6,860 matches
-
cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În termeni Înflorați admirația Înnăscută pe care o avea față de trupul feminin, până când Christian și‑a făcut din nou apariția. — Hai cu mine o clipă, a zis el și m‑a condus din nou, binișor, prin mulțime. Purta hainele lui obișnuite: jeanși perfect prespălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru podoaba capilară de sub nas, care, a doua zi, la școală, odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Va să zică, tu ești un catâr, care nu merge decât tras de sfoară? Concentrează-te, și nu face excepție În ura ta pentru oameni. Iubește numai patinajul și pe Arthur. Tu te antrenezi pentru patinaj și visezi pentru Arthur. Vrei glorie, admirație vei avea dacă vei ști să lupți și să urăști. 1 septembrie 1960 (joi) S-a scurs atât timp de când n-am mai scris... Am fost la mare, apoi la Mălăiești și numai eu știu câte lacrimi m-a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc punând un disc din Bach sau Beethoven. Dar, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușc tacticos; Îmi place să le simt cum pocnesc plici-plici În cerul gurii, au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piară pofta. Te arunci În toate fără măsură. Fii atentă, că orice hybris se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost gata-gata să Încep să țin la el. Soarta ne-a Întors În așa fel Încât ne-am trezit din nou față În față. De data aceasta, el era mult mai șters ca bărbat, aveam În mine Însă reminiscența acelei admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din urmă idiot. La ce bun, dar, adevărul? Depinde de intelectualitate. Unei femei inculte Îi va plăcea numai bărbatul ce are veleități de cocoș sau bărbatul alteia, ca noutate. Intelectuala poate aspira la ceva superior ei, ea poate iubi prin admirație. Ca femeie, să preferi totdeauna pe bărbatul care se-nvârte În jurul tău plictisindu-te, aceluia după care ai putea alerga tu plictisindu-l. 30 mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pârât-o, fiindcă ar fi fost un gest degradant să trădez o fată; ceea ce mă indignase fusese spargerea acelui obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație: acceptarea faptului că, În concurența instinctivă a vârstei, noi ne alesesem, ne selectasem ca exemplarele rasate ale micii colectivități În care trăiam și ne manifestam; era de ajuns ca ea să-mi trimită un semnal de chemare, că mă Înființam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de fasoanele balcanice, al dracului nea Jenică, nu se lasă până n-o dă cu iaurtul roumain. Mă rog, nu m-a făcut să-mi sară pălăria din cap de admirație. Dacă erai tu, cum ești nebun, te-ai fi ridicat să pleci la mijlocul spectacolului. Oricum, avem noi un Ionescu la Paris!? Asta-i chestia, că altfel nici nu s-ar băga de seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la cei sfinți. ― Dacă ai putea să te înfigi administrator la moșia lui măcar vreun an, doi, știu că ți-ar pune Dumnezeu mîna-n cap și te-ai face om! observă Gavrilaș, mai târziu, gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere o surpriză, le istorisi cu mare lux de amănunte toate fazele luptei... Și-a zis: ce să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ales cele două articole de fond în care se lupta viguros cu însuși contele Apponyi. Nu uită, firește, să ridice în slavă pe Grigore Iuga (a cărui nevastă e o minune de frumusețe și eleganță, de s-ar prăpădi de admirație toate domnișoarele de prin Amaradia și împrejurimi când ar vedea-o), să povestească cum a petrecut la castelul lor de la țară, ceva în felul castelului grofilor de la Beclean, și cum s-a întors la București cu automobilul, o distanță cam
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în sine satisfăcut că și Raul o fi pățit ca dânsul sau ceva similar și-și zise cu admirație: "Minunată femeie!" Lângă el, la masă, discuția era în toi. Prefectul Boerescu adusese vorba despre guvern, lăudîndu-l negreșit și astfel stârnind Criticile din ce în ce mai vii ale colonelului pensionar Ștefănescu, care nu se sfia să declare că "mergem spre dezastru sigur dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu căpitanul. Ei porniră în stânga, spre Lespezi, Miron Iuga în dreapta, pe jos, singur. ― Ți-a plăcut, căpitane, cum i-am liniștit și aici? zise prefectul Boerescu când se mai depărtară. ― Aveți mare curaj și multă experiență, domnule prefect! răspunse cu admirație căpitanul Corbuleanu, gîndindu-se în sine că liniștirile acestea mai mult încurajează pe țărani la dezordini. Miron Iuga mergea pe mijlocul uliței, examinând în trecere casele și ogrăzile, parcă de mult nu le-ar mai fi văzut, și regretând că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de mătase moale, albă, și ea căuta să-și vâre brațul în mâneca largă, se auzi afară, în curte, gălăgie de glasuri. ― Uite c-or fi și sosit boierii, coniță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniște și pace în județ! declară dânsul grav și solemn către cei patru șefi de autorități, în cabinetul său. Le ținu un mic discurs patriotic vibrant și energic. Făcu impresie. Primul-procuror, Toma Grecescu, slăbuț, spân și placid, se uita cu admirație la figura plină și impozantă a prefectului, care răspândea atâta siguranță. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvânt al noului său șef. Președintele tribunalului Manole Obogeanu, bătrân, zgârcit, îmbrăcat prost, se simțea străin la consfătuirea aceasta, dar având
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în extaz, păstrând doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul părea ca nou, fără vinișoarele verzui de cocleală cu care cavalerul din castel îl obișnuise. — O fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da oarece demnitate predării, cuțitul, care se înfipse în pământ la un pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al unuia sau al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]