale mișcării de avangardă în care se înscrie și teatrul absurdului. De altfel, un argument în plus este că distincția fundamentală între opera dramatică a lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu nu este cea dintre farsa clasică și farsa tragică. În acest sens, avem în vedere caracterul de "pseudofarse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]