6,798 matches
-
ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta o știe orice profesionist al euforiei. Trebuie să terminăm cu amatorismul și în acest domeniu. E adevărat că a profesa bucuria e cea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cine l-a luat, fiindcă nu e nici o legătură între cele două știri, desigur. Hoții de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și viață, între Cel de Sus și cei de jos. A mai trăit 25 de ani și a murit anonim, de un cancer
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se găsește codul atomic. După festivitatea instalării ca președinte, dl Pompidou mărturisește: „Costumul pe care l-am purtat azi nu e cel mai nou... Credincioasa mea servantă s-a temut ca decorațiile și colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agațe hainele cele mai bune...”. Dl Léo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: „Și unde-i sufrageria? Franța e o țară unde politica nu se discută decât la masă”. Prințul Norodom
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de scâncet, apoi un scheunat tot mai jalnic. E clar că o să izbucnesc în hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas, am înțeles că, pentru Flutur Veronica, imaginea bărbatului-pe-blana-de-leopard reprezenta ceva major-existențial. Am tăcut, temându-mă să nu-mi scape vreo prostie, căutând să-mi agăț privirea de altceva. Undeva, în alt capăt al clădirii, cineva deschise o ușă sau fereastră, drept pentru care ușa Veronicăi, care până atunci rămăsese deschisă, pentru a lăsa aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și ecuații și nici nu ai fi putut ști ce studiază. Ei, Daniel nu era născut pentru lumea asta... Când intra seara în cămin, nea Bilă nu îndrăznea să-l ia prea tare la întrebări. Nici când l-a prins agățat între etajul doi și parter de cearceaf, când cobora de la Rodicuța din balcon, nu i-a făcut raport. „Măi copii“, a zis nea Bilă, „să nu se mai întâmple“. Numai cu el ce mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spital din București, cu venele umflate de o dializă care nu folosea la nimic mi-a spus: „Bunica moare“. Primul sărut adevărat l-am văzut într-un film pe video, un video care făcea naveta între case de prieteni și agăța invariabil o casetă din trei. L-am avut pe-al nostru personal în primul an după Revoluție; l-a adus tata din Germania împreună c-un film porno și o geantă de spray-uri 8X4. N-a pupat-o pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi însă, o mulțime de copii erau lăsați de părinți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe voi, să nu te apuci cumva să iei ceva de acolo. Oricum, eu nu aveam astfel de gânduri, eu voiam să fac ceva în viață. În situația în care am fost timp de 8 ani, dacă aș fi fost ,,agățat” cu ceva, aș fi fost ,,ras”! N-a fost cazul, nu le-am oferit această ,,satisfacție”. În schimb, se fura într-o veselie. ,,Șmecheria “ era să te ai bine fie cu Conducerea întreprinderii, fie să fi dat cu subsemnatul la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și ce este adevăr. Și eu eram în aceeași situație și am încercat să înțeleg realitatea. Dacă și Băsescu era un escroc deghizat, atunci i-ar fi fost foarte ușor să nu se mai opună hoților care încercau să-l agațe cu tot felul de dosare, să ,,sară în aceeași barcă” , să-i ia locul lui Năstase la șefia PSD-ului și să spună: „hai fraților să jefuim că nimeni nu ne mai poate opri”! În consecință, eram cu Traian Băsescu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai mică strîngere
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
minute, cît ținea muzica. Ei bine, cînd am cunoscut-o pe Ioana, am stat, desigur, mai mult de 45 de minute, de fapt am rămas pînă la închiderea programului, cînd mamaia și-a scos cu mișcări lente halatul, l-a agățat într-un cui în spatele tejghelei și și-a schimbat șlapii cu pantofii de oraș. Tot timpul am discutat chestii intelectuale, despre sinucidere, Mitul lui Sisif, Camus, Cioran etc. Era domeniul meu și am epatat-o pe fată. A fost foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru asta venise pacientul -, dar nimeni nu-și amintea să fi văzut organul respectiv. Cine-l adusese ? Forfota creștea din ce în ce mai mult, au fost luați la întrebări brancardierii, medicul de pe salvare, au început să se dea telefoane disperate. O infirmieră a agățat, în trecere, o tăviță cu pensete și acestea s-au împrăștiat pe jos, sărind în toate direc țiile, asemeni unor perle eliberate din strînsoarea șiragului. Doctorul Bob Kenan, cel care avea să înscrie o nouă pagină glorioasă în istoria chirurgiei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bifurcație, servind cu poftă gustoasele cireșe care erau în jurul meu și fără să mă țin de ceva am simțit cum se rupe o parte din bifurcație. Totul s-a întâmplat așa de rapid că nu am mai reușit să mă agăț de ceva și m-am prăbușit în gol cu capul înainte de la o înălțime de circa 5-6 metri. Eram îmbrăcat în pantaloni scurți și o cămașă mai largă care a făcut un zgomot ca fâlfâitul aripilor unei păsări uriașe. Asta
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
două peisaje. Acum pot spune că erau abstracte, culorile erau întunecate dar eu eram mândru de reușită. Aveam mai mulți vecini tâmplari de meserie și unul mia făcut două rame simple cu care mi-am înrămat cartoanele. Tablourile au fost agățate în coridor. La ele s-au adăugat altele, pictate ulterior. Acel coridor a fost prima galerie de artă în care am expus. Aveam de mult timp pe pereți expuse cele mai reușite acuarele, așezate frumos la linie și prinse în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
calității pot determina existența pe piață a unei prese de calitate. Dimpotrivă, dacă doar jurnaliștii își fac meseria cu responsabilitate și vor să ofere un produs bun, dar publicul nu e interesat de acesta, rezultatul este dezastruos: jurnaliștii își vor agăța profesionalismul în cui și se vor da după gustul publicului. Este exact situația din România. E adevărat, nici cu respon sabilitatea presei nu stăm chiar pe roze, dar fapt este că încer cările jurnaliștilor de a face o presă quality
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lucruri extrem de grave - dar pornografia are întotdeauna câștig de cauză în fața lucrurilor serioase). Îl vedem pe el cu niște pantofi albi, foarte scumpi și de un prost gust total, cu cataramă, împletiți și ascuțiti la vârf, și cum i se agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca în chinurile facerii. Probabil că Bleonț consideră că prin asta arată că trăiește rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte și el cum îi fuge pământul de sub picioare și se agață disperat de excese, sperând ca astfel să atragă atenția asupra lui. Încearcă să se salveze de propria ratare făcând cât mai mult zgomot. Desigur, mult zgomot pentru nimic. Din nefericire, eșecul lui Claudiu Bleonț nu se rezumă la prestația lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gravitația Împotriva căreia ne-am Îndîrjit și de care, din superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei pescuiește alături. Încolo nu e nimeni În golf. În curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și pe ei. Îmi aduc aminte de cel Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele au carnația din ce În ce mai vie, dar la Botticelli, pe chipul zeiței Venus, se cunoaște că undeva În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Încredere, din puterea de a nu-i suspecta că nu sînt adevărați. Fata Morgana e nu un viciu al deșertului, ci o făgăduială. Singura pe care o poate face deșertul, unde gestul lui Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii, spunea frumos un poet. Aceasta Înseamnă că Orfeu a alungat umbra Euridicei deoarece n-a avut curajul să creadă În ea. Într-un fel e vinovat. Dar, ca și Oedip, face din vină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei și bucuria lui de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge. Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o mai audă? Un demon al naibii de urât și viclean îl făcuse să se rupă de realitate, astupându-i urechile și oprindu-i toate simțurile, toată energia, blocându-i toți centrii energetici. Îl desprinse ușor de viața de care fusese agățat ca orice pământean în modul cel mai serios și de implicarea permanentă în toate problemele vieții. Acum își luase adio de la viață lăsând în urma lui toate pentru totdeauna fără să mai poată rosti vreun cuvânt uitat sau ținut în secret
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de care te puteai agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de furie, umblând de colo-colo. Cuprinzându-l deznădejdea, Alin simți că ar putea fi primejdios. Nu era nimeni în jurul lui care să-i sară în apărare în caz că avea nevoie. Își mușcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]