7,836 matches
-
englez sau francez decât român; te exprimi, cel puțin, Într-o limbă universală. La valoare egală (deși ce Înseamnă „valoare egală“?), românul, exponent al unei culturi mici și al unei limbi puțin cunoscute, este, evident, defavorizat. Și pentru un savant, afirmarea este mai la Îndemână Într-un laborator american decât Într-unul românesc. Multe glorii românești riscă să rămână glorii locale: mari creatori În România, iluștri necunoscuți dincolo de hotare. Și se mai Întâmplă ceva: tot mai multe culturi pretind să fie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de umor și absurd, și totodată o atitudine de nonconformism și de răzvrătire. Din toate acestea a rezultat paradoxul unei țări slab angajate În modernitate, dar care În plan literar și artistic și-a depășit propria condiție. Se așteaptă acum afirmarea tinerei generații de scriitori, care se remarcă deja printr-o expresie originală. Drumul e deschis, aproape neașteptat și spectaculos, de tinerii cineaști (un domeniu În care România nu strălucise niciodată); În 2005-2006, mai multe filme românești au obținut un notabil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
români. România a dat destule personalități, În cele mai variate domenii. Nu ar trebui să se plângă prea mult nici de lipsa recunoașterii internaționale, deși este drept că relativa izolare a țării și imaginea ei nu foarte favorabilă afectează și afirmarea individuală a românilor. Totuși, atunci când un român — Brâncuși, Eugen Ionescu sau Nadia Comăneci — a adus ceva cu adevărat ieșit din comun, notorietatea mondială nu i-a fost refuzată. Pentru o țară mică, nu este puțin. Dar problema românilor — am mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
data=”(27.12.1978)” desc=”Carte de vizită”> Dragul meu Jenu, În ajunul tuturor copilăriilor trăite sau netrăite, visate sau pierdute, cu toată Moldova În mine, Îți urez La mulți ani și fericire, Împreună cu Întreaga ta familie: Realizări și succese, Afirmări și progrese, Întâlniri cât mai dese (cu mine) Așa cum reiese din glosarul prieteniei și frăției. Nu mi-ai răspuns la ultima... </citation> <citation author=”ȚANU Lila și Nicolae” loc=”Fălticeni” data=”marți, 6.III.1979”> Dragă Domnule Dimitriu, Ieri la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a valorii orașului și oamenilor legați de el. Am propus pentru acest motiv Înființarea unei subfiliale a Sucevei la Fălticeni. Am aflat că este deja În intenția lor acest lucru. Ce părere aveți? Sunt acolo oameni care au nevoie de afirmare și Societatea prin publicațiile ei ar oferi un bun mijloc. Se Încurajează mult noile inițiative. Eu am vorbit și cu conducerea Societății noastre și am fost rugată să Vă fac propunerea. Ar fi vreo 30 de intelectuali care ar putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și câștigau un ban cântând pentru trecători. O realitate urâtă și dezgustătoare ne forța prea repede să ne despărțim de niște amintiri ce nu mai corespundeau „evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare. La scurt timp de la acel episod, care încă mai putea fi circumscris reglărilor de conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi tentat să presupun că lor chiar le place ceea ce aud de la mine, dar își camuflează cu iscusință reacțiile. Despre literatură: noul roman francez, Nathalie Sarraute - mai puțin, chiar deloc prizat în Franța, azi -, condiția scriitorului francez și șansele de afirmare ale tinerilor condeieri (o temă la a cărei dezbatere ni se alătură la un moment dat și Andrei Bodiu). Șanse de afirmare foarte mari, e suficient să ai talent și dorință de a munci: sute de publicații, sute de edituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
roman francez, Nathalie Sarraute - mai puțin, chiar deloc prizat în Franța, azi -, condiția scriitorului francez și șansele de afirmare ale tinerilor condeieri (o temă la a cărei dezbatere ni se alătură la un moment dat și Andrei Bodiu). Șanse de afirmare foarte mari, e suficient să ai talent și dorință de a munci: sute de publicații, sute de edituri te așteaptă, doar să fii competitiv. Evident, mai greu e pentru un străin. Revistele de cultură plătesc foarte bine, ziarele - scriitorilor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu cunosc elogiu mai pertinent și e adevărat că prin gura nesocotiților, adevărul, uneori, își face calea sa regală. Deoarece - și rog să mi se ierte banalitatea afirmației! - o nouă generație literară are de îndeplinit, în mare, „doar” două scopuri: afirmarea propriei vocații, cu indiferent ce sacrificii și riscuri (boală, ridicol, alcoolism, singurătate, calomnie etc.Ă și asigurarea continuității culturale a pământului și a comunității de limbă și „strămoși” în care s-a născut ceea ce numim Tradiție și identitate națională. O să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la reproșul pe care i-l făceam, lui și altor critici emigrați, că-și uită vechile entuziasme și valorile, un Nichita, de exemplu - prieten pe care el nu numai că l-a susținut critic în primii ani ai poetului de afirmare publică, dar l-a și format în bună parte, prin sfaturi și asistență critică în perioada cea mai dificilă, înainte și după lungul și istovitorul debut al marelui poet -, Matei a avut reflexul pe care-l au nu puțini din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu precizie nici atunci, în ’58 - alte grupuri literare, vorbesc de cele ale veleitarilor, ce „mișună” încă în „subsolul social” deoarece, după debut și în plină afirmare, grupurile de afinități și interese sunt mai mult sau mai puțin publice. Pe un singur astfel de grup, ce trăia oarecum „paralel” cu al nostru, îl rețin: cel ce-și afla sediul neoficial deasupra Gazetei..., la revista de tineret Luceafărul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ich kreise um Gott, um den uralten Turm...” - „Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare de definire „a Sa”, a Zeului - „ceea ce nu e pretutindenea este”, de fapt singura afirmare a unei „posibile” Existențe, în acest poem. Nesiguranța persoanei, a realității esențiale ce e ființa: „...să tăcem împreună, mereu întrebându-ne celălalt dacă e”. Desigur, există mai multe ars poetice în arta mare a lui Nichita, dar, lângă mine - sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tinerelul care eram era nemulțumit profund de întreaga stare a literelor și sinuos cum era cel al unor colegi și chiar prieteni, care se infiltrau răbdător și insistent în „magna socială”, preluând și acceptând în primii timpi, cel puțin, ai afirmării, ai carierei, reflexele și clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe care am făcut-o la sfârșitul anilor ’60, o să le vină greu să creadă, probabil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o profundă respingere care, se pare, a târât după ea o stare de iritare contra tuturor celor „ce veneau de acolo” și se făceau într-un fel sau altul remarcați, „în ciuda opresiunii politice care ar fi trebuit să înăbușe orice afirmare valorică personală”! L-am auzit eu însumi, la radio sau citindu-i articolele, în presa franceză, vorbind de „Siberia spiritului” care s-ar întinde „imediat dincolo de bariera ce despărțea Berlinul, în spațiile uriașe populate de milioane, aflat sub puterea sovietică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai creatoare, uneori printre cele mai „libere”! Da, am zis libere, gândindu-mă și folosind această noțiune nu în sensul ei extrem de uzitat în secolul trecut și azi, acela de „libertate socială”, ci în sensul antic și renascentist: acela de afirmare a individului și a individualității, libertatea ca o formă unică și particulară de exprimare originală și exemplară, creatoare de valori inestimabile în arte, științe și literatură. În acest sens și noi, românii, ca și vecinii noștri ținuți sub același jug
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
află pe o cale bună, iar roadele luptelor noastre, de azi, dar și de ieri, se vor arăta mai iute și-ntr-un mod mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la 1918 și „între războaie” când sudura națională se făcea cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de fețe și de forme ale adaptării, a câtorva generații sub ceea ce numim comunism. Deoarece, o știm cu toții, o formă esențială a „succesului” este adaptarea. Succesul văzut în forma sa elementară, ca supraviețuire, dar și în forma sa înaltă, ca afirmare a persoanei, a individualității, și chiar în forma supremă - ca creație! Pentru că, așa cum o spuneam mai sus, creația, chiar și cea majoră, a fost posibilă și în epoci de tiranie socială; a fost posibilă, o afirmăm încă o dată, și sub
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
redusă!...Ă 6 Și totul a plecat de la ambiție, cuvânt bivalent, care înseamnă un lucru, dar și contrariul său. Dar „ambiția” însăși, pe parcursul unei existențe active, prinde mai multe valori; din „socială” și „exterioară” în primele faze ale formării și afirmării, ea se „interiorizează” cumva și devine un „teren de luptă intern”... După prima mea „victorie” evidentă socială - politică, dar mai ales ca literat, ca scriitor, ca autor de ample și expresive construcții epice -, mi-am atins într-un fel „o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce visase un succes public, iute, dacă se putea, care să-i confirme, în sfârșit, lupta de ani cu propriile sale stângăcii stilistice, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sub ei”, era mare, intensificată probabil chiar de interdicție și interdicții, iar foamea generației mele de cultură adevărată - uriașă! Ea era, cum o mai spuneam, constituită din cel puțin trei falange, noi, cei care aveam treizeci de ani la deplina afirmare publică, grupul Doinaș, care erau „mai mari” cu zece, cincisprezece ani, și „cadeții”, care s-au „lipit” de noi, generația Blandianei, cu zece-doisprezece ani mai puțin, totul „întâmplându-se” cu un fel de șoc, resimțit foarte bine, foarte exact, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani mai puțin, totul „întâmplându-se” cu un fel de șoc, resimțit foarte bine, foarte exact, de opinia publică ce ne urmărea cu „sufletul la gură”! - o, ce timpuri! - și susținut de o falangă critică ea însăși în formare, în afirmare. A fost posibilă atunci, la începutul anilor ’60, o adevărată generație literară, nu o simplă promoție, după vârsta de pe buletin și anul apariției, cum se întâmplă azi; o „mișcare amplă literară” care venea cu un „crez” ce nu era altul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de proiecte îndrăznețe, ambițioase, talentat în a imita modele superioare și, mai ales, talentat în „arta existenței”, acest tip de „adaptare”, de amorțire a dorințelor și pornirilor firești de afirmare personală și a spiritului de emulație (de concurențăă, îngustarea până la limitele insuportabilului ale orizontului speranței - umane, familiale, sociale! - însemna à la long, moartea. Și nu numai „moartea”, adică extincția încetul cu încetul a personalității individuale, dar realizarea, în fapt, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele, a acelui „labirint” al perioadei ce precedă afirmarea reală și publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de a se „urmări” și „supraveghea” până la sfârșit - instrument care, din păcate sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aici, dar orașul grecesc dispunea fără îndoială și înainte de un astfel de spațiu public. Nici măcar n-ai nevoie să închizi ochii pentru a-l vedea pe Copilul Paradisului. Așezat pe o piatră, printre spectatori, mi-l imaginez, cu puțin înainte de afirmarea personalității lui, la o reprezentație a spectacolului Oedip la Colona. Încearcă mila și groaza. Ascultă, se lasă vrăjit de narațiune. În rolul titular e chiar el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ei se încăpățâneză aici într-o ură necruțătoare care nu le aduce nimic în plus. Pentru că n-au deloc de-a face unii cu ceilalți; este o ură a concurenței, și nu ura celui slab împotriva celui mai tare, nici o afirmare a persoanei celui mai tare împotriva celui mai slab. Și apoi sunt atâtea sutane negre care se plimbă pe străzi, atâtea clopote care bat și amintesc că mai e și o altă dimensiune, la Ierusalim nu-i un singur curent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]