25,860 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > REMEMBER Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului în toamna cu bănuți de crizanteme tresalt ca fluturele în mai când bolta albastră a cerului bun suporta strigătele noastre nespărgându-se în nici o bucată de gând trist sau lacrimă aș fi scris pe pământ în noapte cu litere din stele aurite luminând drum spre cuvânt sau poate mai degrabă cântec în care tu
REMEMBER de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360218_a_361547]
-
Cinzeci de “hermandades”, numite uneori și “cofradias” se pot număra doar în orașul Sevilla, fiecare cu culorile ei, responsabilă pentru un alt convoi, cu statuie și traseu propriu. Întâlnim așadar de la albul imaculat, până la roșul turbat, violet, bordo, verde sau albastru. Doar negrul pare să dețină un rol aparte, strecurându-se răzleț printre petele multicolore. Nu-i de mirare, căci penitenții cerniți sunt ceva deosebit. Publicul îi contemplă cu teamă, în tăcere. Sub costumul lor sumbru se ascunde întotdeauna un răufăcător
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > MISTER Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea își șterge fața tumefiată cu un petec de cer înmuiat în lacrimi de Lună albastră. Luceafărul, vagabond, în repaos pe scaunul singurătății, asistă, rece, la o dispută acerbă, izbucnită, spontan, între Carul mic și Carul mare pe motiv de taxare. Dispută absurdă. Au auzit ele, cine le-o fi spus, că Drumul Robilor, ce merge
MISTER de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359793_a_361122]
-
INFECT, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013. marele guru își mângâie prelung barba rotește într-un pahar de cristal un Jack de culoarea bunăstării și ne dă lecții despre viață are ochii mari albaștri și adânci în loc de pupilă îi zăresc semnul dolarului mă întreb dacă a fost vreodată flămând încât să-și simtă stomacul ca o pungă cu venin dacă a murit măcar pentru o clipă lungă din cauze neelucidate sau dacă a simțit
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
mi se tulbură alcoolic îmi ating tâmpla fierbinte acolo unde o bucată de creier pulsează infect ... Citește mai mult marele guruîși mângâie prelung barbarotește într-un pahar de cristalun Jack de culoarea bunăstăriiși ne dă lecții despre viațăare ochii mari albaștri și adânciîn loc de pupilă îi zăresc semnul dolaruluimă întreb dacă a fost vreodată flămândîncât să-și simtă stomaculca o pungă cu venindacă a murit măcar pentru o clipă lungădin cauze neelucidatesau dacă a simțit moarteatrecându-i prin veneîncet...agonizant de
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
din 25 ianuarie 2013. clar am asfințit toate lunile de pe cerurile sub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului (întotdeauna mi-a fost puțin frig lângă tine întotdeauna te-a amuzat răspunsul sânilor mei la surâsul tău polar) păsările albastre ale iubirii noastre s-au sinucis lovindu-se debusolate în colțuri ascuțite de nori tăcerea ta mă doare cuvintele tale mă dor și mai mult mai bine am vorbi prin semne și așa rătăcim orbi și muți nu n-are
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
mai mult noi doi nu putem vorbi despre dragosteclaram asfințit toate lunile de pe cerurilesub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului(întotdeauna mi-a fost puțin frig lângă tineîntotdeauna te-a amuzat răspunsul sânilor meila surâsul tău polar)păsările albastre ale iubirii noastres-au sinucislovindu-se debusolateîn colțuri ascuțite de norităcerea ta mă doarecuvintele tale mă dor și mai multmai bine am vorbi prin semneși așa rătăcim orbi și muținun-are rost să vorbim despre dragoste vârcolacii au mâncat lunami-au mâncat și cuvintele
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de carpațiși un petec de marecă te-am părăsitpentru cănu mi-ai fost îndeajunsdar tu știi... XXV. EVA (POEM), de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012. ca în dosul genunchiului meu se ascund fluturi albaștri iar pe gleznă într-o zi îmi vor înflori iasomii sângele tău mi se învolbura în vene fierbinte și mătăsos îmi luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca de-a soarta răsfirând firele de nisip Nu măsura un timp ... Citește mai mult Tu știi că ochii meicitesc poemele nescriseIar buzele meleîți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecăPașii mei
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut toată zarea cu sunetul
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului unic ochi unică meduză care rătăcește printre verbe printre adjective căutând înnebunită calea spre metaforă ca o creangă de măr în floare tăiată fără milă de omul în bocanci albaștri metafora se ofilește sub privirile neputincioase ale cerului secerat rămâne și el căutând cântecul rămas ascuns în pânzele apelor de granit copil al nimicului sau poate al prea plinului privesc filele în care ochiul de libertate se strânge neîncetat până la
TIVESC UMBRELE CUVINTELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359805_a_361134]
-
la o parte. Semn că șoferul de abia se așezase pe scaunul din fața volanului. Îi observam mișcările lente. Se vede treaba, că își căuta o poziție cât mai comodă. E dreptul său! Apoi, a scos din buzunarul cămășii cu dungi albastre și albe, Iphonul căruia îi ardea o luminiță discretă. Apăsă pe unul din semnele din partea de jos a micului aparat a cărui laturi erau înguste și dreptunghiul se lumină. Nenumărate semne, figuri îi stăteau la dispoziție. Apăsă pe unul din
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
de băutura în sine ci de compania acelor prieteni ai săi cu care îi plăcea să converseze. El stătea între ei cu statura sa de înălțime mijlocie, robust, cu părul cărunt ce îi cădea pe ceafă de sub șapcă, ochii lui albaștrii și întreaga sa fizionomie marcată de muncă și duritatea acelei vieți din baltă, era luminată în acele momente de plăcerea pe care el o avea cu anturajul în care se afla și de băutura pe care o băuse. Ar fi
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
singurătate. -Nu stau chiar așa de izolat,să stii.In fiecare saptamana merg în oraș să aduc unui negustor carne și blănuri,pentru alimente și bani.Si avea dreptate,căci după îmbrăcăminte nu părea tocmai un pustnic.Purta o cămașă albastră , cei doi nasturi descheiați dezvăluind trupul bine-facut și pantaloni de culoare neagră . Deși locuia într-o cabană izolată părul negru intens era tuns iar fata albă și ochii albaștrii pătrunzători îi accentuau frumusețea. -Nu mi-ai răspuns la întrebare ,Will
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
căci după îmbrăcăminte nu părea tocmai un pustnic.Purta o cămașă albastră , cei doi nasturi descheiați dezvăluind trupul bine-facut și pantaloni de culoare neagră . Deși locuia într-o cabană izolată părul negru intens era tuns iar fata albă și ochii albaștrii pătrunzători îi accentuau frumusețea. -Nu mi-ai răspuns la întrebare ,Will.De ce locuiești aici și nu la oraș?Poate din cauza faptului că preferi să scapi de viață tumultoasa de la oraș și de toată ipocrizia și falsitatea? -Nu,rase Will.Nu
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
împlinire și libertate că o pasare eliberată din colivie.Dar oare acest sentiment se împletea cu fiorul dragostei?Nu putea știi sigur.Insa speră să-l intanleasca în vis pe acel băiat care îi salvase viața,acel băiat cu ochii albaștrii care îi pătrunsese sufletul...
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
de un copil care învață să mearga.Dansand cu el,trebuia să se facă un schimb de parteneri și afisandu-se în fața unui domn,un sentiment familiar o copleșii .Strangandu-i mâna celui din fața ei,putu să îi observe,ochii albaștrii ce se ascundeau sfioși sub masca.Tanarul nu era prea înalt,doar cu puțin față de ea,iar fata,studiindu-l simții atunci când el o trase mai aproape un miros îmbietor de trandafiri și regina nopții,care o făcu să uite
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
cuibar rotind de ape peste care luna zace.” Aceste ape devin începutul lumii, stăpânite de imaginea lunii, nemișcată, sugerată de verbul „zace”. Acum Călin devine un Făt-Frumos, iar mireasa o zână: „Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.” Reunirea perechii de îndrăgostiți, se face la fel ca „nunta” ciobanului din ”Miorița” sub semnul macrocosmosului- nunul mare, mândrul soare, și pe nună- mândra lună.) cu participarea lumii mici, într-
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
o armonie universală exprimată fonic, sugerând o pace supremă. Delirul iubirii pătrunde și însuflețește întreg cosmosul, apele, stelele, cetinile, făcându-l să participe la unica aventură a îndrăgostiților, rămași singuri și reintregați în univers: „Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prieteni...” Partea a doua a scrisorii dezminte dureros visul iubirii. Parcă autorul cade direct în
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
plecaseși de mai bine de un mileniu atunci demultdeodată cu iarna doar eu mai veneam uneori... XXVI. ANOTIMP REGĂSIT, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011. va veni un timp când năuciți de atâtea vise albastre vom aluneca însingurați peste lucruri ca niște fluturi triști cu aripile frânte clipind mereu mai stins și mai departe pâna când palmarăcoroasă a ierbii ne va acoperi pentru totdeauna mâinile buzele ochii ... Citește mai mult va veni un timpcândnăuciți de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în aster Visând sub brazi daruri de Crăciun. Țara doarme în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359848_a_361177]
-
indecis Ca trestia de lângă lacul auriu. Lucrurile și cheia cu care se intră în lume. În pauza dintre două crime gemene. Perfect conștient. Apa din vis. Cuvântul Care mărșăluiește prin ținuturi iconoclaste. Vestigiile aspre ale memoriei. Un scâncet În iarba albastră a copilăriei. Clipa Și extazul de dincolo de timpul tău victorios. O VOCE STRĂINĂ ah, arta, despre ea să vorbim cu gura plină cu mâinile adunate în jurul paharelor de ceață pe străzile austere cad destine melancolice aduni dovezile unui ospăț derizoriu
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
străină decretează dezastrele tăcute ale zilei MÂINE VA FI așa și nu altfel o descriere a cuvântului căutându-ne căutându-ne pe după viețile blânde escamotări de rutină legi la marginea inimii tale o descriere a cuvântului o casă pe dealurile albastre atâta tot zădărnicia retinei în crângul înflăcărat du-te acum mâine va fi mâine ceva va veni din depărtare o respirație amară litere albe ca un craniu sub orizont sub lunarele pedepse de atunci oprește acele aparențe strălucitoare acea deriziune
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
va fi mâine ceva va veni din depărtare o respirație amară așa și nu altfel o descriere a cuvântului și noi neînvinși oh da neînvinși DIN DOI ÎN DOI ai trecut pe lângă ea fără să-i dai importanță. o întâmplare albastră din șirul acela dement. pielea văzduhului învelind mici excrescențe benigne: aici e rost de ghicit în cuvântul abandonat pe mese strălucitoare. dar limba pe care o vorbești nu mai există. nici cuvântul tentacular de la capătul firului. doar lamentații asurzitoare. vociferări
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]