10,749 matches
-
și larga promenadă maritimă, întrebându-se dacă sosise momentul să părăsească definitiv acel birou care îi plăcea atât de mult. Străbătuse un drum lung ca să ajungă până acolo, un drum ce implicase întemnițarea unui om pe care, în fond, îl admira și supunerea totală în fața altuia pe care, tot în fond, îl disprețuia. Un drum greu, într-adevăr, dar al cărui rod fusese că cea mai mare putere din țară se concentrase, cu timpul, în mâinile sale, și nimeni - cu excepția, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
veritabilă alteță, ce mai, o gladiatoare bună să se lupte cu ursul, pe care uite că reușiseși s-o îmblânzești. Ai smuls din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată, te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor de nădejde pentru Milică. Îi dădea femeii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el. Nici măcar nu-l puteai Învinui pentru promiscuitatea În care trăia, pentru că nu căuta să ascundă nimic, oferindu-ți doar alternativa de a-l lua așa cum era sau de a nu-l accepta, căci nu avea să se schimbe. O admira sincer pe Linda pentru energia și hotărârea ei; Îi plăcea ideea că prietena lui nu era doar o pipiță fără creier, ci directoarea unei săli de gimnastică. Totuși, cred că ar fi o exagerare dacă am afirma că Derek era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de verzui-uleioasă ca de obicei. Vara, oamenii veneau cu băuturile de la bar și se plimbau de-a lungul brațelor stăvilarului, pentru a se așeza apoi la soare, cu apa plină de alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-l determini s-o părăsească pe Linda ar fi fost altă poveste. Nu mă Îngrijora dacă era sau nu Înțelept să-i pun lui Lesley atâtea Întrebări directe. Poate că i-o fi făcut o imensă plăcere să se admire singură În oglindă În timp ce lucra la sală, dar nici să turuie despre sine nu o delecta mai puțin. O clipă, nu răspunse. Apoi zise cu o ușoară ezitare: — A fost chiar aiurea să se se facă atâta caz de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mi spusese Hawkins, anume că Naomi o observase pe Linda În timp ce aceasta Îi privea, pe ea și pe Derek, și relatase totul plină de conștiinciozitate. — Ce stricată mai e și fata asta, spuse Rachel. — Mă rog, trebuie totuși să-i admiri spiritul de inițiativă. L-a prins pe Derek cu pantalonii În vine și-a profitat de ocazie, cum s-ar zice. — Poate că Naomi a omorât-o pe Linda, sugeră Rachel. Imaginează-ți ce scenă a urmat dacă, În loc să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Rațiunii. Khayyam murmură din nou: „Jaber, discipolul favorit al lui Abu Ali!“ Căci, deși acum Îl vede pentru prima oară, destinul său dureros și exemplar nu-i străin. Avicenna vedea În el continuatorul medicinii, ca și al metafizicii sale, Îi admira forța argumentelor; nu-i reproșa decât faptul de a-și declara prea tare și prea apăsat ideile. Acest cusur Îi adusese lui Jaber mai multe șederi la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar, pentru mine, ceea ce te desparte de această femeie este grav, esențial. Nu Împărtășești aceeași viziune asupra vieții. — Este femeie și, În plus, e văduvă. Se străduiește să supraviețuiască fără a depinde de un stăpân, nu pot decât să-i admir curajul. Și cum să-i reproșez că ia aurul pe care versurile ei Îl merită? — Înțeleg prea bine, spune cadiul, mulțumit că a reușit să-și atragă prietenul În discuție. Dar măcar recunoști că această femeie ar fi incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe care-i admiră. Câteodată, se pornește o discuție, dar aceasta se oprește imediat. Când Hasan vorbește despre certitudini, ridică tonul, proclamă „adevăruri indiscutabile”, Își somează tovarășul să le recunoască, Omar rămâne sceptic, Întârzie cântărind diferite păreri, face arareori alegeri, Își etalează bucuros ignoranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
para. În loc să-și extragă apa din râurile Învecinate, a săpat În munte o impresionantă rețea de cisterne și de canale, pentru a strânge apa de ploaie și pe aceea rezultată din topirea zăpezilor. Când vizităm astăzi ruinele castelului, putem Încă admira, În marea Încăpere În care locuia Hasan, un „bazin miraculos” care se umple pe măsură ce se golește și care, minune de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se Înmagazinează uleiul, oțetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să devasteze Bagdadul, Damascul, orașul Cracovia din Polonia și provincia chineză Sichuan! Fortăreața Asasinilor hotărî atunci să se predea, le ținuse piept atâtor invadatori vreme de șaptezeci de ani! Prințul Hulagu, nepot al lui Ginghis Han, veni el Însuși să admire acea minune de construcție militară; legenda spune că acolo a găsit provizii păstrate intacte din vremea lui Hasan Sabbah. După ce a inspectat locurile Împreună cu locotenenții săi, le-a poruncit soldaților să distrugă totul, să nu mai lase piatră pe piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea aceea, povestea lui Khayyam, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atât de mult să văd această carte! Știți că tot ce a existat În acea epocă a fost distrus? Ca printr-un blestem. Zidurile, palatele, livezile, grădinile, canalizările, locurile de cult, cărțile, principalele obiecte de artă. Monumentele pe care le admirăm astăzi au fost construite mai târziu, de Tamerlan și descendenții acestuia, au mai puțin de cinci sute de ani vechime. Dar din epoca lui Khayyam n-au rămas decât cioburi de ceramică și, tocmai mi-ați adus la cunoștință, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai poarte totdeauna doar alb. Tata a spus: „Pentru voi” și a fost de parcă venise Crăciunul. „Mai întâi copilul”, a hotărât signora Maria și, cât ai clipi, mă dezbrăcaseră și mă îmbrăcaseră, apoi mă urcaseră pe un scaun, ca să mă admire. Sus eram înflorat și galben, aveam gulerul lat, iar jos purtam o pereche de blugi noi, arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le trebuia americanilor ca să trăiască bine. Și, ca să cumpere, nici n-aveau nevoie de relații. Puteai să te plimbi încotro voiai, ca într-un parc, s-o iei pe aleea uleiului de măsline, să te îndrepți spre piața brânzeturilor, să admiri în trecere monumentul mașinilor de tuns iarba și, în sfârșit, să te oprești, ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
neadormit. „Ei, unde le-a ascuns?” a întrebat Sorin. Nu e nici o plăcere să ai veri mai mari decât tine. Știu totul și sunt mereu cu un pas înaintea ta. Deci am dat jos revistele. Dar abia începuserăm noi să admirăm sânii mari ai frumoaselor din America și să exersăm pronunțarea vocalelor - aaah, ooooh, uuuuh - când tata a deschis furtunos ușa, căci mă cunoștea prea bine. Am primit o palmă răsunătoare. Pe urmă tata a pus revistele la locul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Un aranjament perfect, domnule ministru, Care de altfel reprezintă o puternică garanție că nimeni nu va fi interesat să deschidă gura, Cred că aveți dreptate, Poate, dragul meu, ministrul dumneavoastră vi se pare prea cinic, În nici un caz, domnule ministru, admir doar rapiditatea cu care ați reușit să puneți toate acestea pe picioare, atât de sigur, atât de logic, atât de coerent, Experiența, dragul meu, experiența, Mă duc să vorbesc cu directorul de serviciu, să-i transmit instrucțiunile dumneavoastră, sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
după-amiaza, cu șorțul în talie și cu broboane de transpirație înflorindu-i deasupra buzei superioare. Toți trei eram îndrăgostiți de ea, Yotam cel micuț, care locuia sub rochia ei și plângea când ea nu era lângă el, eu care o admiram și-i imitam toate mișcările, și tata, care era mult mai în vârstă decât ea și care încerca tot timpul să îi facă pe plac, niciodată nu se certaseră, tot timpul vorbeau încet și pe un ton politicos, iar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu el, parcă reușeam și eu să le fascinez. Nagasawa mă îndemna să le vorbesc și fetele îmi răspundeau cu aceleași zâmbete admirative pe care i le adresau și lui. Totul se datora șarmului pe care-l emana și-l admiram mult pentru asta. În comparație cu el, talentul lui Kizuki de a întreține o conversație îmi părea acum un simplu joc de copii, diferența de ținută era ca de la cer la pământ, dar oricât eram de prins în mrejele lui Nagasawa, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lungimea de patru-cinci centimetri și aruncându-mi un zâmbet fermecător. — Dar nu-ți stă rău deloc, i-am spus, luptându-mă mai departe cu omleta. Ia să-ți văd și profilul! A întors capul și m-a lăsat să-i admir profilul vreo cinci secunde. Da, îți vine foarte bine. Tunsoarea aceasta se potrivește formei capului tău și ți se văd și urechile cele drăgălașe. — Și eu mă gândeam că mă aranjează o tunsoare de bonz și de aceea m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici nu-mi displace. Eu, de exemplu, nu m-aș gândi să intru la Universitatea T½dai, n-aș fi capabil să mă culc cu o fată care-mi place ori de câte ori am chef și nici nu sunt vorbăreț. Nici nu mă admiră lumea, nici iubită n-am. Ce perspective are unul care termină o facultate privată de mâna a doua? Ce se poate face cu o specializare în literatură? — A, deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu, nici vorbă. Sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceva pentru propria-i persoană. Era genul de copil care-și calcula fiecare mișcare, fiecare detaliu, numai și numai ca să-i impresioneze pe alții. Știa exact ce are de făcut pentru a-i determina pe cei din jur să o admire și să o laude, știa exact cum și ce trebuie să interpreteze pentru a mă atrage în mrejele ei. Își calculase totul, sunt sigură, și își dădea toată silința să exerseze, în disperare, pasajele care îmi pl\ceau mie. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
certat nici măcar o dată, te rog crede-mă. Datorită diferențelor dintre noi, nici nu prea aveam motive să ne certăm. Sora mea mai mare era foarte bună în tot ce făcea. Era prima la înv\ Ț\tur\, prima la sport, era admirată, avea veleități de lider, drăguță, cinstită, băieții o plăceau, profesorii o îndrăgeau, avea vreo sută de diplome de merit. În orice școală există o asemenea fată și eu nu-ți spun toate acestea pentru că a fost sora mea. Vreau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și o interpretează binișor până la capăt, dar nu pot mai mult de atât. De ce? Pentru că nu fac nici un efort în sensul acesta, nu sunt capabili să se autodisciplineze. Le-a intrat în cap, de mici, că sunt talentați, au fost admirați, răsfățați și atunci munca li se pare o prostie. Ei exersează o piesă muzicală, să zicem, timp de o săptămână, pe când alții stau aplecați asupra ei trei săptămâni. Profesorilor li se pare că e suficient... și trec la alta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu frica-n sân ca nu cumva să descopere cineva că nu știu o mulțime de lucruri și se apucau cu toții să citească aceleași cărți și să arunce în jurul lor cu aceleași cuvinte sforăitoare, ascultau cântecele lui John Coltrane și admirau, toți, cu aceeași intensitate, filmele lui Pasolini. Asta se cheamă revoluție? — Nu prea pot să-ți răspund la întrebare pentru că n-am văzut o revoluție adevărată cu ochii mei. Dacă asta înseamnă revoluție, eu n-am nevoie de ea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]