8,468 matches
-
un răstimp, liniștit, pornind iar să umble de ici-colo. Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, fără urme de sânge în obraz, cu privirea spre ușa în care cheia se învîrtea scârțâind mai ascuțit ca totdeauna. " Acuma vine siguranța!" îi țâșni prin creieri ca un fior de foc, încît parcă simțea cum îi sfârâie celulele cenușii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. ― Ați isprăvit de scris? întrebă, vrând să strângă masa, fără să se uite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai învîrtească cheia în broască. Obișnuit cu zgomotul lacătului, Apostol se uită buimăcit, șoptind: ― Oare de ce n-au încuiat și n-au pus lacătul?... Oare... Din toate colțurile minții zeci de răspunsuri năvăliră în pripă cu vești încîntătoare. Poate că acuma, după ce s-a îmbrăcat în haină civilă, n-are decât să pună mâna pe clanță și să plece... departe... să trăiască... Poate că nici santinela nu mai e pe coridor... Poate că afară îl așteaptă Ilona și Klapka și preotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care-i spunea în taină: "Poate că totuși!..." Curând însă părăsiră șoseaua, trecură pe sub un viaduct cărămiziu, apoi peste un podeț de scânduri noi. "Doamne, unde mergem?" se întrebă Apostol acuma cu durere, mai ales că pe aici nu umblase niciodată. Nu-și simțea deloc picioarele, se mira cum poate merge fără picioare și i se părea că plutește în aer, ca în vis. În aceeași vreme zise iarăși preotului, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lângă genunchii lui și nu-l observase până acum. Îi era teamă că iar nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era deja prea tậrziu, fiecare dintre noi avea probemele lui. N-am rezistat însa tentației de a-i săruta obrazul proaspăt bărbierit, în care am deslușit tainic semnele virilității. M-am rușinat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
eu? Sunt de acolo, de peste munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului cosit, profunzimea depărtărilor, răsăriturile și apusurile acelea unice și dangătul acela de clopot îmi umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot din copilăria mea, fiind paznicul credincios al
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
tonul și cu vocea gậtuită de emoție ne-a împărtășit durerea: - Copii, astăzi a încetat din viață tovarășul Gheorghe Gheorghiu Dej. A urmat un discurs plin de elogii la adresa celui trecut în neființă, discurs încheiat poruncitor cu vorbele: “Ei, și acuma, plậngeți!” Numai că porunca domnului învățător a avut pentru mine exact efectul invers. Am izbucnit în hohote de rậs, singura de acolo, din careul acela disciplinat, lucru cật se poate de firesc pentru o logică elementară care nu poate porunci
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. Odată numai Maiul vieței înflorește - La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei, - o lume, mă jelește! Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată - Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoez neatinsă și nedisigilată - 15De fericire-n lume nimica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acusare, O jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A suferinței cale spinoasă s-a finit, Divina fiică, care-Adevărul se numește, Care puțini o-adoară, multimea-o-ocolește, 30A vieței mele repezi frâu iute a oprit. "Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare. "O, Dă-mi junețea ta! "Nu-ți dau nimic acuma făr d-astă îndreptare". Luai avisu-acesta pe viața viitoare 35Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea. "Dă-mi mie acea femee scumpă inimei tale - "Dă-mi mie Laura ta! "De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare". Și sângerând, rumpînd-o din inima-arzătoare, 40Plîngeam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
delirul meu! {EminescuOpIV 43} 1870-1872 {EminescuOpIV 44} {EminescuOpIV 45} LA MOARTEA LUI NEAMȚU Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că pămîntu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu, cumcă moartea e un caos de lumină, Că la finea veciniciei te-aștept stelele cerești? {EminescuOpIV 46} De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus, Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă Și-nzădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus. În zădar ne batem capul, triste firi visionare, Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri înecate Se par că lasă-n urmă o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu. Dar bardul nu, nu cântă... el plânge și-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că-n întunecata lor dulceață Nu s-uită ochii de copil v-odat- - Fără să plîngă-n urmă-a lor langoare Și voluptoasa lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi - E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi - Dar vorba aceea serie-ori de glumă Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ... ". Șoptește: vânt falnic furtuna o-nhață, Aripele-i leagă - o bagă în stânci, Acolo cu lanțuri o leagă de brațe; Cu-ncetul a cerului nori se desfață Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. "Copile, acuma pericol nu este - Urmează-mi în munte, în salele-mi mari, Acolo-mi vei spune de tatăl tău veste. În viața-ne fost-am Pilad și Oreste - El moare - și-n lume rămân singur iar. "Nainte de moarte trimis-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ea la gard se duce iarăși Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al juniei ei tovarăș! Cum se teme ea acuma!... EI o vede ș-o salută. Ochi-i ard și el îi spune măguliri cavalerești. "Nu! - el zice în ton liric - pentru flacăre cerești Nu există îngrădire, cât de naltă e trecută". Vrea să sboare; dar Sibylla cu a măturei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, {EminescuOpIV 284} Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă, Acuma-l vezi îmblînd cărare dreaptă, Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de tine, Că de-al tău farmec ritmul său
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poet... Un vis Deșert și fără noimă ce merit-un surâs De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu? Voit-am a mea limbă să fie ca un râu D-eternă mângâiere... și blând să fie cîntu-i. Acum... acuma visul văd bine că mi-l mântui. Căci toată poezia și tot ce știu, ce pot, Nu poate să descrie nici zîmbetu-ți în tot. Te-am îngropat în suflet și totuși slabii crieri Nu pot să te ajungă în versuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca sclavul la picioare Și ea să-mi spue rece: "Monsieur, ce ai mai scris? ". La glasu-i chiar ironic, să fiu în paradis, Să fiu prea, prea ferice, de-a vrea să cate numa Pe acest mizerabil, ce o privește-acuma. Da, da!, să fiu ferice de-un zâmbet, de-un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV 288} Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo cîte-un geniu - și preste tot gunoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mine că petreci, Copil cu gură caldă, cu piciorușe reci. {EminescuOpIV 291} Te-apropii, mă-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc? O vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc... De-un ceas tu caști în fața-mi - acuma-nsă dorești Drept preț, să-ți spun amoru-mi în-versuri franțuzești, Idee! Și de brațu-mi atârni dulcele-ți braț. Întorc spre tine capul, privesc fără de saț, Cu gura de-al tău umăr încet și trist șoptesc: Ești prea frumoasă, Doamnă, și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]